Cum e sa stai in casa socrilor?

Inspirata de subiectul de la sectiunea Zona artelor despre lucruri inutile, m-am gandit sa va provoc la o discutie. Poate ca pe aici mai sunt persoane in aceeasi situatie ca mine.
Eu, sotul meu si baietelul nostru locuim in casa socrilor mei. La un an de la casatoria noastra, socrii mei s-au mutat la curte si ne-au lasat pe noi in apartament. Ne-au lasat totul asa cum era, cu lucruri, cu mobila. Si-au luat doar dormitorul lor la insistentele noastre, pentru ca vroiam noi altul . Toate bune si frumoase, le suntem recunoscatori, caci in ziua de azi este foarte greu sa pornesti de la zero si sa-ti iei o casa.
Problema este ca sunt atatea lucruri pe care mi le-as dori sa le mai schimb sau sa scap de ele (exact cum spuneam si la subiectul despre lucruri inutile) si care eu consider ca nu-mi mai sunt de folos dar din pacate nu pot pentru ca nu-s ale mele si nu-mi permit sa le arunc pur si simplu. Nici cu soacra mea nu ma pot certa pentru ca-s lucrurile ei de o viata si oarecum o inteleg. Unele le-a mai luat acolo unde sta dar nu pot fi luate toate, ca nu-i loc.
Mi-as dori si eu o mobila noua, moderna dar....
Credeti ca-s exagerata ca gandesc asa? Stiu ca-s atatea cupluri tinere care muncesc din greu sa-si faca o casa, sa-si cumpere o mobila.
Voi ce ziceti? Mai este careva in aceeasi situatie? Voi cum ati proceda in situatia asta?

lulu77 spune:

Te inteleg perfect . Si eu am avut 3 ani aceeasi dilema ,vroiam sa schimb totul ,dar nu vroiam sa o supar pe soacra mea...incet incet am incercat sa ii explic ca este alta moda ,ca vrem si noi ceva nou ,ceva al nostru ..la inceput nu si nu..mobila ei ,averea ei...dar am inceput incet ,incet sa luam cate ceva ,la inceput lucruri marunte ,cand vedea cat de simplu sau cat ii usuram munca ( de ex cu masina de spalat automata ,cu care nu era de acord la inceput ,cica consuma curent mult si rupea rufele...) a inceput ea sa vrea sa schimbe totul ...si am ajuns sa schimbam absolut totul....din tot ce avea ea in 3 camere a mai ramas doar o masuta mica de telefon pe care a vrut sa o pastreze amintire....a fost ffff greu ,dar cu timpul am reusit sa ii schimb ideile si conceptia despre lucrurile inutile.sper sa reusesti si tu.incearca la inceput sa ai o discutie cu ei....

Succes!

A_Iulia spune:

Mirela, citisem si postarea ta la lucruri inutile. tu nu esti deloc exagerata (este normal ca fiecare sa-si faca casuta dupa propriile gusturi), in acelasi timp cred ca e greu sa le explici ca pur si simplu nu ai nevoie de multe lucruri.
Socrii tai planuiesc cumva sa se intoarca vreodata in apartament, sau vi l-au dat de tot? Cred ca singura solutie este ca, incetul cu incetul (si cu ajutorul sotului tau), sa le comunicati dorinta voastra. Si uite asa...azi un bibelou, maine un mileu...pana la urma reusesti sa schimbi totul.
Nu stiu...eu n-am avut probleme de genul asta...dar sper sa reusesti pana la urma!
Succes!

Adina + Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre

ankalaura spune:

Cam nasoala situatie.... Depinde, zic eu, de multe lucruri. Socrii tai ar putea sa se supere si sa le treaca in doua zile, sau sa nu le treaca toata viata. Tu stii mai bien cum sunt ei, si mai bine ca tine stie sotul tau.
Eu una, n-as putea sa schimb azi un mileu si maine o masuta. Eu as schimba tot de-odata, daca ar fi numai dupa mine. pentru ei insa, lucrurile respective reprezinta agoniseala de-o viata. De aceea ceea ce doresti tu e mai greu. Totusi, trebuie sa gasiti o cale.
Ce te faci, de exemplu, cu soacra-mea, careia i-a luat cumnata-mea masina automata, si ea tot la cea veche spala cel mai des? Asa sunt ei. Sunt socrii care ajung sa fie bunici la "tinerete", altii mai in varsta, dar mentalitatea tot nu le-o poti schima.
De exemplu, socrii mei nu mi-ar impune. Cred ca daca as fi fost intr-o situatie similara, si-ar fi luat cu ei mobila (ca nu inteleg, acolo unde s-au mutat, inteleg ca aveau de toate?) si eu mi-as fi modificat cum as fi vrut.
Alta situatie: sa zicem ca voi nu va permiteti sa schimbnati totul dintr-o data. Sau nu doriti sa renuntati la altele, numai pentru a schimab totul in casa. Ei bine, in cazul asta, as incepe camera cu camera.
Eu singura ma trezesc ca nu ma indur sa arunc un obiect care nu-mi serveste la nimic.... Ma gandesc ca poate ii gesec o utilitate. Dar ei?
E greu, dar cred ca veti gasi o cale de mijloc care sa nu supere pe nimeni.

Anca si papusica Eliza (26.august.03)

mirelam spune:

Dragele mele, de discutat am tot discutat cu amandoi socrii (ma rog, asta pe vremea cand traia socrul meu).
Socrul meu, Dumnezeu sa-l ierte, era mai intelegator. Cu soacra mea, insa, am avut probleme mari si cand am hotarat sa ne luam dormitor si sa-l ducem pe al lor la ei la tara s-a suparat foarte tare ca-i stricam mobila. Pana la urma i-a trecut supararea, intre timp a constatat ca, chiar i-a fost de folos, pentru ca cel care era acolo era foarte vechi.
De modificat am mai modificat noi prin casa cate ceva. In toti acesti ani de cand stam singuri am zugravit, am pus centrala, deci nu am stat degeaba, zic eu, adica am contribuita si noi cu foarte multe pentru acest apartament. Dar ne-am dori sa facem mai multe, sa schimbam mobila din camera copilului, din sufragerie.
Cu toate lucrurile facute in casa, ma simt de multe ori ca un chirias.
Sa va spun sincer, am vrut de mult sa deschid acest subiect dar m-am gandit ca ma veti crede o persoana care cauta problemele acolo unde nu-s, in timp ce altii o duc poate mult mai greu.

filofteia spune:

Si eu te inteleg...
Nu sunt chiar in situatia ta ... dar avem o casa la tara unde mergem mereu toti... si am spus ca nu pot face curat daca nu mai aruncam din lucruri... am mai ajustat eu pe aici pe colo... pana cand intr-un weekend ne-am dus singuri si am ajuns pana acolo incat am pus pe foc tot ce am crezut de cuviinta... In final i-a placut soacrei, dar cand ne-am dus si acasa la ea sa facem acelasi lucru ne-a spus de asta nu va atingeti.
Tu nu esti deloc exagerata... noi am mobilat singuri apartamentul, iar acum ma gandesc serios ca trebuiesc facute unele modificari... spre sa mai avem un alt bebe si atunci toate se vor modifica... inclusiv mobila.
Situatia este insa delicata ... incearca usor... usor... depinde mult si de sotul tau... macar al meu este de acord cu mine ca unele lucruri mai trebuie schimbate in timp... chiar daca sunt ale soacrei.
Chiar ar vrea el sa schimbe mai multe si-l mai trag eu de maneca si-i mai spun ca nu toti avem aceleasi dorinte si aspiratii...

nastad spune:

Stiu prin ce treci.
Am stat si noi 1 an cu soacra-mea si cu cumnata-mea,
Jalnic, nu puteai sa muti nimic, dar sa mai si arunci.
Ne-am tinut lucrurile in 2 rafturi dintr-un sifonier( vai mama lui ), toata zestrea mea (ca-mi cumparase mama totul nou sa nu zica cuscra ca am venit doar cu ch....ii pe mine.
Am plans...degeaba, asaculta cumnata-mea si de cate ori trag apa la wc(se invarteau apometrele), cand am luat masina de spalat au facut crize(stricam aranjamentul din casa si ne costa mai putin daca spalam de mana).Sa cumpar aragaz? Nici vorba , era mai bun ala caruia ii puneam o lingura de lemn la usa cuptorului ca sa stea inchisa.
ma saturasem de lustre, veioze, carpete, pat care scartzie, mileuri, bibelouri(multe ciobite), ghemuri ca soacra-mea tricoteza, borcane, sticle.............imbacseala.
Ne-am mutat la ai mei, am facut nunta, ne-am mobilat camera , am nascut-o pe Onitza, dar si aici sunt multe de schimbat si am mult de luptat cu asta pentru ca nici ai mei nu se indura de foarte multe lucruri pe care, sincer nici nu le folosesc.
Asa ca cel mai bine e sa aveti casa voastra, sa faceti ce vreti , sa va puneti ce vreti unde vreti.
Doina

