Nu-mi doresc deloc un bebe....

bibi spune:

quote:

---

Oricum, dupa 40 de ani chiar ca nu mai e cazul sa imi pun intrebarea.

---

Oooo, pai pragul de 40 nu mai e o scuza cam de acum 50 de ani. Se fac copii si frumosi si destepti si la 45-50 de ani.

Bibi si David

mishi spune:

Citesc si eu si nu ma minunez, ca stiu ce usor e sa dai sfaturi sau elaborezi teorii si idei. Eu sunt sigura de un lucru: daca cele care nu-si doresc copii ar incerca sa faca si nu ar reusi, atunci cu siguranta vor dori din ce in ce mai mult sa aiba unul. . Incercati sa ma contraziceti!

mishi
.............
Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor.

Bubbles spune:

Scriam in primele pagini ale acestui subiect, si eu imi doresc mai multi bebelusi, dar... nu le-a venit inca vremea.

Intre timp, am mai urmarit ceea ce s-a scris, si peste toate, cred ca oricine scrie si citeste forumul DC, iubeste tare mult copilasii.
Si chiar daca nu-i are sau nu si-i doreste acum sau in viitorul apropiat, undeva acolo, intr-un coltisor al sufletului sau, exista aceasta idee... care poate sa incolteasca poate mai devreme decit s-ar astepta. Om trai s-om vedea!

Burtocika spune:

Am stat si am citit ... si m-am tot gandit sa scriu si eu, sa nu scriu, si hai sa scriu:
Si eu mi-am pus aceeasi problema ca Chatonel, doar ca putin mai devreme, am 30 de ani si ma gindesc daca sa-i fac (2, ca ori 2 ori deloc, mie mi se pare ca un copil singur este nefericit, si este mai greu si pt parinti) si mai ales cind sa-i fac.
Eu m-am casatorit anul trecut si de atunci tot intr-o agitatie o tin, pt ca ne amenajam casa. Asa ca deocamdata nu e momentul.
E adevarat ca te sperie putin responsabilitatea, faptul ca cineva depinde numai de tine si se uita la tine ca la Dumnezeu, si stii ca nu poti sa gresesti, pt ca il afecteaza pe el ... Asa, greselile sunt numai ale tale si tu esti o persoana matura si poti sa ti le asumi, dar cin de implicat si un copil ... mi se pare foarte greu si ma sperie. Plus o gramada de lucruri pe care nu le vei mai putea face, decat daca te detasezi putin si iei de la inceput hotarirea sa nu te implici prea mult. Sa nu fiu inteleasa gresit, vreau sa spun ca nu trebuie sa incerci sa le faci singura pe toate, cum sunt tentate majoritatea femeilor, ci sa incerci sa iti distribui treburile altor persoane (mame, soacre, bone ...) Astfel, poate reusesti sa-ti pastrezi timp si pt tine.
Asa cum spunea AC (Andreea, cred), intentia mea este sa-mi tratez copiii ca "parteneri egali", nu vreau ca viata mea sa se invirta in jurul lor, pt ca nu mi se pare bine nici pt ei, dar nici pt noi. Un copil simte cind e centrul universului tau, si mai devreme sau mai tirziu ti-o reproseaza. Si cind se face mare si vrea sa plece la casa lui sau chiar in alta tara, ce faci? Ramii singur cuc si te uiti dupa el ? Sau te agati de el cu disperare ?
Hai ca am divagat. Sper sa reusesc, atunci cand voi avea copii, sa-mi pun in aplicare ideile, desi ... se pare, din ce am citit pe-aici, ca dupa ce se nasc, bebeii au un dar aparte de a-ti schimba planurile ...

Boghi

chatonel spune:

hihihihi, bogdana, si eu ma gindesc tot de la 30 incoace, dar n-am iesit inca din dilema :) si tot 2 copii stiu ca trebuie, ca unul numai e egoist si rasfatat prea tare.




