Frustrarile unei tinere sotii
Raspunsuri - Pagina 6
violeta69 spune:
Cam la fel am patit si eu.El se plangea canu inteleg cat de greu ii e la serviciu(venea si la ora 11 seara!), iar eu ma vaitam ca nu ma intelege cat imi e de greu cu copilul, cu casa, cu toate de platit, cu piata si cu multe , multe altele..Tineam in mine supararea, incercam sa zic ca ma descurc, dupa care rabufneam,apoi ne certam, eu iar nu mai ziceam nimic o perioada apoi iar o luam de la capat.Stiu ca in perioada asta femeia are o stare diferita(ma refer la perioada cand copilul e mic)si marea majoritate a barbatilor nu inteleg si de aici apar atatea probleme.La fel pateam si eu cu copilul , cand il lua in brate plangea de ti se rupea inima, imi era mila de biata fiinta si nu-l mai lasam...
Asa ca eu zic ca e bine sa-l lasi pur si simplu cu copilul,sa angajezi o bona, sa-ti vezi de prietene si sa fi cat mai bine dispusa....(al meu dupa o perioada asa "de neanteles" s-a gasit o amanta care zicea el ca-l asculta si-l invata sa ma inteleaga pe mine)
Numai bine si ai mare grija barbatii sunt barbati..
vio
furni spune:
Milia, nu cred ca faci o comparatie corecta; poate exact acum este acea perioada de sacrificiu de care pomeneai. Una este o afacere aflata la inceput condusa de un tanar de 22 ani si alta o firma (cu un mecanism care functioneaza) condusa de un barbat de aprox.40 ani. Sunt momente diferite si grad diferit de solicitare de aceea spun ca nu suporta comparatia.
Oricum, eu cred ca s-au postat multe informatii utile pt. Sol aici dar numai ea stie unde se incadreaza.
Va pup.
prettysunshine spune:
quote:
Originally posted by sperantza nu moare
rosa draga,
trebuie facuti sa inteleaga cu toate modalitatile, eu una am reusit nu in toate privintele deocamdata, dar nu-mi mai intarzie iubitul zilnic, cum se intampla anul trecut. i-am zis frumos, i-am zis mai rastit, i-am zis si mai rastit, si iar frumos, am plans, i-am explicat ... si a inteles in cele din urma. El singur a ajuns la concluzia ca nu merita sa traga ca boul la jug pana cade lat. binenteles ca mai exista exceptii, pe care le inteleg. deja ma gandeam ca are pe alticineva, pana la urma ajungi sa crezi si asta si i-am spus-o.
daca nu se reuseste asa, poate pt. ca fiecare situatie are un alt specific, puteti recurge la "santaj", descris pe larg in alt subiect pe forum sau alte metode
altfel insa rezulta ca este un egoist, tot pentru ca asa este el, si ca nimeni nu-i perfect, pentru ca sigur ce-si doreste face pentru sufletul lui. dragostea de familie ar trebui sa-i dea aripi acasa, iar acasa in putinul timp sa se vada ca-i iubeste, sa se bucure. ce rost ca suntem tineri ca nu stim sa traim. dupa ce trece timpul am vrea sa dam roata inapoi dar prea tarziu.
in plus nu cred ca un barbat ar fi dispus sa inteleaga la nesfarsit indatoririle prelungite la serviciu ale sotiei. de ce nu incercati sa le expuneti problema si invers, sa se puna ei in pielea voastra. eu l-am intrebat pe-al meu cat ar fi dispus sa creada ca sunt retinuta la serviciu si stiti ce mi-a zis: "o zi!"
Sperantza nu moare
Sperantza,si eu i-am spus in toate felurile si cu frumosul si cu uratul si cred ca am avut si am rabdare cu carul si ca si tine,am ajuns sa banuiesc ca are pe altcineva,pentru ca situatia s-a indreptat timp de vreo sapte luni,iar dupa sapte luni a luat-o de la capat,nici u nu mai stiu cum sa procedez.L-am rugat sa se puna el in locul meu,dar cred ca nu e in stare,pentru ca stiu ca el n-ar suporta sa nu ma gaseasca acasa atunci cand vine,de exemplu aveam obiceiul intr-o vreme sa mai trec pe la o colega dupa serviciu sau sa ma duc pe la ea duminica sau sambata dimineata si pot sa-ti zic ca nu-i convenea sa-l las acasa singur si sa plec(atunci avea obiceiul ca sambata si duminica sa plece mai tarziu si sa doarma mai mult,eu ma sculam dimineata si plecam in vizita) sau sa nu ma gaseasca acasa la pranz cand venea sa manance.Efectiv nici nu mai stiu ce sa fac si cum sa mai pun problema.
• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)
cami30 spune:
MA sunt barbati si barbati.. Si eu stiu pe unu care habar nu are ce-i ala copil, copilul nici nu sta in bratele lui. Intra in casa, se duce la el in camera si gata. SI mai si zice ca si l-a dorit. Poate ca ocupatie pentru nevasta-sa care nu munceste si n-a muncit o ora in viata ei. Da ea e fericita. Se gandeste cum sa-si mai schimbe mobila sau aerele conditionate ca nu ii mai plac, de mancare ii face soacra0sa, de spalat ii spala ma-sa.. Deci e si asta o forma de fericire. Asta si-a dorit, a stiut ce ia.. si nu cere mai mult.
Exista si soti care desi influentati de mediu... pot fi salvati. Exact cum face cumnata mea, al carei sotz era un pic speriat de ideea de a avea copil. Si i s-a explicat frumos sa nu ia din exemplul de mai sus.. si azi un pic, maine un pic.. a invatzat ca primul drum cand intra in casa trebuie sa0l faca pe la bebelush, trebuie sa-l priveasca si trebuie sa-l tzina de manutza. Si a invatzat. Si nu se mai teme. Si sunt convinsa ca o sa-i placa. Si ma bucur pentru mamica atat de mult.
Ex la mine ( cu un mareeeeeeeeeee lenes pe cap): eu fac tot ce tzine de gospodarie, mancare, curat, cand am nevoie neaparat si de el ii bag sub nas, chiar si in pat, un tocator si un castron cu legume ...
Sa fim seriosi intr-o ora n-ai ce face dpdv al curateniei in casa.. asta daca esti un om ordonat ( eu sunt tare imprastiata)
el plateste facturi: lumina, telefon, intretinere, tv,. Tot el ar trebui sa se ocupe si de partile tehnic din casa.. da' nu prea am sanse asta pentru ca avem un om bun la toate pe care il plateste si taicasu si noi.. si ala face tot( o reparatie, etc).
Cat despre plimbari , vara asta tac si inghit pentru ca lucreaza mult si nu putem pleca nicaieri, dar sunt constienta ca am mers de cate ori s-a putut, macar si un weekend.
Solutia? Nu stiu, noi ne certam in fiecare zi... da' macar rezolvam problemele ca sa nu adormim suparati .. ca nu e bine
cami
Milia spune:
quote:
Originally posted by furni
Milia, nu cred ca faci o comparatie corecta; poate exact acum este acea perioada de sacrificiu de care pomeneai. Una este o afacere aflata la inceput condusa de un tanar de 22 ani si alta o firma (cu un mecanism care functioneaza) condusa de un barbat de aprox.40 ani. Sunt momente diferite si grad diferit de solicitare de aceea spun ca nu suporta comparatia.
Eu am spus cazul meu, nu am vrut sa fac comparatii, sfaturi, sincer, nu stiu sa-i dau, dar nu se poate ca el sa nu gaseasca niciodata timp pentru familia lui. Sigur ca se poate ca ei sa fie in perioada de inceput, de sacrificiu, sa dea Dumnezeu sa fie asa, dar ceva totusi nu mi se pare in regula. Sotul meu are firma abia de doi ani si cred ca esti de acord ca o firma nu merge niciodata singura, si te asigur ca intotdeauna el s-a comportat la fel cu familia lui. Fiecare are prioritatile lui, ma rog.
Sorina-Alexa spune:
Problemele pe care le are Sol nu au absolut nici o legatura cu varsta! Nu inteleg de ce unii din cei care au postat aici se tot leaga de chestia asta....aceleasi probleme pot interveni si cand ai 25-30 ani.Intr-o casnicie pot interveni N pb,si este normal ca o femeie sa astepte de la sotul ei atentie,tandrete si rasfat. Este cel mai natural lucru din lume.Nu inteleg de ce i-ati bagat pumnul in gura bietei femei,si tot pe ea o scoateti vinovata....
Nu va inteleg!!!
De acord,sotul munceste non-stop,poate ca vine obosit de la serviciu,dar este natural sa-si faca timp pentru sotia si copilul lui....cere,oare,Sol prea mult??
Eu nu cred,avea nevoie de-un sfat din partea voastra,nu avea nevoie s-o judecati...
Pacat!!!
Nu generalizez,insa cateva dintre voi ati fost chiar crude 
Sorina.
"If you respect others,they will respect you!"
http://community.webshots.com/user/sorina1982
zizica spune:
Buna fetelor,
Daca nu ma lasa memoria, eu imi amintesc o postare a lui Sol de pe vremea cind era prospat casatorita si insarcinata si nici atunci nu prea avea atentie din partea sotului. Deci de la inceput a fost relatia asta. Daca gresesc, imi cer scuze lui Sol.
Partea cu munca multa pot sa o inteleg, pentru ca am trecut si eu prin asta, veneam de la serviciu atit de obosita si atit de tirziu incit gaseam copilul dormind. Noroc ca eu si sotul meu suntem colegi ca altfel el nu ar fi crezut niciodata (si nici eu) ca trebuie sa mergi la serviciu si simbata si duminica, cite 14 ore pe zi.
Dar mai sunt si perioade mai lejere.
Si pentru familie trebuie sa-ti faci putin timp. Ca ajungi sa te trezesti peste 10 ani si copilul sa nu recunoasca!
cami30 spune:
Ba e chestie de varsta. A ales sa se casatoreasca devreme, pentru ca s-a considerat matura si responsabila pentru o familie. Si-a ales un barbat cu care s-a maritat si a facut un copil. Au construit o familie. Acum, la numai doi ani... o vad nefericita. Cum se poate naste nefericire in urma unor decizii rationale, mature?
Ea nu are dreptul de a fi nefericita pentru ca nu a trait nici macar un sfert din viatza, d-aia e grav. Si d-aia se pune problema varstei pentru ca prea multe cupluri traiesc o poveste de romeo si julieta (chiar si eu) si apoi se trezesc coplesiti de probleme si responsabilitati carora nu le mai dau de cap. In plus fiecare cauta un soi de evadare din stres care la el s-a dovedit "amica" iar la ea lacrimile . Nu mi se pare fair.
sol... ce varsta are sotul tau?
cami
elara spune:
Slakje - "Caci are un barbat de casa si muncitor si exista iubire si casnicia nu e doar o mare petrecere?"
Alina, dar ea nu a cerut "o mare petrecere", nu cere marea cu sarea. A cerut putin atentie, putin din timpul lui. A cerut ceea ce alte femei ale caror soti muncesc la fel de mult au. Un mic compromis ar putea si el face. El nu ofera nici macar minim de timp si atentie familiei lui. Daca nu e capabil sa puna familia pe primul loc in lista prioritatilor lui, macar la egalitate cu jobul sa fie. Nu pe locul doi, cum face el. E trist ce traieste acesta fata si sincer, fara suparare, nici eu nu vad ca are vreo importanta varsta ei.
Slakje - "Aici intervine varsta.In momentul in care te-ai saturat de romantisme fara baze reale. Si intri in realitate: CASATORIA. Lumea in care trebuie sa invetzi sa lasi de la tine.Cand e cazul. Si aici e cazul."
Sa inteleg ca putinul pe care il cere ea nu este indreptatit si ar trebui sa o punem cu botul pe labe? Ca daca s-a casatorit trebuie sa renunte resemntata la micile bucurii de dinainte? E drept ca momentele petrecute impreuna se reduc semnificativ odata cu noile responsabilitati aparute (familia si casa necesita bani si banii se aduc muncind) DAAAAAAAR nu trebuie sa dispara!
De ce sa-i cerem sa renunte sa ceara ceva atat de firesc.
E DREPTUL EI NU DOAR SA FIE NEMULTUMITA BA CHIAR SA SE REVOLTE!
Furni - "o casnicie presupune (in plus fata de o prietenie) si lupta cot la cot pt. "cresterea" cuibului pe care l-ai format prin casatorie. Pt. asta este necesara o echipa care sa functioneze si la terase si in noptile petrecute printre hartii si probleme."
Pai aici e buba, furni, ca la ei mers la terase nu exista. Si nici "In timpul liber facem orice: baruri, prieteni, stat la un frape pe terasa, mers in parc" (Furni)
Voi ati gasit un echilibru: Furni- "Asta a fost negocierea mea si pana acum (de vreo 2 ani) ne tinem de ea (reciproc) si asta a adus un val mare de incredere, de destindere si de bine."
Ar trebui si ea sa lupte pentru ce ai obtinut tu. Nu vad cum de esti de acord cu Slakje ( Alina,
te rog frumos de tot, nu te supara pe mine, iubita, vorbesc obiectiv, legat de cazul de fata) daca ea zice ca sa aiba rabdare si as rabde.
DE CE SA RABDE? DE CE SA TACA SI SA SUPORTE? DE CE SA SE RESEMNEZE?
Sfatul tau cu COMUNICAREA este excelent.
Intr-un cuvat eu sunt de acord cu tine. Dar obiectiv si foarte sincer nu inteleg la ce te-ai referit cand i-ai dat dreptate lui Slakje, care este genul de om foarte intelegator si tolerant si care il intelege foarte bine pe el si nu considera ca e asa important ce vrea biata Sol. dar nu toate avem aceeasi tarie si un grad asa de ridicat al suportabilitatii precum Slakje.
Eu una m-as razvrati la fel ca Sol.
Cipcipcip si Milia, mi-a placut foarte mult ce ati scris si subscriu. 
Numai bine tuturor si pupici 
si flori de la mine pentru toate fetele.
Curaj, Sol, o scoti tu al capat. 
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca