Cand te dezamagesc prietenii...
Raspunsuri - Pagina 3
Danelutza spune:
Candy, tu spui de prieteni, eu itzi spun de rude (de fratzior sau surioara). Eu am trecut prin asa ceva si daca stiam ca nu mai vad banutzii, aprindeam si o luminare cind i-am dat, macar erau de sufletul raposatzilor
sora2001 spune:
Prietenii la nevoie se cunosc .Oare?
Ema si Richard-Sora
Candy spune:
Va multumesc tuturor celor care ati impartasit experientele voastre de viata si... asteptam si alte povesti. Modul cum se comporta cineva cand imprumuta bani/restituie bani imprumutati spune multe despre caracter si educatie. Din pacate, uneori, desi avem anumite "indicii", refuzam sa credem ca prietenii sau amicii nostri nu sunt cu sufletul la fel deschis si sunt in stare sa te "tepuiasca".
Pe cei care aveti de gand sa imprumutati bani amicilor (nu vorbesc de prietenii adevarati, de prietenii de-o viata, cei "verificati" deja si care au trecut proba timpului), va sfatuiesc pe de-o parte sa va ganditi bine daca merita investitia si daca la o adica va puteti dispensa de acei bani (sau cel putin de a nu-i avea exact cand aveti mai mare nevoie) si, pe de alta parte, sa faceti acte prin notariat sau macar de mana, cu martori, mai ales pentru sume mari.
gogosar spune:
Sa va povestesc si eu ceva despre "prieteni".
Cunosteam de ceva ani un cuplu. Ei erau deja casatoriti cand ne-am cunoscut.Am simtit ca ne potrivim, si au urmat niste ani super cu gratare concedii...Dar...trebuia sa ne dam seama de atunci, noi eram cei care propuneam, sunam, vizitam.Ca sa faca si ei asta ziceam: Acum e randul vostru.Nu i-am acuzat, am zis ca nu toata lumea e ca noi, ducace.Dupa o perioada ea a ramas gravida si i-a casunat pe noi sa-i botezam copilul.I-am explicat ca nu prea putem, ca sotul meu era somer atunci si abia ne descurcam cu salariul meu...Dar au zis ca nasii de nunta sunt niste tampiti, ca nu si-au dat seama atunci, si ca ei vor ca noi sa le fim nasi la prichindel,fara nici o pretentie, cu minimul posibil. Am acceptat, dar am facut botezul ca lumea. N-am imprumutat, si am zis daca tot facem, sa fie super.Dupa care, iar au inceput cu stilul lor. Trebuia sa ii cautam noi....sa tragem de ei cum se spune.Pana acum in primavara, cand ne-au anuntat ca s-au suparat subit pe noi. Ne-am dus la ei ( noi stiindu-ne fara nici o vina), sa ii intrebam cauza, au balmajit niste chestii care nu aveau nici o legatura.Sotul meu s-a suparat f.tare, si aa zis ca nu vrea sa ii mai vada.Eu, mai impaciuitoare am zis sa le mai acordam o sansa.
I-am sunat pe mobil, si-au schimbat numerele, acasa nu au telefon...
au trecut de atunci 5 luni, in care nu am mai stiut nimic de ei.Ne suna sapt trecuta joi, sa ne spuna ca TREBUIE sa ne ducem samabata la ei ca ii taie motul celui mic.Vreau sa va spun ca am ramas interzisi.
Am zis ca nu auzim bine.Sotul meu le-a spus dupa socul de rigoare, ca nu crede ca timpul e prea scurt si nu are timp sa caute ce trebuie, sa facem cumparaturi.Si ai zis: " Spuneti daca nu vreti, ca daca nu vreti va dau dracu si imi asesc altii" Mie tot nu imi vine sa cred, la cate sacrificii am facut pt ei......E clar ca nici nasii de cununie , saracii nu au avut nici o vina.Mi-e mila numai de finutul meu.....
Asta nu inseamna ca toti sunt la fel. Avem si prieteni pecare daca ii suni la 3 dimineata, au sarit din pat si vin la tine sa te ajute. Ne-a fericit D-zeu si cu asa prieteni.
Anca
Capul sus, va rasari soarele si pe stada noastra.
vivian spune:
noi, nici nu avem prieteni...
suntem io, sotul si burtica de 25 de saptamani...
la inceput am crezut ca din cauza faptului ca fiecare din noi avusese o relatie in trecut, s au pierdut prietenii dar in final ne am dat seama ca niciodata nu am avut prieteni...
ultima tzeapa am luat o nu de mult, cu o pereche de romani, veniti la munca aici.
odata ajunsi la persoana care i chemase, nu numai ca ia pus sa plateasca chirie si chelt casei dar nici nu le a dat locurile de munca care...le promisesera cand au vb in tara.
erau dinsperati, in tara aveau cat de cat ce manca dar..aici, cumnatul care i chemase ..pur si simplu...ii..buzunarea la drumul mare.
s a intamplat ca noi-io si sotul-cautam in acest timp..o femeie pt curatenie si gatit asa ca impresionat de ..durerea lor..
am luat o pe ea la mine ...iar sotul ei care era de 6 luni fara munca , disperat(spuneau ei)-i am oferit sa munceasca tot in casa si la firma ca ..rreformator, platindul cu 40 euros pe zi...
le am fcut fffff multe servicii..dar nu vreau sa le enumar acum...
cert este ca ea, a inceput sa prinda curaj si sa faca ..totul doar pe deasupra..iar sotul disperat...se "saturase de ..muncit in acest domeniu, ca el terminase un liceu..."!
asa ca facerea de bine dragii mei...stiti voi..cum se cheama.!
vivi.
Danelutza spune:
Draga gogosar, astia nu-tzi erau prieteni, le placea gratarelul. Ai vazut saracii nasi de cununie s-au prins cu cine au de-a face. Cit despre cumetrii tai, astia vor fi mereu singuri. Finutzului potzi sa-i faci oricind un cadou, dar vorba ta, saracul in mediu in care va fi crescut cine stie unde va ajunge, si daca nu va fi un bebe singurel fara prieteni.
Dee-Dee spune:
Subiectul asta m-a pus pe ganduri si mi-a rascolit amintirile...
Cu primul meu sot ne-am casatorit in ultimul an de facultate, eram vai de sufletul nostru, fara servici, fara casa, stateam cu socrii si o bunica in doua camere, de! greu ca la inceput! La vreo 3 luni dupa nunta noastra, 2 colegi de-ai lui de grupa,el+ea, prieteni buni , ne roaga sa le fim nasi.Noi lefteri! Ei ca nu, nu fac nunta, doar o masa cu noi si parintii, fara pretentii, fara obiceiuri,cadouri, doar sa le fim alaturi la biserica.Pana la urma ne indulpleca si ii anuntam ca suntem de acord IN CONDITIILE ASTEA. Eu dupa terminarea fac. am fost plecata trei luni la niste cursuri in alta localitate, asa ca ne-am inteles ca ne vedem la inceputul lui noiembrie, cu o saptamana inainte de nunta, sa mai discutam. Ma suna EA cam cu o luna inainte de nunta si-mi spune "Nasa sa stii cam am aranjat tot, sala pt.120 persoane, biserica, fotograful, masinile, lautarii tu mai trebuie doar sa-mi cauti cerceii, paliura, prosoapele, cocardele in piept, aranjamentele de flori de pe masa la restaurant, lumanarile....etc, etc." Am amutit. Care 120 de persoane? Care cercei, prosoape flori...? Le spun ca nu asa ne-am inteles si replica vine scurt "doar nu o sa ne incurcati acuma, sa spuneti ca nu mai vreti.Nu mai puteti da inapoi" Mai de drag, mai de rusine, ne-am imprumutat si am facut cum au spus ei. Vine ziua "fericita" si incep toate matusi cu sfaturi:"Pune-i bani sub perna cand o gatesti, pune-i mirelui bani in buzunarla iesirea din casa, da-i miresei bani cand INTRA in biserica, da-i cand IESE din biserica, la gatit, la dezgatit...." Va rog sa ma credeti ca nici nu aveam la mine, inafara de cat imi propusesem sa dau la dar si la preoti. Asa ca am luat din suma pregatita pentru dar, ca sa scap cu fata curata.Normal ca darul a fost mai mic in conditiile astea. S-au suparat, chiar atunci la nunta, dimineata dupa ce a plecat toata lumea ne-au spus finii ca nu se asteptau sa fim atat de meschini si daca ar fi stiut ca suntem asa nu se mai incurcau cu noi. Cand a nascut fina nici macar nu m-a intrebat daca vreau sa-l botez pe micut, avea deja aranjata treaba cu un ginecolog celebru din oras, plin de bani, nu "parlit" ca mine.
De fatada am mai pastrat relatiile pana la divortul meu, cand fina mi-a spus "iti dai seama ca acum daca esti femeie singura nu mai este potrivit sa ne intalnim cu tine, daca te dai la barbatul meu?" Asta dupa ce am cununat-o si mi-am facut din cauza ei datorii la care un an am tot platit.
Daca stau bine sa ma gandesc cele mai mari dezamagiri in viata mea au venit din partea ...prietenilor.
ralucami spune:
Cand citesc subiectul asta am asa o senzatie ciudata in stomac si imi dau seama ca trebuie sa ai mare atentie cu cei pe care ti-i alegi sa fie prieteni. Am patit-o si eu in nenumarate randuri, cand m-au lasat masca rautatea, prostia, ignoranta celora pe care i-am crezut prietenii mei. Si stiti care e cea mai dubioasa treaba: de fiecare data imi promit ca nu mai ajut pe nimeni si ca nu ma mai implic sufeteste si , tot de fiecare data imi calc cuvantul , iar totul in final se rezuma la o maaaare teapa.
Avea dreptate cineva care spunea mai sus ca oamenii se comporta fff ciudat cand e vb de bani. Cred ca fostilor mei prieteni saracia l-a murdarit sufletul. Pacat!
Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!
sinzi_ana spune:
Eu cred ca fiecare dintre noi ne meritam prietenii pe care noi singuri i-am ales si e o rusine sa ne plangem de ei. Pana la urma nimeni nu ne-a fortat sa ne alegem prietenii...
Asa ca...
Sinzi si David
psj spune:
Si eu care ma plangeam de "prietenii" mei . Ce-i drept dupa niste tzepe pe care le-am luat in liceu nu prea mai am incredere asa usor in oameni , asa ca la cele mai mici banuieli incep sa ma distantez de ei .
Cea mai recenta amintire este nunta unei prietene din facultate .La nunta a venit si o prietena care nu mai locuieste in Ro , cu sotul . A facut un efort sa vina la nunta asta pentru ca si-a luat concediu in mai cand putea sa-si pastreze zile pentru la vara . Ei , dupa nunta mireasa nici n-a mai vorbit cu ea , desi intre timp saraca s-a imbolnavit , pe motiv ca a fost o zgarcita ca i-a dat numa 300$ la nunta (2 pers).
Cu banii , de cate ori am dat cu imprumut i-am primit dupa nshpe ani si cu bucatica ,de n-am mai inteles nimic din ei . In general i-am imprumutat pe fratii sotului care sint un fel de gaura neagra . Si soacra-mea ma intreaba de ce muncim atat ca exageram . Da cand cer bani nu se mai intreaba de unde vin .