Toulouse, la ville rose

cadelec spune:

Inca la 35 de ani nu e tarziu!!Insa daca mai astepti..si ramai insarcinata pe la 40 de ani,vei intra in categoria sarcinilor cu risc crescut...si vei fi atent supravegheata de un medic!!!
Dar daca chiar nu-ti doresti...eu zic sa nici nu-l faci!!!

Dar inca nu e imposibil!!

Danelutza spune:

Ca veni vorba de virsta, ce adica daca am 37 de ani nu mai pot sa fac copii, e chiar asa de riscant ?!
Sper ca nu, iar in privintza medicului ca ma va tzine sub observatzie nu-mi fac probleme, ca al meu sotz deja imi spune ca daca ramin insarcinata va plati o fatuca sa ma ajute la treburile casei.

Midori spune:

Intr-un film am auzit replica asta
"exista femei care se nasc mama
si femei care se nasc matusi"

Eu cred ca fac parte din a doua categorie.
Cu toate asta am o fetita.
Nu ma vedeam in postura de mama niciodata si mai ales fara independenta si cu o gramada de responsabilitati,
pe scurt eram super multumita de viata mea dinainte de a apare

Acum ma ocup numai eu de ea si imi umple inima de fericire,
nu stiu daca exista ceva care sa compenseze aceste trairi,
ca mamica.

Sincer dragostea si sentimentele complexe pe care le poate avea o mama nu sunt comparabile cu nimic.

Garofitza spune:

Chatonel, eu am avut primul copil la 35 de ani. Acum sunt insarcinata cu al doilea, la 39 de ani si cateva luni.De-ti doresti, bineinteles ca-s sperante. Este secolul 21, femeile fac copii incepand dupa 30-35 si chiar 40 de ani. Ce-i riscant? Aici se fac teste peste teste, esti supravegheata, si nu mai mult sau mai putin decat o "tanara" de 20 de ani. Adica, ce-i o rusine ca-s mai coapta si astept inca un bebe la varsta mea? Si sa ai un bebe mai tarziu in viata are avantajul sau. Sunt mai calma, mai linistita material/financiar, nu-mi ramane decat sa iubesc si sa am grija de copilasii mei, ce-au intrat in viata noastra atunci cand ne asteptam mai putin.

Chatonel, nimeni nu poate judeca sau critica o decizie de-a nu avea copii. Cunosc destule persoane, ce-au hotarat sa nu aiba copii. Este decizia si viata lor. Nu se pune deloc problema ca nu si-ar fii iubit copii, dar ei sunt fericiti si multumiti asa cum sunt.

Iti urez numai bine!

cami30 spune:

Ce te faci atunci cand te copleseste panica de a avea copii si teama de a nu-i putea avea...Ca mine, intri intr-o perioada de neliniste, de confuzie, de intrebari fara raspuns...
La 20 de ani e usor... nu=ti pui prea multe intrebari, pur si simplu urmezi usor cu pasi energici cursul vietii, la 30 insa deja simti cum nu mai faci fatza acestor probleme...
Te intrebi: il vreau? il doresc? pot sa-i ofer tot ce trebuie? o sa fiu in stare sa ii ofer dragostea mea?
dar.. vin si celelalte intrebari, pe care la 20 de ani nu e cazul sa ti le pui : sunt prea batrana? ceasul biologic s-a oprit? o sa pot sa fac un copil sanatos? de ce nu raman gravida? ....
Ideea de a transforma procreatia intr-un act tehnic, cu orar strict de , cu vizite lungi si dese la doctor, cu tone de medicamente, cu diagnostice penste diagnostice... asta doare cred ca cel mai mult pana la final
Mai de voie, mai de nevoie, m-am lasat tarata la medicul ginecolog si m-am apucat de investigatii. Noroc ca are tipul umor si e tanar. Nu sunt inca sigura ce vreau, dar macar ma motiveaza ideea ca e vorba de sanatatea mea mai intai..
E usor sa spui "nu vreau copii" , de multe ori am spus asta...dar sa vedeti cum e atunci cand iti spui "nu pot sa fac copii"...

cami