stresul

AlbaIulia spune:

Pucku,

Cred ca sotul tau ar trebui sa stea de vorba cu superiorul lui de la servici sa-i explice situatia - ca se simte inlaturat, provocat, boicotat, etc - sa-i ceara parerea sefului, sa vada ce zice acesta, cum reactioneaza. Stiu din proprie experienta ca atmosfera de lucru poate fii groaznica din cauza unora fara pic de morala si pusi numai pe rau. Iar atmosfera nesanatoasa de la servici iti poate otravi usor viata. Crede-ma inteleg foarte bine prin ce treceti, as putea sa-mi spun povestea care e lunga.
Dupa ce vorbeste cu seful, sotul tau sa mearga si la Human Resources sa le explice si lor despre ce e vorba sa-i intrebe daca au informatii negative in ceea ce-l priveste ptr. ca e dreptul lui sa stie care e imaginea lui in companie. Atmosfera in care lucreaza in prezent e nesanatoasa si ii afecteaza si munca si familia. Cei de la HR trebuie sa ia o atitudine, e contra legii ce se intimpla nu mai stiu care paragraf din Codul Muncii din Canada spune ca - la lucru trebuie sa existe o atmosfera propice lucrului, fara stress, hartuiala, etc. - Se poate duce si depune o plingere despre ce se intimpla la Ministry of Labor, de fapt ii poate si suna si sta de vorba cu ei.
In nici un caz sa nu demisioneze de la el, mai ales ca tu esti cu bebe acasa si deci nu lucrezi in pezent. Mai bine sa-l dea ei afara, astfel are multe drepturi, daca pleci tu de la tine nu ai nici un drept pe urma.
Am trecut prin acelasi lucru mai demult, daca vrei mai multe informatii anunta-ma.

Numai bine,

AlbaIulia

Laura B spune:

quote:

---

Originally posted by Pucku

(...) Ca e ok cand vorbeste cu mine, dar ca dimineata simte un gol in stomac si-l apuca frica si teama ca tre sa mearga la servici.

---

Corina, cam asa simteam si eu intr-o perioada. S-a dovedit a fi atac de panica. Eu am luat ceva medicamente, m-am mai si "destresat" ( eu i-am spus "nesimtit") la problemele de servici, iar acum, slava Domnului, am trecut de asta.

Cam rau ca nu vrea sa mearga la medic, insa te inteleg ca nu ai cum sa-l duci cu forta (si eu ma lupt cu al meu sa mearga sa-si faca analizele dar el nu vrea)! Poate il convingi ca barem sa nu mai puna la suflet ceea ce aude sau i se pare ca se intampla la servici, mai ales ca daca e sa se intample, tot de intampla! Aaahh... si inca ceva, ce sigur stii: stresul aduce cu el alte boli, mult mai grave. Zau ca nu merita!

O alta idee: nu ar putea sa inceapa sa caute un alt servici? Asa, relaxat, ca "exercitiu"?

Numai bine!

Laura
Poze noi

ruxij spune:

Intr-adevar, si eu cred ca cea mai buna solutie ar fi sa inceapa sa isi caute alt loc de munca. Starea in care este nu ii poate aduce nimic bun, "work burnout", atac de panica si toate cele, ii pot afecta serios sanatatea si pana la urma serviciile vin si trec, gasesti altul pana la urma, dar sanatatea este cea mai importanta.
Poate o vacanta scurta, in care sa se poata detasa putin si gandi la ce cai sa urmeze (ma gandesc la job search) ar ajuta.
Are nevoie de un loc nou, unde sa o ia de la capat, lipsit de barfe cel putin vreo catva timp.

Sanatate,
Lia



ruxij

Pucku spune:

Da o sa schimbe servicuil numai sa gasim altceva. Piata e destul de proasta acum asa ca nu cred ca prea curand o sa gasim, dar facem tot ce putem.

Laura ce pastile ai luat? Eu am luat azi ceva pastile naturiste, ginseng, polen si spirulina. Am citit ca ajuta. A renuntat la fumat si la coca cola.

Cum as putea sa-l fac sa manance mai mult? I-am pus si desene ca sa-l fac sa rada dar mi-a zis ca nu-i arde de nik

Ma rog la Dumnezeu sa gaseasca cat mai repede un alt servici.

Alba Iulia interesant ce zici tu dar nu l-as vedea ca el sa faca asa ceva, mai ales la frica care o are acum.

