Prima zi de scoala

Buna seara, doamnelor!
Vin la voi cu o rugaminte: spuneti-mi daca sint eu nebuna sau asa trebuie sa fie?! Nu reusesc sa ma adaptez deloc ideii ca Radu a inceput scoala, ma apuca plinsul te miri unde si te miri cind, ma tot intreb daca e destul de mare sa stea acolo de la sapte jumate la sase, sa manince singur, sa doarma, sa se duca la toaleta, sa fie influentat de alti copii pe care eu nu-i cunosc, de oameni cu care eu nu pot vorbi decit o data pe semestru, daca e destul de mare sa petreaca cu noi doar citeva ore pe zi, vreo trei, cu totul, intre doua somnuri, daca am facut destul pentru a-l pregati pentru asta..
Cred ca problema mea este ca se desprinde de mine. Iar eu n-am fost niciodata o mama lipicioasa, l-am incurajat mereu sa mearga, sa exploreze, sa guste din viata, asa mica cum e la virste asa de mici! Nu stiu ce m-a apucat dar nu reusesc sa ma adun deloc, tot nu-mi vine sa cred ca e chiar la scoala, ma rog, MAternelle, un fel de an pregatitor, dar nu mai e la gradinita, e la scoala, aia se asteapta de la ei sa se comporte ca niste copii responsabili iar eu nu-l vreau inca responsabil, il vreau doar copil.
Si nu reusesc, cum spuneam, sa ma asez in aceasta noua structura, desi Radu este absolut cool, n-a smiorcait nici o secunda, n-a protestat, nu crizeaza diminetile cind il trezim, maninca tot, doarme cind il culci, nu e nervos, n-am primit biletele de rau de la scoala... refuza doar sa tina minte cum il cheama pe invatator, acasa zice: si i-am zis lui ala, cum il cheama?, ca... iar la scoala il priveste pe bietul om in ochi si ii zice: Mr. What's your name... eu tot zic ca asta e forma lui de a protesta contra scolii si mai pling o tura... In genere mi-a pierit cheful de toate alea - alea, in prima zi in care a stat zi-lumina la scoala numai n-am facut ulcer perforat, ca ulcer am facut sigur! Si dac-ati sti la doi ani jumate ce linistita am intors spatele gradinitei si cum am plecat fara sa intorc capul! Si cit am facut bascalie de colegu' care se intreba tot timpul oare ce face acum micutul! Si-acum iata-ma, nu ma recunosc. Si-acum ma doare stomacul, numai gindul ca incepe inca o saptamina!
Ei, si-acum ca v-am spus...
cu multumiri,
Simonna

Laura _Oprescu spune:

eu as zice sa stai in banca ta linistita si neulceroasa pentru ca Radu e superpregatit pentru pasul asta...Un copil increzator in sine, puternic psihic ,cu valori clare, sociabil...l-ai crescut foarte bine si e exact cum ti-ai dori..problema fiind de fapt TU , pai sa ne gandim ce sfaturi sa iti dam: chill out! take it easy! (probabil asta o sa iti zica si Radu daca ar sti ce emotii (gargauni) iti trecprin cerebel... gandeste-te ca lui Radu programul asta prelungit nu ii face decat bine...ii tine mintea ocupata si ii consuma enrgia constructiv...ti-o spun din experienta cu Rares care de un an de zile in US are programul asta, plus un an experienta in Canada acelasi regim...iar acum la Kindergarten(maternelle in Ca) face numai trei ore pe zi, restul timpului va merge la un program la YMCA.. si de cate ori il iau e necajit ca de ce am venit asa repede...no, mai zi ceva!... asa ca ,dupa ce revenim din Ro, fix in program plin nimereste...
deci, fii mandra ca ai baiat scoler, ca nu face istericale si ca nu se tine dupa fusta mama-sii ca sigur nu ti-ar fi placut....
pupic

Bubbles spune:

Simonna, cum spune si Laura, stai linistita si fii mandra de Radu! Aista-i viata!
Si scrie-i pe usa, domne' numele lu' nenea acela!

Sa vezi cand se va insura ce soacra mare o sa fii... Eu zic sa mai faci un , si-ti vei reveni

elena_ltd spune:

Simona, e absolut normal (ma rog, mai putin ulcerul ), nu esti nici pe departe nebuna, iar reactia ta consider ca este a unei mame grijulii si iubitoare, oricat ai crede tu ca "istericalele" nu-ti sunt in fire. Ca n-ai reactionat la fel cand era la gradi, asta cred ca e din cauza ca nu ai investit gradinita cu aceeasi putere de influenta in formarea Atomixului. Scoala e deja un pas important si decisiv, exact asa cum il percepi. Ca n-ar trebui sa te dai tu de ceasul mortii , aici o fi emotia inceputului scapata de sub control, dar pun pariu ca deja te-ai adunat inca de la incheierea postarii si peste nici doua saptamani te vad cum povestesti poznele de la scoala.
Tocmai pentru ca nu tii sub observatie multe aspecte ale noului inceput, cum spui si tu, petreci mai putin timp cu radu, nu stii ce anturaj are, nu stii exact cum se descurca etc, tocmai de-aia ai si reactia asta. In scurt timp, cand ai sa obervi primele progrese la Radu, cand copilul o sa se acomodeze si iti va povesti tot mai mult, cand poate ai sa cunosti mai bine invatatorul si poate si unii parinti si copii, cand lucrurile vor deveni mai trasparente, iti va fi usor. Personal, cred ca e doar vorba de incertitudinea si nesiguranta date de un nou inceput si atata tot. Ca sa te linistesti, cauta sa te lamuresti asupra cator mai multe aspecte care iti ridica intrebari si pe care nu le cunosti si gata.
Cum ziceam, indeamna-l pe radu sa povesteasca (asta stii tu mai bine), cere lamuriri si explicatii de la invatator, vorbeste cu parinti si schimbati pareri si oricum, peste un timp, vei vedea roadele unei decizii firesti si careia Radu ii face fata de pe-acum cu brio, doar ca mami a lui e atinsa de emotii si griji.
Va pup si va doresc drum drept spre scoala!

Elena, mami de Oana si Mihai
ne vedeti aici