Cand te dezamagesc prietenii...

Sunt foarte dezamagita de cei pe care i-am crezut prieteni... Oameni cu care am lucrat, cu care ne-am vizitat, cu care am iesit la iarba verde si oameni care au fost la nunta noastra...
Toate bune si frumoase pana cand am facut imprudenta ca, dupa nunta, sa le imprumutam niste bani - 250 USD, pentru 4 luni. Au trecut cele 4 luni, am tot asteptat sa ne sune macar sa-si ceara scuze ca nu ne-am returnat banii sau ne spuna macar ceva, orice. I-am lasat inclusiv de sarbatori, ca in perioada aceea am avut ceva mai multi bani si nu le-am dus lipsa si n-am vrut sa le stricam sarbatorile. In ianuarie, cand i-am sunat, dupa 6 luni, am aflat ca sotul a suferit un accident vascular cerebral (real) in urma caruia a facut o pareza. Bineinteles ca n-am suflat nici o vorba despre bani, considerand ca nu e momentul potrivit. Am incercat sa-i ajutam, ne-am interesat de sanatatea lui, i-am vizitat. De atunci au trecut inca 7 luni, timp in care el si-a revenit complet. In tot acest timp, nu ne-au sunat o data, mai mult, ne-au evitat si cand am trecut pe la ei. Acum o luna, mai ales ca aflasem ca sunt insarcinata, sotul meu a fost sa le aduca aminte de datorie. L-au dus cu vorba ca azi, ca maine, ca asteapta nu-stiu-ce bani din America. Acum chiar avem nevoie disperata de bani, cu ea efectiv nu putem vorbi la telefon, numai el raspunde si ne spune sec si pe un ton agasat ca nu au bani si ca ne suna ei cand le vin banii din America.
E drept ca si nevoile financiare ne preseaza, ca trebuie sa plec din tara, trebuie sa amenajam camera bebe-ului, sa tencuim casa si sa montam centrala, nu suntem atat de instariti incat sa nu simtim lipsa acestor bani. Dar mai mult decat atat, ma doare ca am avut incredere in niste oameni de nimic, pe care nu-i mai pot considera sub nici o forma prieteni si carora nu mai vreau sa le trec pragul niciodata.
Daca v-am dezamagit vreodata prietenii, va invit sa scrieti aici, poate invatam unii din experienta altora...

Dee-Dee spune:

Candy , am sa incep prin a te felicita pentru bebelul pe care-l porti in burtica, dorindu-ti sarcina si nastere usoara!

"Sunt foarte dezamagita de cei pe care i-am crezut prieteni... Oameni cu care am lucrat, cu care ne-am vizitat, cu care am iesit la iarba verde si oameni care au fost la nunta noastra..."
Exact astea erau si gandurile mele cand am intrat in dimineata asta pe forum. Am avut si eu de dimineata o discutie foarte neplacuta cu un amic vechi, exact cum spui tu, colegi de facultate, colegi de servici,ne-am "nuntit" impreuna si la petrecerea noastra si la a lor, ce sa spun, chiar am crezut ca suntem...prieteni. Culme este ca si eu cu sotul si el cu sotia lucram la aceaasi companie, in acelasi domeniu. Deci ar trebui sa fim o echipa, nu? In schimb dumnealor au inceput cu aranjamente si lucraturi pe la spate, pe ascuns, cu "pupat in dos" sefii pentru a atrage simpatia acestora si cu "dat in gat" prietenii, probabil in acelasi scop. Au aparut aerele de superioaritate de genul "dar ce, voi nu stiati ca trebuia sa faceti asa?" si alte prostii de genul asta, care nu-si aveau locul intre prieteni vechi. Pur si simplu nu cred ca asta de prietenie, cand sambata iesim impreuna la plimbare si luni ne lucrezi pe la spate la servici.
Am mai fost dezamagita de prieteni si crede-ma ca de fiecare data ma doare (si la propriu si la figurat) sufletul, parca se rupe o bucatica din mine.
Nu stiu ce sfat pot sa-ti dau in leg. cu "prietenii" vostrii. Pur si simplu nu cred ca ai cu ce sa-i constringi, aici e vorba de corectitudine si bunul lor simt, care se pare ca ...nu prea e.

chatonel spune:

:)) eu am mai multe experiente neplacute. Ultima dateaza de 3 ani. Este vorba de un cuplu care traieste in acelasi oras cu mine si, culmea, vin din acelasi loc din ro, ca si mine, amindoi. Ii stiam pe amindoi inainte de a pleca din tara si m-am trezit cu ei pe-aici. Toate bune si frumoase, ne-am bucurat, am facut chefuri, i-am ajutat cu bani pt ca treceau printr-o perioada dificila. Cind ai lor veneau imi aduceau si mie cite ceva de la ai mei si viceversa. Pina cind... pt ca este mereu acest punct de plecare.... a fost mama la mine si, la plecare, ei au rugat-o sa ia un pachet pentru parintii lor. Mama a plecat- cu Air France- si ... la aterizare, in Otopeni, a constat ca ii lipseste un bagaj. Din nefericire era si pachetul acestui cuplu in bagajul cu pricina. A facut mama reclamatie si apoi, timp de o luna, am tot sunat eu de-aici, ea din ro, la bagajele pierdute ale lui Air France. In timpul asta, cuplul respectiv era deja suparat tare pe mama pt ca nu a luat pachetul lor in bagajul de mina... si la un moment dat, daca au vazut ei ca bagajul nu se mai gaseste, m-au acuzat de inventii si ca as fi vindut pachetul ala cu medicamente pt diabetici, ca stiu ei (desi niciodata nu au luat avionul) ca Air France nu pierde bagajele.
Va dati seama cum mi-a picat...
Din fericire bagajul a fost gasit, nu lipsea nimic din el, asa ca ei si-au recuperat pachetul (adica parintii lor) si de-atunci nici macar nu si-au cerut scuze pt prostiile pe care le-au gindit :(



Toulouse, la ville rose

acina spune:

Asa se intampla uneori , oamenii uita cine i-a ajutat cand au avut nevoie .
Ce este mai rau ca relatiile se rup si situatiile devin din ce in ce mai penibile . Te vezi in situatia penibila de a insista pt recuperarea banilor tai.
Da si mie mi s-a intamplat dar ce sa zic astia nu se pot numi prieteni... sunt cunostinte.

" Si maine e o zi "
Anca

adi tati fericit spune:

“Fereste-mă Doamne de prieteni, că de dusmani mă feresc Eu!”

Trist dar adevărat.
Am trecut si eu printr-o asemenea dezamăgire. Acum 4 ani, când am făcut nunta, multi, f. multi prieteni (cu care am copilărit, am fost împreună la liceu si facultate, am împărtit si bunele si relele) mi-au tras teapă, neonorându-mă cu prezenta la acest superb eveniment. Mentionez că eu mi-am pus pirostriile mai târziu decât ei si am fost prezent la toate nuntile lor. Chiar si cu o zi înainte de nunta mea îmi confirmau că vin. Si, teapă! Mai dureros este că a mai trebuit să si plătesc pentru ei (meniuri care erau comandate) si în loc să ne rămână si nouă ceva bănuti, am avut numai “găuri”.
După cele întâmplate, am întrerupt orice relatie si nici măcar salutul mu nu l-au mai primit.
Este doar una din dezamăgirile “prietenilor”.

Adi

tzuc spune:

Am invatat, in timp, nu din propria experienta, din pacate din cei experienta celor dragi, ca prieteniile familiale f. apropiate in care au loc schimb de vizite dese, concedii impreuna etc nu au un final tocmai fericit.

parintii mei s-au despartit in mare parte datorita celor mai buni prieteni de familie, deoarece au facilitat intalniri in casa la ei, intre tatal meu si diverse femei... EI erau toata ziua la noi, mese intinse tot timpul, mama nu reusea cu gatitul si pregatitul ca avea musafiri tot timpul, noi eram 4 copii, tata era vanator si nu lipsea vanatul...asa ca asa zisii prieteni profitau din plin de aceasta asa zisa prietenie cu parintii mei.

si nu este singurul exemplu... sunt f. precauta, din principiu nu am prieteni ff apropiati...sunt prietena cu toata lumea pana la un anumit punct si ma simt bine.

geut spune:

Am avut o "prietena" cu care am locuit in camin pe timpul facultatii, mancam impreuna, ne distram impreuna, imparteam ultima tigara, eram ca niste surori.
Cand ea a terminat facultatea si s-a angajat (era mai mare decat mine cu 3 ani), am rugat-o sa ma ajute si pe mine sa ma angajez. M-a luat la firma respectiva, eram ajutorul ei. Dar a inceput sa uite de unde a plecat, sa-si dea aere de superioritate, sa se creada mai mare decat era, sa-mi faca figuri, si prietenia noastra s-a terminat.
N-am vazut-o de 12 ani, dar nici nu-mi doresc s-o mai revad in viata asta.

teo1970 spune:

in principiu, sunt de acord cu tzuc (te pup taaaare , deshi nu am mai vb de atita timp, sa shtii ca nu te-am uitat !); nu sunt de acord cu prieteniile prea intime intre familii (mincam impreuna, petrecem impreuna, mergem in concediu impreuna etc.); singurul meu prieten adevarat este sotzul meu shi eu sunt singura lui prietena adevarata; mai avem citziva prieteni buni (cred ca 2), pe care ma pot baza, in mod sincer shi dezinteresat, aproape 100%.
din ceea ce am observat eu, totushi, capitolul "bani shi derivate de bani" este un subiect f. sensibil shi degraba stricatoriu de "prietenii".

candy,
nu-tzi face nici un fel de probleme shi incearca sa priveshti situatzia cu oarece umor: daca "valoarea" prietenilor tai a fost de 250 dolari atunci n-ai pierdut nimic, decit nishte "prieteni" ieftini ! trece intimplarea la capitolul "pierderi colaterale", iar banii la capitolul "investitzii" !
voi sa fitzi sanatoshi, ca vetzi primi in curind cel mai frumos cadou de la viatza !

