La adresa pe care ti-am dat-o mai sus exista si alte povesti impartasite de parinti ai caror copii au sindrom Down (la link-ul For Parents). Si am gasit si o poezie foarte frumoasa, desi probabil ca numai de poezii n-au chef prietenii tai:
You may not know just what to say
When you hear our news
Our baby may not be the "perfect" child
That many people would choose.
But friends and family, rejoice with us!
Condolences, keep away--
Our child's a special treasure,
And we know we've been blessed today!
For we never asked for a "perfect" child
To show off in suits or in bows,
We asked only that God would come to us...
In whatever form He chose.
Apropos de testul prenatal pentru sindromul Down, unei femei insarcinate i s-a recomandat sa faca un astfel de test in urma unor rezultate ingrijoratoare la niste teste de sange si a refuzat spunand ca oricum nu conteaza daca are sau nu sindrom Down, pentru ca ea nu ar accepta sa renunte la sarcina. Nu stiu eu ce-as fi facut intr-o astfel de situatie dar cred ca si daca renunti la sarcina te urmareste toata viata un sentiment de vinovatie. De altfel, cred ca sunt cupluri care prefera sa aiba un copil cu sindrom Down decat sa nu aiba copii deloc.