Psihologia copilului (vol 3)
Raspunsuri - Pagina 15
loredanap spune:
karmen multumesc tare mult pt raspuns.maine chiar asta voi face cu el si am sa scriu rezultatele.am citit cu mare atentie evolutia copilului de la cap 1 si singurele defecte pe care cred ca le are sebi sunt ca nu vrea sa invete poezii(desi cand mergea la camin stia cateva poezii si cantecele),este un copil retras la inceputul unei intalniri cu copii necunoscuti dar apoi de joaca cu ei cu placere. in rest toate sunt ok.vorbeste si intreaba cate in luna si-n stele(inca nu pronunta R si L) ,povesteste desenele animate pe care le vede,stie cum il cheama ,cati ani are,de unde este,etc.
dar multe din ce scrie la dezvoltarea cognitiva nu le-am incercat si asta am de gand sa fac maine.multumesc inca o data.
loredanap spune:
a daa,acum am vazut ca suntem din acelasi oras.poate cand se face cald ne intalnim in parc cu copii si poate mai vin si alte pietrence(eu locuiesc in darmanesti).
catalin72 spune:
Invata-l sa stea si singur dar nu forta lucrurile. O usa deschisa. o lumina undeva, un mic zgomot.
nadina spune:
Buna Karmen, am si eu o intrebare. E normal sa se enerveze mandarina mea de 2 ani si 6 luni asa, aparent fara un motiv serios si sa-si dea palme peste cap? (ca mie nu prea mi se pare firesc). Cum ar trebui sa reactionez?
Multumesc,
Nadina
karmen spune:
Nadina,
nu pot spune ca e normal dar este destul de frecvent acest comportament. Doresc sa atraga atentia asupra lor, se plictisesc doresc sa testeze limitele de calm ale parintilor si de aceea copiii apeleaza la acest comportament.In acest caz trebuie sa te mentii tare pe pozitie, sa nu te lasi intimidata chiar sa ignori aceste crize. Sigur ca daca aceste crize de nervozitate devin frecvente si de intensitate mare pot semnala o tulburare de comportament si atunci trebuie sa apelezi la ajutorul unui psiholog.
Carmen Ghilescu
Miruna Enescu spune:
Draga Carmen,
Sunt cu ochii scosi dupa ce am citit toate cele trei volume ale acestui subiect! Mi se pare minunat ce faci tu aici!
Apelez si eu la tine cu rugamintea sa-mi dai un sfat in privinta baiatului meu de 6 ani (pe 15 mai), Tudor.
Tudor nu isi face prieteni si nu se (prea) joaca cu alti copii. Din cauza asta nici nu e prea fericit la gradinita. El are un frate cu 1 an mai mic, cu care se joaca frumos, dar nu se apropie de alti copii. La gradinita se mai joaca cu fetitele (se alearga, stau de vorba, dar rar, si pentru ca este curtat de ele si nu invers). Daca sunt in parc si se apropie vreun copil de ei, cel mic e prietenos dar Tudor nu il lasa nici pe el sa se joace cu alti copii.
Asa a fost dintotdeauna. De la 1 an el se indeparta de ceilalti copii si pleca sa adune ghinde, frunze etc. La 3 ani, inainte de gradinita, l-a evaluat o doamna psiholog, care l-a gasit in regula in toate privintele (si f. avansat d.p.d.v. cognitiv si verbal), a zis ca are un caracter flegmatic, dar cu aceasta problema de socializare. Ea mi-a spus ca este treaba mea sa ma duc cu el la copii, sa-l invat sa intre in vorba, sa se joace cu ei; dar apoi a venit gradinita si am sperat ca printre atatia copii nu va avea incotro si va reactiona cu ei.
Acum il intreb: cum a fost la gradi? - Frumos - Ce-ai facut, cu cine te-ai jucat? - Cu nimeni, am colorat/desenat/ stat pe fotoliu - Nu te-ai plictisit? - Ba da. - De ce nu te joci si tu cu alti copii? - Nu-mi plac, nu stiu sa se joace frumos/nu ma lasa sa fiu eu Batman/nu vor sa se joace cu mine - Vrei sa o rog pe doamna sa te ajute sa se joace si cu tine? - Da.
Am vorbit cu educatoarea, care zice ca el e mult avansat fata de ceilalti copii (noi citim mult, si vorbim mult despre lume si sentimente) si lui ceilalti copii i se par cumva plictisitori...!?!?
Ce sa fac? Sa il iau ca atare (asa e el) si sa-l las in pace? Sau exista vreun mod de a-l ajuta? Mi se rupe sufletul cand il vad la nisipar singur intr-un colt, in timp ce toti ceilalti copii se joaca impreuna. Mii de multumiri,
alynuta spune:
Draga Karmen,
Te rog mult sa ma ajuti cu un sfat. Fetita mea va face in curand 1 an si 7 luni si ceea ce ma nelinisteste este faptul ca nu prea vorbeste. Spune 2,3 cuvinte pe care le pot intelege si restul numai de alea de ale lor. Adica imita ca vorbeste la telefon, ca vine sa ne explice ce e la televizor, ca aude cum latra catelul afara, etc., dar sunt sunetele specifice celor mici. Cine sta cu ea pe timpul zilei e o matusa de a mea care e foarte vorbareata. Deci nu exista lipsa de comunicare. Sa nu uit sa iti spun ca mai am o fiica mai mare de 11 ani si ca toata ziua vorbeste cu surioara ei.
Pe la 1 an si 2 luni spunea mama, tata, Ada(Mada-surioara ei) acum nu mai vrea sub nici o forma sa le spuna. Ii spunem noi sa spuna mama si incepe sa rada strengareste.
Mie frica sa nu fie vreo problema in dezvoltarea ei, sau pur si simplu e un pic mai "lenesa"?!
Astept un raspuns, multumindu-ti anticipat.
nadina spune:
quote:
Originally posted by karmen
Nadina,
nu pot spune ca e normal dar este destul de frecvent acest comportament. Doresc sa atraga atentia asupra lor, se plictisesc doresc sa testeze limitele de calm ale parintilor si de aceea copiii apeleaza la acest comportament.In acest caz trebuie sa te mentii tare pe pozitie, sa nu te lasi intimidata chiar sa ignori aceste crize. Sigur ca daca aceste crize de nervozitate devin frecvente si de intensitate mare pot semnala o tulburare de comportament si atunci trebuie sa apelezi la ajutorul unui psiholog.
Carmen Ghilescu
Multumesc Carmen,
probabil ca vrea sa fie in centrul atentiei si este de cele mai multe ori fiind singurul copil la o caruta de bunici, unchi si alte rude iubitoare. Voi incerca sa o ignor in viitor.
Nadina