Pupici



Corina si Stephanie- 18.04.04

Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi

geut spune:

Corina, intra pe innovatics.ro , eu am cumparat MACA, un ginseng peruvian, te rog sa citesti pe net despre planta asta. Vreau sa-ti spun ca mi s-au limpezit creierasii de nu ma mai recunosc.

elara spune:

Dar de ce se teme asa de psiholog? Ca doar nu-i bau-bau! Cum adica nu se duce ca el nu-i nebun? Pai e vorba de PSIHOLOG, nu PSIHIATRU.
E o mare diferenta. Eu nu sunt psiholog, dar sora mea este si mi se pare ca oamenii care fac acesta grava confuzie au o carenta in intelegerea acestor notiuni.

Prihologul trebuie privit ca un prieten, ca un semen al tau care iti ofera ajutorul lui calificat (e drept ca pentru bani) in a TE CUNOSTE MAI BINE PE TINE INSUTI si a depasi anumite momente mai tensionate din viata, in a le intelege corect, in a le aborda corect si eficient.
Asta fiindca a studiat psihicul uman. Fiindca stie cum se iese din astfel de stari sau ce repercursiuni grave si ce complicatii pot aduce asemenea stari de tensiune, un asemenea stres cu care sotul tau si cu tine nu stiti cum sa luptati eficient. E drept ca sfaturi bune i-ar putea da (daca se pricep) si prietenii, cunostintele, tu, noi fetele de pe forum prin intermediul tau. Insa aceste sfaturi nu sunt la fel de competente, ele se obtin doar din experienta de viata, daca am trecut noi prin asa ceva sau au trecut altii apropiati noua prin asa ceva. Si oricum de la caz la caz problema difera. De la om la om.

Ori psihologul, ai putea sa-l faci pe sotul tau sa-l priveasca si accepte ca pe un om apropiat, prieten, care detine insa mai multa intelepciune. Insa nu culeasa de ici colo in viata ci din studiu sustinut. De ce se tem oamenii de sfatul unui specialist si prefera sa mearga la varul sau la bunicul sa ceara sfaturi?

Psihologul nu te pune in camasa de forta si nici nu-ti trepaneaza cutia craniana!
El DISCUTA cu pacientul lui asa cum discuta doi frati sau doi prieteni. Numai ca el STIE sa indrume discutia in asa fel ca sa gasesti "buba" si sa iti dai singur raspunsurile cele mai bune, sa gasesti in tine insuti puterea de a iti redobandi echilibrul sufletesc.

Uffff, va rog sa ma scuzati, daca am deranjat dar ma cam irita cand vad cu cata inversunare si teama sunt priviti psihologii.
Sunt denigrati pe nedrept.

Ei pot sa ajute. Ei sunt abilitati sa o faca. Un prieten bun la care te duci are aceeasi bunavointa sa te ajute insa nu poti sa stii:
1) daca iti da cel mai bun sfat sau
2) fara sa vrea spune ceva care te poate adanci in nefericire.

Un psiholog insa stie cum sa lucreze cu aceste coarzi sensibile ale sufletului, stie cum sa DISCUTE cu tine.
Caci asta face el. Nu te leaga cu forta de sacun si nu-ti baga seringa cu tranchilizante in vena.

Fa-l sa inteleaga asta pe sotul tau.
Dac tu crezi ca-l ajuta da-i sa citeasca parerea mea si altor fete care au sugerat ca un psiholog sa-l ajute. Si tu trebuie sa fii convinsa de asta. Daca erai convinsa poate ca il faceai si pe sotul tau sa nu se teama...dar asa ai abandonat prea usor.

Eu sustin cu convingere ca doar un dr. psiholog l-ar ajuta cel mai mult acum. Chiar si luarea acestor medicamente, chiar daca naturiste (plantele au efecte foarte puternice) ar trebui autoprizata mai intai de medic ca sa le ia.

DE CE VA E FRICA? DE CINE?
De gura lumii. Lumea nu stie ce vorbeste. Cei care te si considera nebun ca ai fost al psiholog sunt niste ignoranti. Pentru ce isi risca si sanatatea psihica si implicit pe cea fizica? De gura lumii?
Gura lumii nu o astupa decat pamantul. Si totusi occidentalii eu stiu ca sunt mai destupati, nu privesc lucrurile chiar ca aici, la noi in Ro.

Mergeti oameni buni, sa primiti un sfat competent. Multa sanatate va doresc si invingeti-va fobia asta de psiholog. Curaj!

