Psihologia copilului (II)
Raspunsuri - Pagina 11
karmen spune:
Viorela,
Cred ca e o problema de adaptare. A schimbat bona, poate nu prea e incantata de venirea bunicii, asta nu pot sti. Cert este ca ceva s-a intamplat. Poate a fost fortata sa stea pe oala, sau a fost aspru certata atunci cand n-a cerut la timp olita. Eu zic sa nu insisti prea tare cu olita, e clar ca e stresata pe tema asta. Poate incerci varianta cu toaleta (cu colac special pentru bebe) sau te intorci o vreme la scutece. Lasa-i un timp sa se linisteasca, sa se simta ea confortabil si vezi ce alege ea. N-o sa-i placa sa poarte scutece ca un bebelus.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Rodica,
Ai doi baieti minunati, felicitari!
Lupta dintre ei e ceva firesc, fiecare vrea sa se afirme, tocmai pentru ca sunt diferiti nu prea au preferinte comune si activitati care sa-i implice sa lucreze impreuna. Fiecare vrea sa-i impuna celuilalt propria preferinta. Vorbeste-le de diferentele dintre ei, de calitatile si defectele care le au fiecare, explica-le ca fiecare e unic in felul lui. Apreciaza-i pe fiecare in parte.
Imparte timpul si planifica-l in asa fel incat fiecare copil sa faca ceea ce doreste. Apeleaza si la alta persoana (tatal de exemplu, sau bunica) pentru a petrece timpul cu unul dintre ei, in timp ce tu te ocupi de celalalt. Daca vezi ca nu se inteleg si fiecare prefera sa faca altceva, nu-i tine impreuna in acelasi loc, da-le de lucru separat si treci pe la fiecare sa vezi ce-a facut. Ei se pot deranja unul pe celalat si atunci se streseaza reciproc. Explica-le sa aiba rabdare ca te vei ocupa de fiecare in mod egal. Fiecare vrea atentia maxima, pai asa ceva nu-i posibil, obisnuieste-i de acum cu aceasta ideea, nu te extenua inutil.
Carmen Ghilescu
Rodica spune:
Multumesc Carmen, am sa le dau si celorlalti adulti din casa sa citeasca raspunsul specialistului, poate asa o scot la capat.
Intre timp am citit tot subiectul PI si II. Raspunsirile pentruTheodora ni se potivesc si noua putin.( ca am crescut intre timp)
Carmen, poti sa ne scrii ceva si despre transformarile copilului care intra la scoala? Sa ne pregatim sufleteste...
Si despre relatiile dintre frati b-b, baiat-fata...
Ieri Andrei(6ani) a avut o altercatie cu tatal lui, si a scris pe o foaie: TATAEUNIDIOT, foaie pe care i-a pus-o pe masa. Tasu i-a tinut un "discurs" in urma caruia:
1. copilul a invatat sa lase spatiu intre cuvinte,
2. a aparut un frumos desen pe care a scris: PENTRU TOTI DIN CASA.
desenul, o racheta la decolare, l-am lipit acum pe un perete, la vedere!!!
MULTUMESC CARMEN!
Rodica, Andrei, Mihai, tati si maia
Daria spune:
Multumesc Karmen pentru raspuns. Usor il intuiam si ma gandisem deja ca acolo este cauza insa tu m-ai linistit ca Maria se comporta normal (in situatia asta). Este destul de greu sa educi bunicii in acest sens, spun asta pentru ca am tot incercat sa le sugerez sa-si schimbe atitudinea dar ei fac tot cum stiu, mai ales ca nu-i pot supraveghea absolut deloc (o duc dimineata si o iau seara).
Multumesc mult inca o data si pentru tot ce faci pentru parintii de aici. Raspunsurile sunt mai eficiente pe cazuri concrete decat orice carte de psihologie.
Numai bine,
& Maria (3 ani)
www.ldd.home.ro/MARIA.HTM
gandacelu spune:
draga karmen!
am o intrebare... nu e o "problema" propriu-zisa...
am o fetita de 2 ani si o luna care tocmai a depasit (cat de cat;) faza agresivitatii (am mai discutat cu tine aspectul asta pe un topic despre agresivitate, in care se pusese problema violenta=comunicare, cf francoise dolto)
acum am invatat-o ca, daca o intereseaza un copil, sa-l sarute, nu sa-l bata;))
dolto spunea ca un copil agresiv e un copil care va vorbi mult mai repede... ei, iaca si intrebarea mea! deja vorbeste in fraze!!! in 90% corect gramatical... isi spune pareri (fara a o provoca noi si fara a ne imita, este pur si simplu parerea ei ;)- de ex, i-am spus ca una din bunici n-a mai vazut-o de mult si ea a replicat "nu e posibil!";) fara a ne fi auzit pe noi inainte - ca sa dau un exemplu banal...
precizez ca nu avem televizor, nu are de unde sa invete cuvinte noi si totusi ne uimeste in fiecare zi!
