parintii "socri"

adi tati fericit spune:

Cred că din punctul tău de vedere ai făcut tot ce se putea, mai ales că nu erati decât prieteni.
Eu, cu toate ca locuinta unde stau este propritatea mea, dar în care stateau si parintii, am luptat pentru independenta familiei mele, am VRUT din rasputeri sa avem intimitatea noastră, asa că 3 ani am stat prin chirii, dar am fost linistiti si fericiti.Părintii si socrii? Doar vizite, si asta când vruiam noi.
Ceea ce nu se întâmplă cu “nasparliul” tău. Este slab, o “fustică de mamică”, care nu se va trezi decât foarte târziu, dacă nu se va trezi...
Lasă-l!
Cât despre tine, îti spun din proprie experientă: DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ va veni!

Adi

lizuca spune:

Nu stiu de ce toata lumea te sfatuieste sa renunti la relatie si, de fapt, n-am inteles de ce brusc ai decis sa va despartiti dupa o intilnire a surorii tale cu tatal lui - ce legatura avea el cu asta (in afara de faptul ca e fiul tatalui sau, un idiot care, la o adica, poate fi ignorat). Poate mai sunt si lucruri pe care nu le stim si care te-au determinat sa faci pasul asta, nu stiu... Oricum, tot ceea ce a urmat nu demonstreaza decit ca bietul om (prietenul tau) e un tip demn mai degraba de mila decit de dispret. Cred ca a fost un copil terorizat emotional (poate chiar fizic), crescut cu autoritate, obisnuit sa nu cricneasca in fata parintilor, intr-un mediu de unde, daca l-ai fi "salvat", ai fi facut o fapta cu adevarat buna. Ai si un pasaj de unde reiese ca relatia era una promitatoare (zici ca "Totul era ok intre mine si prietenul meu, amandoi strangeam bani pentru casa, caci eu am ales sa ne facem singuri lucrusoarele noastre si sa nu mai apelam la parinti in asa caz.Chiar observasem cat de bine ne intelegem de cand nu mai trec pe la ei.") Pai si atunci?! Nu era ma bine sa continuati asa, incercind sa stati cit mai departe de otrava "socrilor"? Dupa cum il descrii, omul pare genul de barbat cu care poti sa faci orice, si daca te mai si iubea, reuseai tu intr-un fel sau altul sa-l aduci pe calea cea buna, sa-i faci un soi de terapie pentru tot ce o fi suferit toata viata din partea cretinilor care l-au crescut. Dar asta insemna ca si tu ar fi trebuit sa-l iubesti pe el, iar asta numai tu o stii. Acu', ma rog, faci cum simti ca e mai bine, am tinut totusi sa-mi dau si eu cu parerea. Scuze daca m-am ambalat prea tare.

mami & alisia (21 luni)

Porumbita spune:

nu sunt de acord cu lizuca... nu ai decat o viata, ce sens are sa iti irosesti ani buni din ea incercad sa faci un pampalau sa se desprinda de fusta mamei...
eu cred ca fetele au dreptate, sa iti iei inapoi partea ta de bani si sa il lasi pe el cu ai lui...
eu nu as mai putea avea o relatie cu cienva care nu a fost in stare sa imi ia apararea, care a plans ca prostu in cdt in care eu eram jignita ....

chatonel spune:

quote:

---

Originally posted by Porumbita

nu sunt de acord cu lizuca... nu ai decat o viata, ce sens are sa iti irosesti ani buni din ea incercad sa faci un pampalau sa se desprinda de fusta mamei...
eu cred ca fetele au dreptate, sa iti iei inapoi partea ta de bani si sa il lasi pe el cu ai lui...
eu nu as mai putea avea o relatie cu cienva care nu a fost in stare sa imi ia apararea, care a plans ca prostu in cdt in care eu eram jignita ....

---

exact asa si eu, aleluia!



Toulouse, la ville rose

ralualexandrei spune:

Te-am confundat inseamna dar relatia era cam ca a ta.Oricum subscriu la tot ce a spus Dodo si gandeste-te bine pt ca e f greu sa-lschimbi si sa-l faci sa vada situatia din punctul tau de vedere.

andrei

helbi spune:

Pacat ca s-a ajuns la aceasta situatie, dar cum spun si fetele, mai bine mai devreme, decat sa descoperi peste ani linga cine si cu cine ai vrut sa-ti imparti viata.
Trist ca nu ti-a luat apararea..........Imi amintesc ca si soacra mea l-a sunat pe fostul meu sot, pe vremea in care totul era super intre noi si i-a zis: ori eu, ori ea. Si asta dupa ce cu o zi inainte serbasem impreuna ziua mea si totul fusese ok. Al meu i-a zis f. raspicat: "Daca nu intelegi ca ea este sotia mea si ca pe ea o iubesc, atunci nu mai avem ce discuta". Si din acel moment au trecut 2 ani pina cind tot eu l-am determinat sa o sune si sa.i spuna ca a devenit bunica.

Ca intre timp s-a schimbat relatia, ca el a plecat de-acasa, iar soacra-mea e de partea mea si a fetitei si a incercat si ea ce a putut ca sa-l determine sa revina linga noi, asta e o alta problema. Dar, cind a trebuit sa puna pctul pe I si mai ales, a fost pus in situatia de a alege intre mama si iubita, nu a pregetat. Eu nu i-am cerut asa ceva. Am incercat sa-l fac sa inteleaga ca mama lui are si ea nevoie de el, dar a fost numai alegerea lui.

Mai reflecteaza, dar nu cred ca se va schimba. Eu, personal, nu cred in schimbari radicale.

Multa bafta!

Ralu

Alecsia spune:

Aseara ne-am intalnit intamplator prin parc dupa ce eu am refuzat sa ma intalnesc cu el.I-am povestit ce a zis tatal lui, in lipsa sa, si ca ma suna acasa.Tot ce a zis despre mine.Mi-a zis ca nu a stiut.Astazi m-a sunat iar si la fel am refuzat sa ma intalnesc cu el.I-am reprosat ca trebuia sa vorbeasca de fata cu ai lui , atunci cand eram si eu prezenta, daca avea ceva de zis.In seara asta am avut o surpriza.M-a luat de mina si m-a dus acasa la ei, a convocat parintii, s-a asezat linga mine si a zis: " Eu cu ea vreau sa fiu, ea va fi oricum nora voastra, nu inteleg ce ati avut cu ea.Nu v-a gresit cu nimic si sper ca de acum lucrurile sa fie altfel". Si multe altele.A spus tot ce l-a durut .Parintii lui parca nu mai erau cei de acum 2 zile.Insa imi este greu sa cred ca o data spuse vorbe grele, un om poate sa se schimbe si sa revina la ganduri mai bune.Ori e teatru .. ori nu stiu.Am preferat sa raminem despartiti, inca nu sint convinsa ca lucrurile au revenit la normal si ca nu se va mai intimpla la fel peste ceva timp.Ca intr-o telenovela....

Mihaela

helbi spune:

E bine cxa ati avut o discutie serioasa, ca a aflat si el ceea ce poate chiar nu stia. E bine ca macar acum a luat decizia sa-si "infrunte" parintii si sa lupte pt relatia lui.
E greu intr-adevar sa uiti ce sa spus, dar, daca i-l iubesti si te iubeste, vei putea macar ierta purtarea parintilor lui. Nu acum, ca e prea devreme, dar poate macar in timp......Si apoi, voi aveti cuibul vostru. Rareste-o cu vizitele la ai lui!

Pe de alta parte, cred ca e bine ca-l tii la distanta acum. Sa inteleaga ca esti o persoana care merita iubita, ocrotita, nu calcata in picioare.

Iti doresc sa fii fericita!

Ralu

elara spune:

Eu sunt de aceeasi parere cu lizuca (paradoxal aceeasi lizuca al carei subiect m-a intristat asa rau de dimineata). Dar daca a vorbit intelept si chiar gandesc la fel ca ea nu sunt eu omul care sa port resentimente si sa nu recunosc ca ii sprijin parerea fiindca EXACT aceeasi impresie mi-a lasat-o si mie acesta poveste.

Si imi pare bine foarte binee ca prietenul tau a avut curajul sa isi infrunte parintii.

Eu te sfatuiesc, sper sa nu te superi, sa ramai langa el. Cred ca te iubeste sincer si sigur nu e usor sa infrunti niste parinti autoritari (si in cazul de fata si violenti verbal, necivilizati si irationali ). Chiar daca i-a trebuit ceva timp, macar A FACUT-O.

BAIATUL STIE LIMPEDE CE VREA!
PE TINE DE SOTIE LA BINE SI LA RAU

Intoarceti-va amndoi in "cuibusorul "vostru si rupeti legatura cu parintii lui. Macar pana te convingi ca s-au calmat de-a binelea, le-a venit mintea la cap si INTELEG SA TE REPECTE ca pe o nora, asa cum vrea si el.

Numai bine va doresc la amndoi.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

mihuta spune:

E de-a dreptul paradoxal cat de categorice suntem cand e vorba de relatiile altora si cat de intelegatoare sutem in ale noastre. Asta e valabil pentru mai toate femeile (si pentru mine) asa ca o spun ca o constatare nu ca o critica.

Cred ca e o greseala sa pui un om sa faca o alegere intre tine si parintii lui. Alegerea e oricum evidenta si nu trebuie sa fie excluziva (ori eu ori ei). Nu ne alegem parintii ei sunt familia care ne-a crescut. Ne alegem in schimb consoarta / consortul, alaturi de care cram famila in care vom trai. Toate animozitatile astea intre soacre / nurori sau gineri sunt de fapt niste conflicte inutile (ca toate conflictele de fapt, dar in plus in astfel de cazuri chiar nu prea au ce sa imparta). Fiecare trebuie sa rezolve conflictele familiei lui (adica parintii). Iar daca astfel de conflicte sunt inevitabile atunci distanta e cea mai buna solutie.

Adica am ceva de comentat in legatura cu parintii lui, ii spun lui sa rezolve . La fel daca are ceva de comentat despre ai mei, ma astept sa-mi spuna mie si eu trebuie sa discut cu ei. Dar fiecare are nevoie de timpul si de metodele sale. Important e sa fie armonie in cuplul nostru.





" You must be the change you want to see in the world" Gandhi