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

caro spune:

Elara, n-ai de ce sa te inversunezi asa. Corina a cerut un sfat.... si-a expus problema.... Si aversiunea asta importiva a tot ce este psi (holog/hiatru/sopupu.... si altele) vine din societatea in care am trait (unii dintre noi) si mai traim (altii dintre noi) care se uita cas la cineva care are probleme de genul asta si este catalogat drept nebun. Si unde a fi depresiv este o maaaare rusine, mai ales pentru un barbat care, cica, ar trebui sa fie stalpul casei, sa fie puternic, sa.... bla, bla,bla.... este chestie de educatie si perceptie. Cate dintre noi, care avem baietei, nu spunem, cand acestia plang: "de ce, plangi? esti fetita, ca sa plangi?".... si uite cum ii capacim noi pe baietii nostrii de mici cum ca ar fi rusine sa planga si ca nu trebuie sa arate niciodata ceea ce simt....

Corina.... eu ma iau de mana cu barbatu-tau..... si intentionez sa merg la medicul de familie sa-mid ea trimitere la psiho-ceva.... ca nu mai tine. Eu am avantajul ca realizez unde am ajuns.... Poate poti sa-i explici sotului ca nu este vorba de nebunie, ci de depresie nervoasa.... 1/3 din canadieni sufera de asa ceva (acu' sa nu-mi spuna ca el nu are asa ceva, ca nu-i canadian ) si foarte putini recunosc.... si poate evolua foarte urat. Am o colega si buna prietena de-a mea care acum 2 ani a incercat sa se sinucida.... pe care o batusem la cap sa mearga la psiho..... si care nu s-a lamurit ca e nasol, pana nu a avut tentativa de suicid. Dupa care a mers de buna voie la psiho, a inceput yoga, s-a apucat de pictat, si-a luat pisica..... si acum are un baietel de varsta Stefaniei...
Poti sa ma suni daca vrei sa mai stam de vorba (la servici sau acasa....)
Curaj si rabdare si diplomatie

A_Iulia spune:

Elara, corecteaza-ma daca gresesc: psihiatrul este medic cu specializare pe psihiatrie. Tot ce tine de medicatie in acest sens este dat de psihiatru.
Psiholog este cel ce a terminat facultatea de Psihologie. Fac tot ce a zis Elara, mai putin medicatia in afectiunile respective.
o fi si a treia categorie: medic psiholog? E specializare medicala si pe Psihologie?
Mie mi se par destul de distincte notiunile. Pe sotul tau il ajuta acum cel mai mult un Psiholog. Daca acesta decide ca e cazul, il poate trimite la Psihiatru pentru evaluare si medicatie.
Si da, la noi lumea e cam refractara cand vine vorba de specialisti in acest domeniu (se considera ca ajungi la ei doar cand esti nebun). Total gresit.

Adina + Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre

Dena spune:

