Cum sunt copiii vostrii la 6 ani jumate?

Ma refer la cat de copilarosi sau, din contra, cat de maturi sunt?
Si cum ar fi mai bine, dupa parerea voastra, sa se comporte la varsta asta?
Stiu ca fiecare copil are ritmul sau de crestere, atat fizic cat si din punct de vedere al maturizarii dar eu imi fac griji, uneori, referitor la Andrei.
Una dintre principalele mele nedumeriri este faptul ca, desi are 6 ani si jumatate si am avut pana acum (din nefericire) doua decese in familie, totusi Andrei nu realizeaza ce semnifica notiunea de moarte (desi i-am explicat de mai multe ori). Asa ca intr-o zi, auzindu-ma ca vorbeam cu sotul meu de tata, mi-a zis foarte senin si vrand sa ma consoleze: Hai mai mami nu mai fi asa trista dupa tataie, ca poate isi revine intr-o zi? Am ramas fara replica.
Aaaaaa si inca ceva.
Desi l-am invatat de mic sa se uite cand traverseaza strada, are momente cand uita sa se asigure la traversat. Noroc ca niciodata nu traverseaza singur.
Ai vostrii cum sunt la varsta asta?

Rodica spune:

Mihai la 4ani si jumatate i-a spus bunicii mele care are 96 de ani (locuim impreuna), cand nu se simtea bine:
"Mamaica, stai cuminte in pat si dormi de dimineata pana seara ca asa te odihnesti si n-o sa mai mori"

Tatalui lui:" tata eu demult mi-am dorit un tata asa bun ca tine!"

Mihai este un baietel profund. Uneori am impresia ca a mai trait o viata si le scoate din experienta!

Andrei insa la 6 ani este spontan, extravertit, face observatii de suprafata. Cand incearca sa zica si el ca frate-su, e complet pe aratura. Andrei incepe scoala, stie literele, stie sa citeasca cuvant cu cuvant. Am mai lucrat impreuna dupa Greierasul si Rita Gargarita, dar nu tot.
Nu vreau sa incing spiritele pe tema "datu' la scoala la 6 ani" : EL NU MAI VREA LA GRADINITA CA S-A PLICTISIT- asa mi-a zis.
Imi cere mereu carti noi si dezleaga cuvinte incrucisate simple cu mama. (mama mea il pune pe el sa le scrie in careu ca ea nu vede prea bine)
Este un baielel foarte energic, infipt, mereu prezent(nu e mototol sau visator).
Poate o sa fie mai greu la inceput, dar ne vom descurca.
Cu curaj inainte!

tora97 spune:

normal ca Thea mea e a' mai tare!!!
este un copil matur, da dovada de multe ori de o maturitate ce ma infioara, ori cum spune o pretena este "un suflet batrin"... insa in rest, pare un copil normal.. se misca incontinuu, vorbeste la fel de mult si de repede pe cit se misca, nu i ar tace gurita o secunda. Imi pune intrebari peste intrebari, de m a capiat, iar daca nu i raspund satisfacator nu renunta
De aceea poate, atunci cind mai face boacane de ale copiilor, sint mirata.. insa imi amintesc de faptul ca este totusi un copil
Nu prea este ascultatoare, trebuie sa i spun de mai multe ori sa faca o anumita treaba, cica "am incercat si eu, sa vad daca tine"
cind este certata pe nedrept se inchide in ea, sufera pur si simplu, si daca ati vedea o in acele momente are o tristete in ochisori si in glas de te rupe... Iar aceasta introvertire am mai perceput o in alte situatii, cind nu vrea sa mai vorbeasca (spre exemplu cind a murit un prieten ff drag, ori cind a murit catelusa)In acele momente ma lovesc material chiar de tacerea ei si trebuie sa astept momente propice sa redeschid subiectul
cit despre moarte si lumea de dincolo, o intriga faptul ca acolo nu exista nimic material, nu exista foame, frig, sete, etc.

dar este uncopil f cuminte, multumesc lui Dumnezeu, dar si tare incapatinata..


http://community.webshots.com/user/tora97

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
"Sunt doua feluri de a-ti trai viata...
Unul - de a crede ca nu exista miracole
Altul - de a crede ca totul este un miracol" Albert Einstein