femeia il urmeaza pe barbat?
Raspunsuri - Pagina 2
Melaroxy spune:
Daca tu crezi ca parintii tai il vor accepta pe prietenul tau incearca sa-l convingi sa se mute la tine.Dar cum spui ca el e baiatul mamei nu cred ca v-a accepta.Asa ca daca-l iubesti atat de mult te poti sacrifica, sa te muti la el o perioada.Dar vezi, sa fi sigura ca merita.
Carolyne spune:
Pentru nimic in lume nu sta cu soacra!!!!!!!!!
Si la mine conjunctura a fost de asa natura ca la inceput a trebuit sa stau un an cu soacra. La inceput, vreo juma de an toate bune si frumoase, dar apoi...cosmar !!!! Cand a auzit ca vom avea un copil prima ei reactie a fost "sa nu va ganditi ca vi-l cresc !! (iar de ton nu mai vorbesc...)"
Ca sa nu iti mai spun cat de des incepusem sa ma cert cu sotul. Acum am emigrat si din aprilie anul acesta parca suntem intr-o continua luna de miere 
.
Si mai ales la inceputul unei relatii, pana te mai acomodezi cu sotul, etc, nu este bine sa stai nici cu parintii tai nici cu ai lui.
Deci concentreaza-te asupra unei solutii care sa nu implice sederea cu soacra. Fii subtila, nu impune ceva brusc, si asa cum spuneau si alte fete, trage tare pe un job bun in Cluj sau alt oras unde credeti ca aveti sanse sa va realizati.
Numai bine,
Carolyne
casandra spune:
Femeia il urmeaza pe barbat, nu pe mama acestuia.
Cristina_C spune:
quote:
Initial creeata de zizi
Insa deocamdata am si eu o problema: va veni timpul sa ne casatorim, poate intr-un an, dar deja se fac presiuni asupra mea atat din partea parintilor, de a ramane in oras cu ei, cat si din partea prietenului meu, de a pleca in orasul unde locuieste (ca sa intelegeti - suntem studenti in cluj). Eu insa mi-as dori sa raman in acelasi oras cu ai mei pentru ca imi dau seama ca as avea numai avantaje alaturi de ei.
Stai ca n-am inteles! In oras cu ei (fie cu parintii tai, fie cu viitorii socri) inseamna sa stati la ei in casa? Daca da, n-as alege nici una din variante. Faceti tot posibilul sa locuiti singuri, numai voi doi in casa voastra, indiferent in care oras va stabiliti. Gandeste-te ca, asa cum tu iti doresti sa stai in orasul alor tai, tot asa si viitorul sot ar vrea sa se reintoarca la ai lui, asa ca solutia de mijloc ar fi sa locuiti in alt oras in propria voastra casa. Daca asta nu se poate si trebuie sa stati sau in orasul lui sau intr-al tau, atuncxi sfatul meu e sa nu locuiti cu parintii (ai lui sau ai tai) in aceeasi casa pentru ca, daca se sta in comun, rare sunt cazurile cand nu apar discutii...
Cristina
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C
sheherezada spune:
Singurul meu sfat este sa te feresti sa stai cu socrii.Oricit de cordiale ar fi relatiile pina la urma tot se deterioreaza si veti avea ceva de va reprosat!Mai bine departe de ei si atunci relatiile dinrte voi pot ramane frumoase.
Mereu alaturi de voi.
"Nu exista culmi de neatins ci numai aripe prea scurte"
sheherezada
Dena spune:
Oricat de mult v-ar ajuta parintii ... e bine sa fiti mai departe de ei. Acuma sigur ca depinde de parinti si de asemenea de copii ...
Insa intotdeauna e mai sanatos ca o familie abia intemeiata (care e la fel de fragila ca un bebelus) sa fie lasata sa isi faca rodajul in pace.
Suna frumos sa iti urmezi sotul si imi place ideea, dar e rupta din romane... realitatea e alta... sotii sunt o unitate... si ei stabilesc de comun acord ce e mai bine pt ei, de multe ori nici unul si nici celalalt nu agreeaza prea mult o decizie si totusi sunt constienti ca trebuie sa o ia macar pt moment... Realitatile vietii sunt cele care ii ghideaza in luarea oricaror decizii... orgoliile personale nu exista intr-un cuplu(daca exista inseamna ca ceva nu merge in cuplul acela). Fiecare din cei doi are o putere diferita de patrundere a problemelor cu care se confrunta de aceea fiecare are un cuvant important de spus... si viata alaturi demonstreaza efectul de cuplu...
Nu parintii trebuie sa fie jalonul vostru in luarea deciziei unde sa va stabiliti, ci cu totul alti factori... cred ca in primul rand munca... si apoi restul.
Oricat de mult va iubiti parintii... e bine sa nu va lipiti prea repede si prea mult de unii sau de altii cel putin la inceput pt ca pot aparea subiectivisme care sa raneasca relatia voastra...
Oricum tot voi sunteti aceia care veti afla care este cea mai nimerita decizie pt voi.
Casa de piatra!!
Denisa si bebica din burtica - 32 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi
sinzi_ana spune:
quote:
Originally posted by Dena
Oricat de mult v-ar ajuta parintii ... e bine sa fiti mai departe de ei. Acuma sigur ca depinde de parinti si de asemenea de copii ...
Insa intotdeauna e mai sanatos ca o familie abia intemeiata (care e la fel de fragila ca un bebelus) sa fie lasata sa isi faca rodajul in pace.
Suna frumos sa iti urmezi sotul si imi place ideea, dar e rupta din romane... realitatea e alta... sotii sunt o unitate... si ei stabilesc de comun acord ce e mai bine pt ei, de multe ori nici unul si nici celalalt nu agreeaza prea mult o decizie si totusi sunt constienti ca trebuie sa o ia macar pt moment... Realitatile vietii sunt cele care ii ghideaza in luarea oricaror decizii... orgoliile personale nu exista intr-un cuplu(daca exista inseamna ca ceva nu merge in cuplul acela). Fiecare din cei doi are o putere diferita de patrundere a problemelor cu care se confrunta de aceea fiecare are un cuvant important de spus... si viata alaturi demonstreaza efectul de cuplu...
Nu parintii trebuie sa fie jalonul vostru in luarea deciziei unde sa va stabiliti, ci cu totul alti factori... cred ca in primul rand munca... si apoi restul.
Oricat de mult va iubiti parintii... e bine sa nu va lipiti prea repede si prea mult de unii sau de altii cel putin la inceput pt ca pot aparea subiectivisme care sa raneasca relatia voastra...
Oricum tot voi sunteti aceia care veti afla care este cea mai nimerita decizie pt voi.
Casa de piatra!!
Denisa si bebica din burtica - 32 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi
Sinzi
si David
Poze cu David la 19luni