Nu-mi doresc deloc un bebe....
Raspunsuri - Pagina 12
dpintilie spune:
Hmmm..
Pai s-o luam logic. Practic esti intre 2 riscuri:
1.Nu faci copii si risti ca pe la 40-50 de ani sa regreti si sa nu mai ai ce face.
2.Faci copii si risti ca viata ta sa fie asa de data peste cap incat sa regreti aparitia lui in viata ta.
Ai de ales intre 2 variante, ambele cu riscuri. Din punctul meu de vedere, a doua varianta are un risc mai mic. De ce? Pentru ca de cand lumea si pamantul, femeile au avut copii si in marea, marea lor majoritate, isi iubesc copiii si au grija de ei. Din nou, de ce? Pentru ca asa suntem facute, e instinctul matern care apare aproape invariabil, de la cea mai tembela femeie, la aia mai janiu dintre toate.
Logic vorbind, a face copii aduce un risc mai mic de regrete decat acela de a nu face. Zic eu... Bine, toata vorbaria asta a mea are sens pentru mine, nu inseamna ca are sens si pentru tine. 
Numai bine iti doresc.
,Dana si Andrei(12 dec 2003)
http://community.webshots.com/user/dpintilie
Nora spune:
quote:
Originally posted by chatonel
dpintilie, merci pt raspunsul in ce priveste frecventarea forumului. De fapt, ce foarte important aici, pt miine, este diaspora....
Hmmm, ma intrebai de ce ma mai chinui cu ginduri din astea? Pt ca nu as vrea ca la 40-50 de ani sa regret ca nu m-am sacrificat citiva ani pentru un copil care ar fi putut aduce ceva nou in viata mea. Poate ca intr-o zi ma voi satura de plimbari peste mari si tari, poate ca acasa linistea va fi apasatoare intr-o zi, poate ca o sa doresc nepoti?
Toulouse, la ville rose
Lamurita fiind de motivatia framantarilor tale, iata ca risc si eu un raspuns, desi nu prea te-a convins mai nimic pana acum
:Eu sunt aproape singura ca regretele vor veni mai tarziu, asa ca, in locul tau, as face repeeeeeeede un bebe, mai pe orbeste asa. Adica nu te mai gandi la ce pierzi si la ce castigi, fa-l pur si simplu. Eu asa am facut cand am decis sa-l fac pe Victor. Situatia noastra era relativ complicata, abia ajunsesem in Belgia, as fi vrut sa lucrez, aveam probleme cu cele doua limbi oficiale de aici, pe scurt habar nu aveam pe ce lume sunt
.Dar, Andrei avea un an si, prin calcule simple
, mi-am dat seama ca ori fac copilul2 acum, sa fie diferenta mica intre ei, ori ma apuc de cautat job si invatat limbi-de lunga durata- asta insemanand ca renunt la al doilea copil(pentru ca mie mi se pare ca cel mai bine pentru copii e atunci cand sunt de varste apropiate). Acest balans a durat cam 6 luni, pana ne-am convins amandoi(eu si barbatelul meu) si am decis ca unele lucruri sunt mai importante decat altele! Si ca bebeii vor creste in acelasi timp in care ne vom lupta cu viata si nu vom avea regrete mai tarziu.Asa am facut noi. Iti urez sa-ti dea Dumnezeu gandul cel bun. Nu e obligatoriu sa ai copii, dar e obligatoriu sa te simti bine in pielea ta, cu deciziile pe care le-ai luat. Daca ati hotarat ca nu va trebuie copii, foarte bine
, traiti-va viata si fiti fericiti si nu mai priviti in urma. Daca ai indoieli, inchide un pic ochiul ratiunii si fa repede bebe-ul, vedeti voi dupa aia cum va fi!Succes
!Nora, mamica lui Andrei-Mihai(20aprilie 1999) si a lui Victor-Alexandru(12 iulie 2001)
http://community.webshots.com/user/NoraCosmin
viorela hoff spune:
Chiar nu-ti doresti un BB Chatonel?
Eu nu prea cred ce spui, simt ca ceva a incoltit in tine si iti place sa te "rasfeti" putin pe forum.