Pucku, lasand teoriile sofisticate la o parte, pot sa iti spun ca, asa cum spun englezii, am fost in bocancii sotului tau cativa ani in urma. Inteleg perfect ce e in mintea si in pielea lui. Nu stiu de cand sunteti veniti aici, dar nu e deloc usor sa te adaptezi la sistemul asta cu privire la locurile de munca (si nu atat dpv tehnic pt ca asta nu a constituit niciodata o problema pt emigranti, cat la relatiile interumane si comunicarea la locul de munca).
Competitia e feroce si inca nu inteleg de ce trebuie sa ne iesim din matrita comportamentului de tip uman. Ti se zambeste in fata si in spate e incredibil de ce pot da dovada zambitorii tai colegi. Volumul de munca este overloaded intotdeauna. Sefii sunt interesati numai de cifre, cat dar nu si cum. Banul vorbeste. Unele companii au un sistem de HR si medical care acorda mai multa atentie stressului la munca si efectelor sale dureroase. Ce e mai grav este ca nici macar nu poti sa demonstrezi despre ce e vorba pt ca e atata disimulare imprejurul tau, din toate partile, incat lumea te-ar crede nebun daca ti-ai expune pdv-ul.
Viata m-a invatat ca a lupta cu morile de vant nu duce la nimic. Deci pe ei, sistemul ,nu ii poti schimba, dar iti ramane extraordinara sansa sa te schimbi pe tine. De fapt nuuu... nu sa te schimbi, ci sa te "vaccinezi".
Pt asta ai nevoie de suport... primul si cel mai important suport este cel al partenerului tau. Sa nu ii spui de postarea ta pt ca e ultimul lucru care i-ar mai trebui, in momente din astea nu vrei sa faci publica durerea si suferinta ta. Retine ideile si strategiile de baza si treci la actiune. Delicat. Fara sa ii provoci rani inutile. Nu uita ca ai de a face cu un om traumatizat, care este ft fragil si lucruri aparent normale il dor si il ustura enorm.
Are, indiscutabil, nevoie de o pauza. Eu cred ca demisia nu este cea mai buna optiune. Stii ca aici pt stress la munca ti se da disabiliy leave pt pana la un an. Atentie! Nu e vorba de un dezechilibru psihic. Si eu m-am speriat teribil la inceput, pe urma am citit enorm si m-am lamurit cum stau lucrurile. Medicului de familie trebuie sa ii spuneti ca este ft obosit si hipersensibil. El va va trimite la un psihiatru. De ce? Nu pt ca are nevoie de psihiatru, pt ca el de fapt are nevoie de un psihanalist, dar in timp ce psihiatria este acoperita de guvern, psihanaliza nu este. De aceea vei vrea sa ai ca psihanalist un psihiatru, ca sa poti beneficia gratuit de asistenta lui. Deci ma repet, nu este nevoie de involvingul unui psihiatru, este doar un artificiu. E posibil ca , in paralel, sa i se dea si medicatie (Prozac , Celexa) care va ajuta la stimulare secretiei de serotonina, dupa care nivelul va fi mentinut pe cai naturale(alimentatie adecvata, program adecvat, gym, expunerea la soare - dar nu plaja, ci doar plimbari in aer liber pe lumina de zi - eu am lucrat trei ani de dupa-amiaza pana noaptea tarziu si nu vedeam lumina zilei, pe sotul meu sau prieteni decat duminica, asta in cazul in care nu lucram si duminica sau nu dormeam pana luni.)
Pe mine ft mult m-a ajutat lectura recomandata de psihanalist, enorm de mult, m-a renascut... sunt un alt om si ma bucur ca am trecut prin momentele acelea ca asa am reusit sa ajustez multe aspecte legate in principal de mediul in care m-am dezvoltat (educatia epocii la care m-am format, care nu a fost una tocmai sanatoasa, pt ca se punea un accent puternic pe exagerat bun-simt, modestie, etc. fara promovarea valorii individului, pe langa asta am mostenit si o zestre considerabila de sensibilitate - nu e vina mea desigur)
Pe langa psihanalistul de care am vorbit mai sus, am mai avut acoperit de companie dreptul la inca o ora pe saptamana pt pshihanaliza pe care am preferat-o telefonic. De data asta era o femeie. M-a ajutat enorm sa vorbesc cu ea o ora pe saptamana.Cartile recomandate de ei le luam de la biblioteca in format audio (casete sau CD) si hard (carti). Am folosit de asemenea si meditatia pe fond muzical pt relaxare. Am renascut. Sunt mai bine de doi ani de atunci si sa stii ca am trecut prin momente si mai grele si mai stressante (nici acum nu imi este usor) dar eu sunt fericita... sunt alt om si am alti ochi...
Cat de curand va fi ft bine, ai sa vezi!


Denisa si bebica din burtica - 25 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

Pucku spune:

Elara nu te supara asa pe noi.

Da chiar daca sotul intelege sensul acestor cuvinte acum nu-l pot obliga sa faca ceva impotriva vointei lui, mai ales acum.

Deocamdata incercam sa inlaturam cauza si sa cautam un nou loc de munca, chiar daca , probabil si acolo se va ajunge la aceeasi stare tensionanta dar sa speram ca pana atunci se va ridica un pic la suprafata.

De maine se apuca de aikido sa speram ca se mai intareste un pic.

O sa merg la doctorul de familie saptamana viitoare sa vorbesc cu el separat si apoi o sa-l conving si pe al meu sa mearga sa vorbeasca cu el. Poate poate...

Dena in legatura cu disability leave nu cred ca va fi de acord, l-am convins ca daca vrea sa-si el parental si sa ma intorc eu la servici.

Deocamdata e la servici incearca sa se concentreze asupra munci lui , dar a zis aseara ca nu -i sta mintea deloc la munca , tot face si rasface scenari.

Ieri i-am lasat niste pagini deschise de la formula as despre depresie si stres si s-a rotait la mine ca el nu e depresiv ca e bine si ca sa-l las in pace.

no, tzinetzi pumni macar sa gasim alt servici.
Azi a sunat unul, sa fie cu noroc.





Corina si Stephanie- 18.04.04

Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi