Dupa ce criterii facem o familie "compusa" ?
Dupa ce criterii facem o familie "compusa" ? | Autor: chatonel
Pentru fetele care sint divortate si recasatorite (sau nu, ideea e ca au pe cineva): care sint criteriile dupa care v-ati ghidat in alegerea celui care merge pe acelasi drum cu voi?
Cred ca e tare dificil sa faci alegerea intre "pretentiile" tale ca femeie si cele de "parinte", mai ales daca el nu are copii si nu stie sa se poarte cu ei.
Pe de alta parte... care au fost punctele pe care credeati ca le aveti din start si de fapt trebuia sa mai "lucrati" la ele?
Si eu sint divortata insa nu am copii.
Toulouse, la ville rose
Raspunsuri
voljena spune:
nu cred ca avand copil mi-am schimbat 'criteriile' in alegerea partenerului. in mod sigur nu mi-am coborat standardul asa cum cineva mi-a sugerat la un moment dat ca ar trebui sa fac... la mine a fi parinte face parte din acelasi tot unitar cu a fi femeie, a fi inalta, cu simtul umorului, etc... 
actualul meu nu avea copil cand l-am intalnit acum 8 ani, a invatat din mers, asa cum la urma urmei am invatat si eu... si invatam amandoi in continuare ca avem copila de 13 ani si mama-mama cat studiu necesita.
ma tot gandesc si nu gasesc nimic diferit fata de cum am format relatii anterioare pe vremea cand nu aveam copil. da' poate ca sunt eu mai altfel ca am 2 prietene bune care nu au mai intrat in nici o relatie de cand s-au despartit de tatii fetelor lor. ele imi spun ca le este teama pentru copii, ca barbatii in romania nu vor sa se 'inhame' la copilul altuia... desi eu am avut relatii de durata medie si in romania, drept este ca de lunga durata am avut doar prin cele strainataturi.
sigur ca vazand, auzind si citind tot felul de grozavii prin media iti poate trece prin minte cate un gand de genul - aoleu, daca mi se intampla mie?! dar urmatorul meu gand este ca ma bazez pe judecata mea si pe puterea mea reala de a 'citi' oamenii si ca as simti daca ar fi ceva 'necurat' la mijloc. bat in lemn 
am fost si suntem ok.
nu sunt organizata suficient sa-mi conduc viata dupa 'criterii' - ci prefer mai degraba spontaneitatea. daca a simti ca ai ceva in comun cu o persoana si ca-ti face imensa placere compania sa plus sa simti incredere si 'chimie' sunt 'criterii' - atunci astea sunt.
chatonel spune:
doar voljena e recasatorita?
Toulouse, la ville rose
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by chatonel
doar voljena e recasatorita?
Toulouse, la ville rose
Nuuuuuuu!
Adela99 spune:
Nu mi-am pus niciodata problema in felul acesta femeie-parinte, nu am avut vreo lista de bifat in alegerea partenerului nici prima data, nici a doua, nici ... nici inainte de a avea copil, nici dupa. Dar cred (asa cum cred si voljena a spus), ca m-am schimbat eu pe parcurs, si prin faptul ca am devenit mama si cu varsta si cu experientele. Nu am cautat un tata pentru fiul meu, pentru ca are un tata, nu am cautat nici un partener, doar am dat peste el, sau el peste mine ... in fine, unul peste altul ... sau cum se zice una peste alta - ne-am trezit impreuna (la figurat, ca mai tarziu si la propriu )
quote:
Initial creeata de chatonel
Pe de alta parte... care au fost punctele pe care credeati ca le aveti din start si de fapt trebuia sa mai "lucrati" la ele?
Toulouse, la ville rose
La ce trebuie sa "lucram" in continuare (toti trei) e convietuirea in comun, asa cum cred ca si o familie "normala" face.
voljena spune:
quote:
Originally posted by chatonel
doar voljena e recasatorita?
Toulouse, la ville rose
nici macar... traim 'in pacat'...
sunt alergica la certificate... si nu rezist... am avut 3 si nici unul n-a durat 8 ani...
chatonel spune:
lool, voljena :) parca mai e buna hirtogaria aia la ceva!!! Costa si la facut si la desfacut :))
Toulouse, la ville rose
Adela99 spune:
Daca e s-o spun pe a dreapta nici eu nu sunt recasatorita. N-am mentionat pentru ca facuse chatonel completarea "au pe cineva". Primul meu certificat a tinut 8 ani, da' parca se zicea ca daca treci de 7 ani, a trecut pericolul. Eh, fiecare regula cu exceptiile ei.
chatonel spune:
la mine s-a stricat la 9 ani, da certificatu e desfacut la 10 ...deh, dureaza ceva pina se desface casatoria. Acum sintem impreuna de 3 ani si juma, dar nu ne grabim, desi motanul vb ceva de maritis
Toulouse, la ville rose
lu.more spune:
Buna ziua, hop si eu, pentru cine nu ma cunoaste, ma prezint:
divortata, remaritata, din mama de un copil m-am trezit mama de 3!
O sa iau pe rand intrebarile lui Chatonel:
Care sint criteriile dupa care v-ati ghidat in alegerea celui care merge pe acelasi drum cu voi?
Am zis in primul rand... sa nu fie ca celalalt, sa nu aiba aceleasi defecte. Cum nimeni nu e perfect, am sperat ca defectele "celui de-al doilea" sa fie mai usor de suportat.
Cred ca e tare dificil sa faci alegerea intre "pretentiile" tale ca femeie si cele de "parinte", mai ales daca el nu are copii si nu stie sa se poarte cu ei.
La noi s-a nimerit ca el a devenit tata aproape in acelasi timp in care eu deveneam mama. Doua din fetele noastre au aceeasi varsta.
Cand am decis sa traim impreuna pana in veacul vecilor, am stiut amandoi ca fiecare suntem parinti, ca va trebui sa ne giugiulim seara numai dupa ce copiii s-au bagat in pat si-au adormit, nu ni s-a parut ca trebuie sa renuntam la ceva... Nu a fost dificil deloc. Pentru noi a fi sot si sotie e sinonim cu a fi parinti.
Pe de alta parte... care au fost punctele pe care credeati ca le aveti din start si de fapt trebuia sa mai "lucrati" la ele?Aici m-ai dat gata! Tot timpul trebuie sa "lucrez" la ceva! Daca scap un ochi, se desira lucratura! Nu m-am culcat niciodata pe o ureche, fiindca eu am o vorba: "nimic nu e dobandit pentru totdeauna". Deci sunt tot timpul pe metereze, sa fie (aproape) totul ca la-nceput...
Viata-i o lupta, viata de cuplu e o lupta, deci nu-mi permit sa cobor garda!
Cu bine
Lulu
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld
cataghe spune:
quote:
Originally posted by chatonel
doar voljena e recasatorita?
Toulouse, la ville rose
Ei, nu chiar...!
Pentru mine a fost clar ca barbatul potrivit va trebui sa fie potrivit si pt a-l creste pe baietelul meu, era o conditie sine qua non. Mai apoi am aflat ca si pentru el era o conditie indispensabila sa-l placa pe copil si sa simta ca poate dezvolta o relatie frumoasa cu el.
Sotul meu a mai fost si el casatorit si are doua fete, dar ele nu locuiesc cu noi, deci pot sa spun ca familia noastra este practic formata din noi doi si pustiul meu, si cred ca suntem o familie frumoasa (cel putin eu asa simt!
).In concluziile, cred ca pretentiile "ca femeie: si cele "ca parinte" se intrepatrund cumva, nu este o granita clara intre ele... mi se pare greu ca un barbat care ti se pare ca nu corespunde ca tata pentru copilul tau sa corespunda ca sot... asta este la fel si daca nu ai mai fost casatorit(a), nu?!...
Numai bine,
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!