Eu mi-am dorit dintotdeauna un copil si cand in sfarsit am si eu o familie, sotul meu nu doreste copil! Plus ca timpul a trecut si acum am 43 de ani.
Si acum imi doresc din tot sufletul, as risca orice, dar...nu am cu cine. Pt. ca trebuie "lucrat" in 2 la varsta noastra pt. a avea un copil.
Asa ca, am ramas cu durerea in suflet, cresc un catel, dar undeva in sufletul meu, ascuns, tot mai sper!
Mai gandeste-te pana nu e prea tarziu!
E minunat sa fie casa "plina"!
Cu simpatie Viorela
sorana spune:
Am vrut sa raspund mai demult dar abia acum am gasit timp ....
Chatonel - chiar nu te poate sfatui nimeni.
Desi sunt un pic mai tanara (am 31 si Monica are aproape 2) cred ca sunt cam acelasi tip de persoana ca tine. Nu am vrut bb, nu cred ca as fi fost vreodata pregatita. a fost un accident (memorie scurta - am uitat ceva important 
) si m-am trezit gravida. Eu ziceam "asta e, fac avort", sotul meu zicea "mai, o sa imbatranim si o sa ne fie mai greu, poate peste 5 ani o sa vrem si n-o sa putem, hai sa-l facem acum ca tot s-a intamplat".
Pana la urma, pentru ca ma batea el la cap (il iubesc enorm) si pentru ca ziceam si eu ca poate are dreptate si "e cazul" (la 29 de ani) - am zis - hai, fie.
Acuma sa nu ma intelegi gresit - o iubesc enorm pe Monica, nu pot zice ca regret ca o am, dar viata mea e prastie si nu pot spune ca sunt in culmea fericirii.
Eu, femeie de cariera (mor daca stau acasa) a trebuit sa rezist stoic 3 luni acasa. Nu am gasit bona care sa accepte sa ia copil sub 3 luni, de-abia am gasit la 3 luni. Sincer in 3 luni de stat cu copilul acasa incepusem sa ma gandesc sa fug (imi inchiriez o garsoniera si sa stea el cu copilul ca el l-a vrut - treaba lui).
A fost cumplit pentru mine - cea mai neagra perioada din viata mea sunt acele 3 luni. Alaptatul a fost un chin groaznic (pentru mine). Am renuntat la alaptat (treptat, de cand Monica avea 2 luni pana pe la 2 luni si 3 saptamani).
De cand am inceput serviciul a inceput sa fie un pic mai bine. Dar: am inceput sa am probleme cu ficatul/bila din cauza oboselii, nu am nici un pic de timp pt. mine, iesitul la o bere pe terasa e un chin, mai bine ma lipsesc, statul la o "barfa" cu prietenii e un chin (pt. ca Monica e intr-o continua miscare si noi facem cu schimbul, nici unul nu rezista mai mult de 1/2 de ora de alergat), etc, etc.
Concluzie: Ma tine in miscare (adica imi reprim dorinta de a fugi unde vad cu okii) speranta ca peste cativa ani (vreo 5) va fi mai bine - si vorba sotului meu "o trimitem in tabara si avem si noi o saptamana de liniste".
Nu cred ca iti pot da un sfat. Gandeste-te bine inainte de a face acest pas. E vorba de cativa ani de chin pentru tine.
Sigur - ceea ce ti-au spus celelalte mamici e valabil - cand rade la tine te topesti si uiti ca dimineata vroiai sa o arunci pe geam (sugestia sotului "auzi, decat sa-i fac lapte, nu mai bine o arunc pe geam?" - la 5 dimineata, la a 4-a sculare in 4 ore, ca pe ea o dor maselele, ca parca daca ma scol eu ii trec).
Bafta
Monica si Sorana
chatonel spune:
aiii, sorana, deci tu traiesti exact cosmarul de care imi e mie frica.
Multumesc pentru sinceritate, am sa-mi continui viata ca pina acum si daca chiar voi avea chef la 50 de ani sa am copil, am sa adoptez.
Multumesc mult si voua, celorlalte mamici care mi-ati deschis ochii si mi-ati aratat ce inseamna dragostea de mama ....
Toulouse, la ville rose
Sabina spune:
Dar daca nu va fi urlatoare si exasperanta, ci cuminte si dulce chestia aia mica??????
Sabina & Sofia Galagia
lily spune:
De ce sa intri pe site-ul 
cind nu ai copii si nici nu iti suride ideea prea mult?
Paradoxal- sa prinzi nitel curaj sa faci un 
!
Doar intrind in legatura directa cu mamici si tatici entuziasti, poti intelege si tu-cea fara copii, dragostea pt micile minuni.
Ce e drept, citeodata scot peri albi, cer si sacrificii. Din confortul si comoditatea ta trebuie sa iesi si sa te procupe altcineva lipsit de independenta si mijloace sa se ajute singurel
, dar in final ajunge sa insemne TOTUL pe lume pt parinti.
quote:
Originally posted by casandra
Chatonel, nu vreau sa te supar, dar nu inteleg daca nu ai nici o tragere de inima pentru o viata alaturi de copii, de ce vii pe siteul "desprecopii"? Te intreb, pentru ca sincer nu inteleg de ce nu frecventezi site-uri cu tematica legata de interesele tale. De exemplu, eu nu am nici o tragere de inima sa urmaresc rezultate sportive, asa ca nu ma duc pe site-uri frecventate de impatimiti ai fotbalului....
ili_321 spune:
Nu am citit toate paginile de la cap la coada ci doar prima si ultima si am vazut ca nu sunt singura care-si pune intrebarea "atunci ce cauti pe acest forum?',dar azi am tot citit "in unul sau in doi....." si am vazut cat de multe necazuri sunt in lumea asta si multe din fetele de aici au probleme cu sau fara bebe langa ele!? Sa nu bat campii nu stiu de ce dar din toate subiectele pe care le-am vazut azi am simtit nevoia ca tie trebuie sa-ti raspund : da, daca poti fa un copil; as vrea sa pot sa ti spun de ce dar nu am cuvinte poate pe de alta parte as putea sa ti dau exemple de copii care de mici sau ajunsi mari le-au facut numai greutati si necazuri parintilor si atunci ar fi sa zic "contra" - pentru ca un copil , in ziua de azi, il poti programa , mai mult sau mai putinel este un dar de la Dumnezeu
Dar spune-mi te rog ce-ti veni sa pui o astfel de intrebare?
Mama mea care este alaturi de mine in cresterea lui Rares a spus odata referitor la copii ca "nu l-ai putea creste daca nu l-ai iubi ata de mult" adevarul ca este greu sa impaci slujba si copilul dar se poate si eu zic ca merita
Asa ca 
pentru tine
casandra spune:
Eu mi-am pus intrebarea legata de vizitarea site-ului de catre cineva care nu isi doreste copii. Stiu si eu ca pe site sunt dezbatute si alte subiecte, nu numai cele legate de cresterea copiilor, dar mi s-a parut ciudat ca pe "desprecopii" sa deschizi un subiect ca nu doresti copii. N-am inteles care a fost scopul subiectului, incurajare de a face copil, aprobarea atitudinii... Daca s-a dorit incurajare sau expunerea de motive pro, m-a uimit pozitia lui Chatonel de Gica contra, orice i-ai spune nu si nu.. Pai, daca e asa pornita pe nu, de ce mai porneste discutia... O dezbatere e buna daca sunt sanse sa se schimbe ceva, altfel, daca stii de la inceput raspunsul, ce rost mai are intrebarea....
In fine, n-am nimic cu Chatonel, mi-e draga, sper sa se lamureasca mai repede ce vrea si sa fie fericita cu decizia pe care o ia.
dpintilie spune:
Cred ca Chatonel s-a hotarat de mult...
Anyway, eu iti doresc multa, multa fericire alaturi de viitorul tau sot(sper sa nu gresesc, asa am inteles de la un alt subiect).,Dana si Andrei(12 dec 2003)
http://community.webshots.com/user/dpintilie