este normal ca la o asemenea varsta sa vorbeasca atat de bine?
de multe ori, printre copiii de varsta ei e trista si fara chef de joaca...
in rest e un copil foarte bun, intelege repede chestiuni care mie mi se par complicate (sa ierte o fetita care a muscat-o, de ex, cand pana acum ea era batausa!;)
nu ca vreau sa ma laud, dar ma intreb daca starile astea de - sa zicem - melancolie printre copiii de seama ei (care nu sunt permanente, desigur!) nu sunt un semn al neadaptarii... adica, vreau sa stiu daca e de bine sau de rau, daca s-o pun sa se joace cu cei mai mari? nici rau nu vreau sa-i fac, ma enerveaza mamicile care zic "al meu e supradotat"(cum a fost maica-mea;)) si-l dau la scoala de la 5 ani, etc (de ex)
merci frumos!
io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph
karmen spune:
Gandacelule,
Eu zic ca ai motive sa te bucuri. Faptul ca fetita ta vorbeste foarte bine si repede, as zice eu, si ca intelege anumite stari emotionale, reactionand cu o oarecare maturitate, pentru varsta ei, nu e decat un semn al unei bune educatii si o dezvoltare emotionala si cognitiva peste medie. Lasa-o pe ea sa decida in ce activitati vrea sa se implice, continua sa o stimulezi cu jocuri peste varsta ei, si de ce nu, peste 1-2 ani, mergi la un psiholog si fa-i un test de inteligenta si poate descoperi ca ai un copil supradotat, nu-i asa? Incurajeaza-o cat poti de mult si nu incerca sa o tragi inapoi pentru a fi la egalitate cu alti copii. Ma intrebi daca e normal? Poate ca nu, dar asta nu inseamna ca e ceva rau, ci dimpotriva.
Carmen Ghilescu
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by karmen
Gandacelule,
Eu zic ca ai motive sa te bucuri. Faptul ca fetita ta vorbeste foarte bine si repede, as zice eu, si ca intelege anumite stari emotionale, reactionand cu o oarecare maturitate, pentru varsta ei, nu e decat un semn al unei bune educatii si o dezvoltare emotionala si cognitiva peste medie. Lasa-o pe ea sa decida in ce activitati vrea sa se implice, continua sa o stimulezi cu jocuri peste varsta ei, si de ce nu, peste 1-2 ani, mergi la un psiholog si fa-i un test de inteligenta si poate descoperi ca ai un copil supradotat, nu-i asa? Incurajeaza-o cat poti de mult si nu incerca sa o tragi inapoi pentru a fi la egalitate cu alti copii. Ma intrebi daca e normal? Poate ca nu, dar asta nu inseamna ca e ceva rau, ci dimpotriva.
Carmen Ghilescu
scumpa mea!!!
iti multumesc din toata inima! de fapt, ma temeam sa nu fie cumva un copil interiorizat… cum am fost eu;) as vrea sa fie comunicativa si sa nu aiba probleme de integrare… m-am ocupat cu mare atentie de ea, am crescut-o de-a fir a par;)) conform cartilor lui Dolto, plus o educatie crestina de baza… (linie pe care se inscrie si Dolto, de altfel)
in sensul asta ma temeam de ceva rau… cand o vad ca ramane pur si simplu in contemplatie, cu privirea « dusa », fara chef de joaca, doar privindu-i pe ceilalti… am facut legatura cu vorbitul ei destul de dezvoltat, in timp ce alti copii de varsta ei nu vorbesc!
iti multumesc!
nu vreau copil supradotat! vreau un copil fericit care sa ma iubeasca asa cum ma iubeste acum cat mai multa vreme!
io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph
karmen spune:
Gandacelu,
Fetita ta poate avea un temperament introvertit si din aceasta cauza va alege sa stea deoparte in unele situatii, multumindu-se doar sa observe. Asta la fel nu e ceva rau, temperamentele nu sunt bune sau rele, ci doar asa sunt ele, pur si simplu. Ai putea sa incerci sa cunoasca alti copii mai mari, asa poate ar fi mai motivata sa interactioneze cu ei, nu s-ar plictisi in compania lor.
Carmen Ghilescu
gandacelu spune:
draga karmen!
este exact lucrul la care m-am gandit si eu, dar iaca, totdeauna uit ca temperamentul nu e o "vina" (uit asta si in cazaul meu, iti dai seama!)
si solutia de a se juca cu copii mai mari am ales-o deja... e ceva ca ii plac mai mult baietii si jucariile de gen masculin? (masinute, etc;)
nu de alta, dar si eu am fost... la fel!
acu-i acu, sa vaz, io-s normala ori ba?!!!
pupic!
mult spor in ceea ce faci! esti o fericta ca faci o meserie care te pasioneaza!
io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph
liviujuristul spune:
copilul iubeste pe cel care este in imaginea lui permanent.nu uitati ca in general copii reactioneaza din instinct iar instinctul nu-i inseala niciodata,iar persoana permanenta de langa ei este persoana lor.