Dragoste sau obisnuinta?
Raspunsuri - Pagina 2
mamica dulce spune:
info...cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima ce cred ca e in sufletul celor mai multe fete dintre noi!!
liris m.ai dat gata cu vagisilul
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
Sorina-Alexa spune:
Cand anii trec dragostea devine mult mai puternica si maaare!!!!!!!
Este dragoste atunci cand nu poti adormi daca nu te ia in brate,cand nu puteti sta certati mai mult de cateva minute,atunci cand inca va tresare inima cand ii auziti vocea la telefon,ori cand il priviti cand se dezbraca
Obisnuinta atunci cand nu poti lua cina singura,cand simti ca lipseste ceva cand privesti stirile la tv - si nu ai cu cine comenta.
Lista poate continua.....
Daca obisnuinta este mai puternica decat dragostea atunci este grav,dar cand cele doua se impaca intr-un mod armonios este totul ok,iar casnicia se mentine fresh.
Sorina.
"If you respect others,they will respect you!"
http://community.webshots.com/user/sorina1982
mamica dulce spune:
hmmm...toate vorbiti atat de frumos,dar am senzatia ce este vorba si despre o ..idealizare a casniciei..nu vorbesc de mine,de voi ,ci la modul general,o parere.
Ar fi atat de frumos ca dupa ani -mai multi sau mai putini- sa fie atat de frumos precum ati descris voi,dar,din cate am vazut toata viata mea,cazurile fericite nu sunt majoritare,nici macar pe aproape.
in multe cupluri,dupa cativa ani,obisnuinta nu devine o dragoste profunda ci ..chiar ceea ce este,rutina!Dupa ani impreuna,aura cu care este inconjurat partenerul dispare si ceea ce la inceput pareau a fi trasaturi deosebite,calitati,ticuri,atitudini,vezi de fapt ca nu sunt chiar fenomenale...,frecusuri inevitabile,conceptii diferite,pornind de la lucruri marunte(cazul fericit)si pana la aspecte fundamentale legate de casa,copii,idealuri,maruntisuri de zi cu zi carora la inceput nu le acordai importanta devin din ce in ce mai stresante sau te enerveaza de.a dreptul sau te dor si se aduna pana uiti sa zambesti zile in sir.. si cu cat esti mai mult dispus sa accepti,sa faci compromisuri,sa fii bun,sa vrei sa lupti cu atat cresc sansele sa mentii armonie in casa,bineinteles,functie si de "greutatea" picaturilor care se aduna in paharul casniciei.cu totii am auzit de cazuri de schimbari imense la omul iubit,pe care nu le banuiai la inceput(betii,femei,batai chiar)Sunt cupluri in care,dupa lungi perioade in care celalt te supara,si suferi ..ii construiesti o pavaza..nu mai pui la suflet..azi una,maine alta,nu te mai consumi pentru fiecare gest si vorba ce te doare...in timp se instaleaza..indiferenta,ti se impietreste inima.
Mai toate mesajele de la subiectul asta sunt atat de frumoase,dar tot nu ma pot impiedica sa nu zambesc...priviti doar in jurul vostru,citit ziarele,rasfoiti doar acest forum,ganditi-va la toate cuplurile pe care le cunoasteti si,cu tristete cazurile in care dragostea a ramas undeva in urma sunt mai multe...in cazurile fericite ramane prietenie si respect reciproc dar nici acestea nu sunt majoritare.
nu,nu vreau sa neg existenta acelor relatii de care ati vorbit..am vazut de multe ori batranei cu parul alb,mergand in bat dar care se tineau de mana,in privirea lor era acea scanteie de dragoste si admiratie si sincera sa fiu,chiar pustoaica fiind imi dadeau lacrimile pur si simplu,daramite acum,cand stiu ce inseamna.Sau cazuri cand unul dintre ei moare,celalalt il urmeaza curand..
Si nu ma refer doar la cuplurile in varsta ci si la tineri ca noi,casatoriti de 10-15 ani,mai mare dragul sa.i vezi fericiti si indragostiti si prieteni buni.chiar si aici pe forum,am citit ,si m.am bucurat de fiecare data de fericirea unora dintre voi..asta imi doresc mie,copilului meu,parintilor,voua ,tuturor!!
pentru asta trebuie insa sa munceasca amadoi,sa construiasca impreuna,cu calm,cu respect,cu bunavointa si respect...atunci dragostea nu numai ca ramane la fel de frumoasa,dar se si transforma in acel ceva unic,acel sentiment profund, care iti aduce liniste in suflet si de aici,fericire si implinire sufleteasca si pe toate celelalte planuri.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
Rodica P spune:
Sorina, sint perfect de acord cu tine.
Pentru ca atita timp cit exista dragostea e frumoasa si obisnuinta
.
Cred ca si tu ai o casnicie frumoasa de vreme ce gindesti asa.
Rodica si
Stefan Daniel
http://community.webshots.com/user/stefandaniel10
sinzi_ana spune:
Eu cred ca obisnuinta duce la monotonie si monotonia la sfarsitul unei relatii!!!
Nu as vrea ca obisnuinta sa isi faca loc in relatia mea cu sotul meu!
Sinzi
amuleta spune:
Ce-i rau in obisnuinta ? Mie-mi place, rutina ma calmeaza. Blazarea, da, este rea.
maryam spune:
Cred ca s-ar putea scrie atat de multe...dragostea e ceva, obisnuinta altceva, desi nu cred ca se poate ca in timp, dupa multi ani vreuna sa nu existe.Tot la fel cred ca supravietuim datorita dragostei care ne uneste si ne obisnuim intr-un fel sau altul cu felul de a fi al celuilalt, cu el , cu tot ceea ce tine de el, pentru ca nu se poarte altfel.Obisnuinta cred ca e o consecinta fireasca dar nu se amesteca cu dragostea, dragostea e un sentiment, obisnuinta o stare...insa tot la fel de bine cum nu-mi pot imagina viata(a noastra!) fara dragoste, nu-mi-o pot imagina nici nefiind obisnuita cu el.
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
conchita spune:
de acord cu amuleta[/b]. obisnuinta e un sinonim pentru echilibru, nu pentru rutina. echilibrul e dat de statornicie, statornicia e din dragoste, iar cu dragostea e chiar misto sa te obisnuiesti :))
Authority Zero
ralualexandrei spune:
In casnicia mea de zece ani dragostea acrescut cu fiecare an care a trecut si daca au disparut fluturasii din burta ,a aparut maturitatea,cunoasterea celui de langa tine,am devenit mai toleranti,am invatat sa ne intelegem si sa ne simtim unul pe celalat dar toate aceste lucruri sunt eforturile amandurora.Si cand mi-e dor de fluturasi,e simplu ii coc o surpriza de ramane saracul masca si cred ca nu simte doar fluturasi,apoi data viitoare el este maestru de ceremonii.Nu ii dam voie obisnuintei sa se instaleze intre noi si suntem mai indragostiti ca niciodata.Sa nu credeti ca sunt vise,ele pot devenii realitate daca vreti amandoi!
andrei
rafyraf spune:
Eu cred ca este si dragoste si obisnuinta. Insa dragostea ajunge sa fie mult mai matura si de la caz la caz mult mai profunda. Cand spun "profunda" ma refer ca nu mai este acea scanteie, care te face sa zbori, insa este ceva care te face constient, ca fara persoana respectiva, ai putea trai, insa fff greu! Si cred ca "betia" iubirii de la inceput este minunata de neegalat, insa dragostea matura este si mai frumoasa, pentru ca dureaza. De obisnuinta nu scapa nimeni, ca este inevitabil! Insa nu este o obisnuinta ca oricare alta, poti renunta la diverse lucruri fara sa te afecteze prea mult, insa sa renunti la obisnuinta de a a-l vedea zilnic pe sot, cred ca greu am renunta si ne-ar durea cumplit. Si de ce? pentru ca este insotita si de dragoste!
Asa cred eu!
Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
ps:- parerea mea proprie si personala ca daca exista intelegere , toleranta de ambele parti si bineinteles neuitatul respect reciproc putem avea o vita plina de "dragoste" dar in care bineintels or sa fie si mici certuri 
deoarece si la case mari exista acest fenomen
cu respecte
Rafy