aschiutza spune:

Valeu fetelor, daca socrii vostri sunt ca bunica mea ati incurcat-o! Pt ca la mine acasa se pastrau inca pantofi si imbarcaminte din anii 70, bibelouri, cutii intregi de chitante de apa, telefon si gaze de acu 50 de ani, s.a.m.d. Singura problema e ca am preluat mania de a aduna si nu arunca nimic... Valeu, ce soacra voi fi! Voi cum reusiti fetelor sa va despartiti de propriile voastre lucruri? De caietul cu versuri de cintece din anii 80, de tone de reviste, de tricoul cu pata pe care-l pastrez cu gindul ca-l folosesc cind fac curat, de panglici, ambalaje, cadouri inutile dar primite de la cineva drag.

"Binecuvintat sa fie deci/ ca traiesc si ca ma duc spre moarte" Esenin

BESTUTZA spune:

Groaznic!!..Noi sta cu bunica sotului!!!!...Are 82 ...Si noi suntem recunoscatori, dar parca mi-as dori sa am o singura camera care sa fie a mea!!! Sa fac ce vreau in ea si sa nu ma streseze nimeni!
Nu pot sa spun ca pentru 82 de ani e insuportabila la capitolul schimbare lucruri e insuportabila la capitolul ce trebuie sa facem noi : sot si sotie!!!

Si ea tine de lucruri..si e greu sa faci cate o miscare, dar pana l urma resim!! Eu ARUNC PE NEBAGATE DE SEAMA: mileuri rupte, borcane, farfurii ciobite, pahare desperecheate, oale gaurite,...Dar intotdeauna cand vin de la cumparaturi inlocuiesc cu seturi noi! Si ea se bucura! Dar cam niciodata nu mai spun ca arunc! Spuneam ininte si ce suparare iesea! Cum masa mea de cand m-am maritat? Cum dulapul meu bun de bucatarie? Nu il aruncam! Il scoatem si il punem in magazie si mutam comandamentul vara! Cum aragazul meu? (care arde cozonacul 2 cm si mamnanci scrum si ochiurile afuma intr-un hal fara de hal? Nu il scoatem afara la vinete! A mai patit asa si aragazul vechi cu patru picioare-cred ca mai tineti minte? AFara si apoi la gunoi! Cam asa se procedeaza cu lucrurile!!


Ce e mai aiurea, si e rau de tot, e ca sotul meu nu ma poate ajuta cu nimic, ca doar sunt lucruri de femei si de barbati!!!!!!!!!!!E, aici e aici! Rau de tot !!!De fiecare data trebuie sa-i amintim ca ca noi hotaram ce e bine pentru noi si ce nu! Si bineinteles apare atunci botul specific ingenunchierii barbatului si lipsa de respect a femeii! Discutii prelungite!! Daca dau drumul la caine prin curte , daca vrei sa ii dai si tu mancare ca lumea -discutii, daca vrei sa il aduci in camera ta- spalat, deparazitat tot -ce e aici azil de caini???- de nu te simti in casa ta deloc! E aici imi vine sa imi iau campii!! Asa ca e super, super bine sa stai in casa socrilor decat cu socrii! Oricum e , e stresant!!!

oprietena spune:

Mirela, eu stau cu soacra de 5 ani intr-un ap de 3 cam. Nu-mi place ca e aglomerat (in sufragerie avem 2 mobile de sufragerie- ca ne-am cumparat dormitor si am inghesuit bibliotecile acolo)-nu vrea sa le dam la tara daca ii trebuie cand s-o insura si cumnatul??? strange orice capat de ata si punguta si farfurie si lacatel fara cheita si... si...intr-o zi o sa ii trebuiasca la ceva. Culmea: nu le pot arunca are o memorie fantastica! La inceput am zis sa mai arunc cate ceva fara sa stie, de unde frate parca stia si a doua zi se gasea ceva de facut/ reparat si cauta exact acel "ceva" pe care il aruncasem. Curatenia dureaza o zi intreaga ca-s multe "troace" cum ea singura le spune, cand ii zicem sa mai dam din ele, pe mom zice da, a doua zi se rasgandeste. Asa ca m-am obisnuit si nu ma mai agit. Nu are sens. casa noastra nu o sa avem niciodata, la cond care sunt acum. Noroc ca la noi in cam facem cum vrem. sau aproape. Un ex: vrem sa zugravim ca vine BB si pe pereti are borduta din aia de rigips ca si la lustra, nu ne lasa sa le dam jos ca-s puse de sotul ei.
Si are doar 48 ani.

Mirela si Bubulina 23+

country girl spune:

quote:

---

Initial creeata de mirelam

Inspirata de subiectul de la sectiunea Zona artelor despre lucruri inutile, m-am gandit sa va provoc la o discutie. Poate ca pe aici mai sunt persoane in aceeasi situatie ca mine.
Eu, sotul meu si baietelul nostru locuim in casa socrilor mei. La un an de la casatoria noastra, socrii mei s-au mutat la curte si ne-au lasat pe noi in apartament. Ne-au lasat totul asa cum era, cu lucruri, cu mobila. Si-au luat doar dormitorul lor la insistentele noastre, pentru ca vroiam noi altul . Toate bune si frumoase, le suntem recunoscatori, caci in ziua de azi este foarte greu sa pornesti de la zero si sa-ti iei o casa.
Problema este ca sunt atatea lucruri pe care mi le-as dori sa le mai schimb sau sa scap de ele (exact cum spuneam si la subiectul despre lucruri inutile) si care eu consider ca nu-mi mai sunt de folos dar din pacate nu pot pentru ca nu-s ale mele si nu-mi permit sa le arunc pur si simplu. Nici cu soacra mea nu ma pot certa pentru ca-s lucrurile ei de o viata si oarecum o inteleg. Unele le-a mai luat acolo unde sta dar nu pot fi luate toate, ca nu-i loc.
Mi-as dori si eu o mobila noua, moderna dar....
Credeti ca-s exagerata ca gandesc asa? Stiu ca-s atatea cupluri tinere care muncesc din greu sa-si faca o casa, sa-si cumpere o mobila.
Voi ce ziceti? Mai este careva in aceeasi situatie? Voi cum ati proceda in situatia asta?

Mirela, mamica lui Andrei

---

Draga Mirela, incepe si tu cu incetisorul
Daca ai spatiu de depozitare (in apartament sau la subsolul blocului), fa rost de niste cutii maaari de carton si strange acolo toate bibelourile, mileurile, vesela si alte lucrusoare inutile. Socrilor le spui ca asa se pastreaza mai bine, fara sa se deterioreze, fiind amintirile lor. Nu stiu ce varsta are Andrei dar poti pune si pe seama zburdalniciei (chiar viitoare) a copilului aceasta subita dorinta de a gasi lucrusoarelor un loc "sigur".
Dupa aceea, inlocuieste sau scoate perdelele si covoarele. Brusc se "aeriseste" apartamentul. Daca nu-ti place zugraveala (ca se mai intampla sa nu concida "gusturile" ), schimb-o! Ocazie cu care daca tot strangi mobila, o parte trimiti socrilor la casa (ca doar ai nevoie de spatiu pentru a putea zugravi etc) si "uiti" sa o mai ceri inapoi. Daca-ti place o piesa de mobilier mai deosebita sau crezi ca poate iesi ceva super interesant "retro" din ea, reconditioneaz-o!
Din experienta stiu ca intr-o casa de om, mai ales intr-o viata, se strang o multime de lucruri, mai mult sau mai putin utile.
O parte din lucrurile inutile discuta cu soacra ta sa le dati de pomana daca sunt in stare buna. Exista atatea familii care si-au pierdut in urma unor dezastre agoniseala de o viata si care s-ar bucura!