oare chiar e atat de groaznica maturizarea?

Anul asta as face 10 de casatorie:10 ani frumosi,o casa pe pamant(am scapat de bloc de vreo 6 ani...),2 copii splendizi,vacante frumoase,servicii bune,prieteni multi care s-au adunat in jurul nostru(cu acordul amandurora,sa ne intelegem!).
o scurta descriere ca sa intelegeti:
eu:impetuoasa,amuzanta,lipsita de rabdare,vad lucrurile in ansamblu,
mare cititoare,cu o buna cultura
el:aplecat catre detalii cu care pierde mult timp,timid in domenii care nu-i sunt familiare,carti citite sporadic,snob,bun prieten

problema:serviciul ii mananca timpul,de fapt,el se lasa acaparat ,intr-un final glorios e uns sef!visul lui,mai ales ca a inceput de la o pozitie umila...revin,deci:mult timp petrecut la servici si cu colegii ,acasa e din ce in ce mai absent(si nu ma refer doar la prezenta fizica)desi banii vin multi,devine din ce in ce mai comod:cu tot ce tine de casa,copii,drumuri caretrebuiesc facute(de ex.baiatul a inceput clasa a I-a ,n-a facut lectii cu el nici macar o zi...)
in consecinta,a trebuit sa ma incarc eu cu lucruri care,in mod normal,le-am fi facut impreuna sau le-ar fi facut numai el.
a devenit din ce in ce mai dificil de vorbit cu el(de unde pana acum 7-8 luni ne povesteam orice...):ton dispretuitor,lipsa de incredere in ce spun sau ce fac...
pentru ca acum 2 luni sa am o discutie(provocata tot de mine,nu ma mai tineau nervii...)in care mi-a spus ca el vrea altceva,ca el nu ma mai iubeste,ca nu mai face fata langa mine,ca traiul langa mine nu este ce si-a dorit...subiectul"copiii"eu l-am pus pe tapet,altfel nu cred ca-l amintea:da,ii iubeste (cum?oare cum,daca nu e langa ei niciodata?),sa nu-mi fac probleme financiar vorbind,voi avea tot sprijinul...
fireste ca m-am dat cu capul de pereti...nu intelegeam...de unde pana unde,nici macar nu e o femeie la mijloc,credeti-ma...si apoi am realizat!!!!
doamnelor!
domnilor!
e imatur!!!
ce fac eu cu el:pentru ca inca il iubesc de nu mai pot,copiii au nevoie de el ,de noi,ei au senzatia ca totul e perfect(8ani si 5 ani,sunt inca mititei...)...deocamdata ma simt ca un vas in deriva,am lasat sa treaca timpul...desi rabdarea nu e calitatea mea principala si mi-a frica sa nu se transforme totul intr-un razboi al nervilor..un cosmar!
a,si inca un aspect interesant sau macar de luat in calcul:viata sexuala a fost mereu la cote maxime,acum ma cauta rar,suspina ca nu se poate rupe de mine...
ce sa fac?

bebetica spune:

Varsta este inevitabila ............MATURITATEA este ... optionala.

Ioana si al ei STEFAN DIMITRI
http://babycenter.shutterfly.com/osi.jsp?i=67b0de21b371605805da

Lia spune:

Buna.Ma feresc sa dau sfaturi intelepte,da' pot sa-ti spun ce-as face eu..As incerca sa realizez partea mea de vina(nu cred in relatii care esueaza doar din cauza greselilor unuia dintre parteneri-ala notat cu minus) si m-as stradui sa elimin propriile greseli, pentru inceput.As gasi momente linistite si as incerca sa port discutii blande despre nemultumirile lui,ca sa pot fi convinsa ca e vorba despre imaturitate si nu despre altceva.
Spui ca pana acum cateva luni in relatia voastra era comunicare.Incearca sa afli motivele reale ale schimbarii de atitudine,eventuale reactii neplacute pe care le-ai putea avea,bazate doar pe prezumtii,pot aduce cu ele atat nefericirea voastra,cat si a copiilor.
Cred ca nimeni nu-ti poate da sfaturi-panaceu,tu singura ar trebui sa vezi care-s punctele nevralgice ale relatiei voastre si sa-ncerci impreuna cu sotul tau sa va rezolvati problemele.
Numai bine!

mariamunteanu spune:

Poate e complexat, coplesit de personalitatea ta exuberanta, de aici tonul dispretuitor de care spui si faptul ca se refugiaza (ascunde ?) in serviciul lui unde e sef si se simte mai sigur. Nu-i caut scuze, dar ma gandesc ca daca nu e nici o femeie la mijloc, atunci e ceva care are legatura cu tine, mai ales ca ti-a spus ca "nu mai face fata langa tine". Incearca sa-ti schimbi atitudinea si vezi cum decurg lucrurile. Nici o casnicie nu e perfecta, mai apar sincope, dar daca-l iubesti, merita sa lupti.

acina spune:

De ce esti asa de sigura ca nu e o femeie la mijloc?
Ai observat schibari in comportamentul lui altele decat absenta fata de lucruri pe care le facea inainte?
Se ocupa mai mult de aspectul lui , nu raspunde la telefon, iti zice ca nu mai comunicati , ca nu va mai intelegeti?



Anca

alesandra spune:

Cred ca pe undeva tu ii amintesti de perioada cand avea un post umil...multi atunci cand ajung sefi uita (sau vor sa uite) de unde au plecat.
Incerca sa-l lauzi mai mult si mai des ... fa-l sa se simta mai important decat il fac cei de la servici...si stai atenta ca de multe ori in astfel de cazuri isi are bagata coada si-o femeie...

canuta-om-sucit spune:

Si eu cred ca e vorba de inca o femeie la mijloc.

aura

IRENE11 spune:

alesandra:probabil ca-i amintesc de asta,de perioada aia in care a inghitit destule(desi chiar si atunci castiga bine,ierarhia insa nu era pe placul lui).stiu ca le place sa fie laudati...

acina:nu e inca nici o femeie!cat ar fi el de ascuns,asta as mirosi-o...dar reclama lipsa mea de intelegere,si aici are dreptate:eu sunt un om abrupt,n-am tact de fiecare data si ma enerveaza sa repet lucrurile simple...am gresit si ,probabil,asta s-a acumulat in timp...sper s-o repar,dar si o schimbare de atitudine e vazuta acum cu suspiciune de el...efectiv,am nevoie de rabdare...

mariamunteanu:exact asta mi-a spus si tatal meu,care e un fin observator si care mi-a dat toata viata sfaturi de bun-simt...imi aduc aminte ca acum 10 ani,la casatorie,tata mi-a spus:nu te supara,n-o sa ma pun eu pe picioarele din spate,dar baiatul asta e mai slab...decat tine...n-are calitate...fireste,ca mi-am asumat"ridicarea calitatii "lui,lucru care mi-a facut placere,mai ales ca baiatul nu e prost..are lacune...poate si asta se razbuna acum...si-mi amintesc cat de mandru era de mine oriunde mergeam,ii citeam in ochi ca-i place ,stii tu,sa se"faleasca" ...asa nevasta...uite ca acum,priveste lucrurile sub alta geana...dovada de imaturitate...

lia:multumesc mult.

acina spune:

Pai mai Irene daca stiai in ce te bagi si mai ales ca ai fost avertizata ca e o persoana mai slaba decat tine ...gaseste si tu metoda de rezolvare in acelasi mod in care ai facut-o 10 ani...in cazul in care este vorba despre ce ziceam eu...e cam complicat.
Numai bine.


Anca

criss spune:

Buna la toata lumea,

Irene, mie, cinstit, nu mi-ai facut , o parere buna , caracterizand omul langa care traiesti : snob, umil, timid, necitit si mai ales imatur, apoi, afirmi ca il iubesti de mori.

Ai o parere extraordinar de buna despre tine vis-a-vis de sot, probabil ca i-ai spus-o si lui, este normal sa nu se simta bine daca este mereu apostrofat....nu este acceptat ca nu are calitate...si probabil ca i se aminteste asta des de tot. Cine ar fi fericit?

Cum spui ca iubesti daca esti in lupta de a schimba "calitatea"...inseamna ca nu iti place. Ce iubesti de fapt?

Daca esti fata desteapta, "coboara" la nivelul lui si astfel veti comunica pe aceeasi lungime de unda.

Numai bine,
Criss

Rozi spune:

Irene, nu te supara pe mine, dar iti spun din proprie experienta: ia vezi cam pe unde e respectul tau fata de el, cat de mult a scazut...

Eu am pierdut mult din cauza superioritatii pe care, inconstient, o resimteam. Pe urma mi-am dat seama si am evitat sa-l jignesc (nu, nu in vorbe, in atitudine, in priviri...).

Il durea si-l complexa. Iar eu m-am maturizat mai tare dupa faza asta...

Nu-i asa ca nu te superi pe mine?

"Nu crede in minuni; lasa-te in voia lor!"