P.S. eu una, chiar daca mi-ar crapa buza dupa banii aia, nu m-ash mai umili sa le cer inapoi ! i-ash ignora complet shi ash rupe orice fel de relatzie cu ei, chiar daca ar mai incerca vreodata sa se apropie sau sa se scuze in vreun fel !

Laura Takacs spune:

Candy, nu pot sa nu-mi amintesc si eu de cei $500 pe care inca ni-i datoreaza un prieten de-al sotului. Prieten care de doi ani ne spune ca nu are bani si trece print-o perioada dificila, insa intre timp si-a cumparat... casa si masina. Eu una sunt o fire insistenta, si drept sa-ti spun le-as cere banii respectivilor (cei care va datoreaza voua). Sunt banii vostri si nu ai lor. Nici asa nu sunt convinsa ca o sa-i mai vedeti vreodata, asa cum nici eu nu cred sa mai vad cei $500. Ca si prietenii vostri si astia ai nostri evita sa vorbeasca cu noi la telefon.

Bubbles spune:

Subscriu la ceea ce a spus Teo.

Cel mai bun prieten imi este sotul, iar eu sunt cea mai buna prietena pentru el.
Am ajuns la acest moment deosebit de fericit dupa ce am crezut prea mult in asa zisii "prieteni apropiati" si daca era sa ajutam, eram cautati, daca nu, nici "buna, ce mai faci?" nu se auzea.

Desigur, avem multi prieteni si acum, fosti colegi, vecini, etcetera, dar pastram relatii amicale cu toata lumea, insa niciodata de genul in fiecare seara sa iesim impreuna.

Intimplator, si noi am trecut prin faze cu banii (stringeam bani pentru taxele de emigrare in Canada, pentru biletele de avion si pentru citiva ani am tinut "blocate" citeva sute de dolari), am imprumutat "la prieteni" si cu greu i-am vazut inapoi, dar pina la urma ne-au fost returnati, dupa insistente. Desi ne era jena de jena lor, dar asta este, era neaparata nevoie si pentru noi.

Personal, ma simt foarte multumita in acest fel, fara prieteni apropiati, ci doar cu multi, multi amici si amice, colegi, cu care iesim (prin rotatie) la picnicuri, ne vizitam, mai vedem cite un film impreuna, si fiecare respecta intimitatea celuilalt.

lily spune:

Candy, posibil "rationament" la acesti prieteni falsi, ca si la altii asemeni lor- la nunta ati cistigat multi bani si din moment ce v-ati putut permite sa va lipsiti de cei dati lor, au fost un fel de cadou...de ce sa grabeasca sa ii de-a inapoi?

Am intilnit acest gen de profitori, smecheri care asteapta de la altii avind impresia ca e o onoare sa le fii prieten si sa ii ajuti cind vor ei!
Nu te amari, considera ca sint pretul platit pt a afla ce fel de oameni sint!

Mi s-a intimplat sa am de suferit de la niste cunostinte-asa le zic acum!!
Ii cunoasteam de cind ma stiam, era o relatie frumoasa si apropiata cit timp tata a avut serviciu, a cistigat, veneau in vizita , ne sunau si ne invitau la ei, mergeam impreuna la iarba verde, la munte si la mare, ce mai! eram prieteni!
Eu cu fata lor mereu impreuna-acasa,afara la joaca, la scoala, ne sfatuiam, ne imbracam aproape la fel...apoi cind tatal meu a ramas somer-pa! ne-au uitat.
Au inceput sa isi faca toate concediile cu altii, sa nu sune decit cind aveau nevoie, ne mai imprumutam de la ei, dar in ziua stabilita si la ora stabilita ii primeau inapoi cu cadouri, cu sacose de la tara cu "bunatati"...
Fata lor cind a facut nunta, desi eram studente, prin mama ei mi-a stabilit cit ma costa tacimul la restaurant- i-am facut un cadou , dar bani nu aveam sa ii dau si nu am fost la nunta. Pe urma ma chema sa vad caseta ...
Cind dupa multi ani a nascut, copilul a ramas fara bona si-a adus aminte-sa vin sa o ajut, ca tot nu aveam de lucru!!!
Si la al 2 le-a copil la fel! Fara plata-sintem prieteni, de o viata!
Serviciu nu am reusit sa am cu ajutorul lor , ca dupa ce au dat copiii la gradinita, m-au uitat iar! Si oricum mama ei avea grija se ne aminteasca cit de "datori" ii sintem?!