Cine poate intelege barbatii???
Anul trecut in mai, l-am cunoscut pe G., cel mai bun barbat pe care l-am cunoscut vreodata. El a mai fost casatorit, dar s-au despartit acum 8 ani (7 ani la vremea aceea). Au o fetita de 12 ani. La inceputul lunii noiembrie l-am anuntat ca sunt insarcinata si a plans de bucurie. Dar fericirea noastra n-a tinut mult, caci la sfarsitul aceleasi luni, nov., s-a dovedit a fi sarcina extrauterina si am pierdut bebele. Apoi, la mijlocul lui ianuarie, tatal lui a murit, de cancer la plamani. Doua saptamani mai tarziu am aflat iarasi ca sunt insarcinata si am fost socata sa aud ca el NU vrea copilul... Eu sunt in Canada in permis de munca, nu am acte inca, o sa ne casatorim si-mi fac acte (dar dupa ce divorteaza. Sunt despartiti de 8 ani, dar nu au divortat inca. Acum fosta lui sotie a depus actele pentru divort). L-am intrebat ce s-a schimbat, de ce acum nu vrea un copil, dupa ce cu doar trei luni in urma a plans (efectiv) cand am pierdut primul bebe... Mi-a spus doar ca e prea curand dupa ce s-a intamplat cu tatal lui... Acum... cand mama mea a trecut in nefiinta acum trei ani si sora mea a ramas insarcinata dupa 2 luni, eu am luat-o drept binecuvantare si fetita ei drept un ingeras trimis de mamica noastra, sa-i aline durerea... Nu stiu ce l-a facut sa se schimbe... Spune ca dupa ce am acte o sa avem si un copil... Dar, ma intre si va intreb, daca cineva-mi poate raspunde... Daca in februarie i-a fost teama ca eu va trebui sa plec din Canada din cauza copilului (ca statul nu mi-ar permite sa raman... nu se stie), de ce nu s-a gandit si in noiembrie la asta??? Ce credeti ca l-a facut sa se schimbe??? Am facut un avort in 17 febr., dar inca mai vad inimioara aceea mica batand, la ecograf... de cate ori ma pun in pat la culcare. Va rog din suflet, nu ma judecati... Stiu, vorbesc cu mamici... dar incercati sa intelegeti: a fost o greseala; daca as fi stiut ca asa ceva raneste sufletul atat de tare, n-as fi recurs la un avort, orice ar fi fost... Daca as putea intoarce timpul... doar 6 luni...
Raspunsuri
ocebine spune:
Nu stiu cum ai putea sa rezolvi. Ceea ce este cert este ca deja esti insarcinata si reactia lui este putin tardiva (nu vreau sa mentionez cuvintul egoista).
Daca as fii in locul tau (si stiu ce decizie grea este) eu as tine copilul in continuare. Parerea mea este ca el este depresat dupa pierderea tatalui si putin confuz.
Fii calma si blinda cu el, spune-i exact ce simti in inima ta (cu privire la avortul precedent) si fii ferma in decizia ta.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex3.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick3.jpg
anda141 spune:
Il vrea sau nu il vrea, uite ca el exista , asa ca nu ar trebui sa puneti problema asta acum. Acum e tarziu, daca nu l-ar fi vrut ar fi trebuit sa fie atent sa nu se intample, acum e tarziu. Un alt avort?? Nici nu te gandi, fa ce simti tu ca e bine. Eu l-as pastra in ciuda parerii lui. Poate e doar o idee de moment, o sa se obisnuiasca.
Monica si bebe Albert
( 19.ian.2004)
http://community.webshots.com/user/monica1816
saphir spune:
Voi nu intelegeti ca ea a facut deja intreruperea??
Draga Nadia, eu personal nu as fi intrerupt sarcina. E foarte adevarat ca decideti impreuna, dar asa ceva se decide inainte de a ramane insarcinata si nu DUPA. Daca nu vroia sarcina, trebuia sa va protejati...
Acum vorbim discutii. Ce e in capul lui, intreaba-l pe el.
Oricum, imi pare rau pentru ceea ce simti si imi pare si mai rau pentru nevinovatul suflet care a trebuit sa se duca din nesabuinta voastra.
Saphir si Amos Daniel (26.02.04)
http://community.webshots.com/user/ClimAmos
mamica dulce spune:
nadia..nu vreau sa fiu rea..dar nu inteleg ce ti.am putea noi spune..deci in noiembrie ai avut sarcina extrauterina si ati fost distrusi ca ati pierdut copilul si 3 luni mai tarziu ai avortat unul sanatos??si de ce?pentru ca "cel mai bun barbat din lume" nu l.-a mai vrut?--eu nu l-as numi asa dupa cate ai povestit,dar este viata ta,tu stii mai cel mai bine..
mi-e foarte greu sa te inteleg.
habar n.am de legile din Canada,de ce ar trebui sa pleci din tara daca esti insarcinata-n-am mai auzit de asta,in fine,dar daca te iubeste vine cu tine si in cochinchina.
acum..ce-i facut,facut ramane,,aprinde cate o lumanare la biserica si roaga-te pentru sufletelele astea doua si mergi mai departe,dar mergi pe drumul TAU nu pe toanele altora,chiar si a omului iubit.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
mosinoi spune:
Acuma vin si eu sa-ti dau sfaturi, tocma' cand chiar eu le cer. Am invatat pe calea grea ca in general barbatii sunt egoisti, ca ei cred ca li se cuvine totul si tu trebuie sa le faci pe plac in primul rand, si eventual se mai intampla sa fie si invers. Am tot incercat, dar nu gasesc chiar nici o legatura intre moartea tatalui sau si venirea pe lume a copilasului vostru. Asa cum ma sfatuiau fetele pe mine sa stau de vorba cu sotul meu, asa te sfatuiesc si eu pe tine. Are un motiv care nu ti-l spune, pe care tu va trebui sa-l afli, probabil smulgandu-l cu "clestele" intr-un final daca nu il ofera el. Cat priveste avortul, cred ca te incearca cel mai mare sentiment de vinovatie, de regret. Pentru tine in situatia in care esti, cred ca a fost decizia cea mai buna. E greu sa cresti un copil de una singura, nu imposibil. Esti tanara, viata merge inainte, chiar daca uneori pare ca se sfarseste.
Nadia1976 spune:
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si astept si altele... Mai ales multumesc celor care au incercat sa inteleaga ceea ce este in sufletul meu si nu s-au grabit sa arunce cu pietre si sa judece... Dar sunt binevenite toate parerile, ca doar d-aia mi-am expus viata si durerea aici... (Nu sunt sarcastica, sunt cat se poate de sincera...)
Nadia1976 spune:
Pentru "mamicadulce": n-am spus ca e cel mai bun barbat din lume, ci doar "cel mai bun barbat pe care EU l-am cunoscut vreodata". E bun cu mine in multe privinte... poate, si nu ii caut scuze, poate a gresit... cu totii gresim; ulterior mi-a spus ca regreta, ca nu se poate privi in oglinda pentru ceea ce m-a facut sa fac... e tarziu; regretele lui, ca si ale mele sunt tarzii: un suflet nevinovat a platit pentru greselile noastre... Celor care ma judecati: puteti spune ce ganditi, dar nimeni nu ma poate judeca mai aspru decat o fac eu insumi.
country girl spune:
Nu te judeca nimeni pentru alegerile tale. E viata ta si ai dreptul sa ti-o traiesti cum crezi de cuviinta.
Dar raspunsul la intrebarile tale numai de la barbat le vei afla.
Noi putem doar sa ne dam cu presupusul. Si nu ajuta. Facem "scenarita".
Daca mai sunteti impreuna si va ganditi la un viitor comun, parerea mea e ca ar trebui sa discutati si ceea ce te framanta legat de experienta trecuta. Este posibil sa primesti raspunsurile pe care le astepti chiar de la el. Daca e mai introvertit, vei avea mai mult de lucru pana se "deschide" dar cu rabdare vei reusi.
mosinoi spune:
Nadia, nu te amara degeaba. Judecata pe care ti-au "aplicat-o" unele dintre noi a izvorat practic, daca te uiti mai bine, din eterna dezbatere pe tema avortului. Unele sunt pro altele contra. Eu de ex sunt pro, dar aici nu-i locul si nici subiectul de discutat.
sinzi_ana spune:
Nadia in cate luni erai cand ai facut intreruperea? Din cate am inteles eu (la mijlocul lui ianuarie a murit tatal lui si peste 2 saptamai ai ramas insarcinata-deci 1 feb si pe 17 feb ai facut intrerupere de sarcina?) deci erai in 3-4 saptamani? De ce nu te-ai mai gandit? De ce ai luat asa repede o decizie asa grea?
Fiind prea curand de la moartea tatalui poate el era inca in suferinta si nu a gandit limpede...
Iar ca raspuns la intrebarea ta iti pun o intrebare: Dar noi ne cunoastem indeajuns pe noi insine sa avem pretentia sa cunoastem si pe altii?
Sinzi