Inca o sansa? sansa cui?
Raspunsuri - Pagina 3
chatonel spune:
quote:
Originally posted by Banti
du-te tu si ia-ti haine, fa-te mai sexi, nu-l baga in seama sa vezi cum te remarca, etc. - lucrurile intr-un cuplu sint mai profunde de atit. Cum sa repari o legatura daca ea nu exista, e rupta? Cind nu exista comunicare intre parteneri?
eu cred ca multi barbati sint mult mai superficiali si ca chestii de genul asta merg... un timp, in care trebuie sa treci la adevaratul atac si sa il recuceresti, cind e dispus sa te asculte.
Toulouse, la ville rose
Julie spune:
Chestia asta cu recuceritul (prin asta intelegandu-se arsenalul "lenjerie sexy", "cina romantica", "fardat", "patrunjel la sutien", intelegeti voi, eforturi pe care numai Ea pare a le face) tine cand inca nu s-a ajuns la lehamite si/sau disperare in cadrul cuplului.
Cele mai importante sunt totusi comunicarea, franchetea, intelegerea reciproca, pe acestea trebuie mers in primul rand intr-o casnicie. Nurii se duc, din punct de vedere biologic perioada de "infatuare" tine maximum doi ani, daca dupa asta nu mai ramane nimic altceva...
Parerea mea 
J.
marcellinna spune:
Pai chiar asa .
Te faci frumoasa pt tine ca femeie in primul rand si ca sa mai adaugi un pic de sare si piper relatiei sau mai "diversifici" cate un pic tinuta din dormitor.
Dar in niciun caz asta nu va rezolva probleme ce in cele din urma tin de lipsa de respect.
Adica daca sunt bine merci frumoasa sanatoasa vesnic aranjata ma iubeste si vrea sa rezolvam problema dar daca nu, nu?!
Si apoi mai e un alt aspect fetelor.
cand nu se poate merge mai departe...asta e.
Si nu ma refer neaparat la batai, scandaluri si alte mizerii.
In mine nu a indraznit sa dea fostul meu sot ,dar mi-a ajuns ca mult timp dupa ce m-am despartit de el faceam baie in apa calda la limita suportabilului si ma frecam pe tot corpul de parca as fi fost murdara cu ceva ce nu-mi iesea din piele.
Aveam impresia ca nu ma voi curata in veci de mizeriile ce mi le-a facut .
Nu e bine sa taraganezi prea mult ...desi decizia e ingrozitor de greu de luat.
Cat despre juramantul facut la altar,am avut mustrari de constiinta multa vreme.
Acum nu le mai am.
danis spune:
dincolo de faptul ca traim intr-o societate misogina, in care femeile sunt/erau educate sa gandeasca tot misogin si, desigur, accepta situatia ca normala si mai si aplica si transmit misoginismul urmasilor, eu as da inca un raspuns la intrebarea "de ce tot femeia trebuie sa salveze familia si de ce tot ea sa se sacrifice pentru binele copiilor?";
situatia este ca, desi suntem "din ce in ce mai egali" ca drepturi si posibilitati, din punct de vedere genetic nu ne-am schimbat la fel de repede si de mult; femeia poarta copilul, il naste si il alapteaza; barbatul este "vanator" de femei si "vanator" in sensul de "provider" (furnizor de hrana si de adapost); ceea ce simte o femeie datorita "darurilor" legate de maternitate, nu va simti nici pe departe un barbat, oricat de familist ar fi, oricat de mult si-ar iubi femeia si copilul; instinctul matern si sentimentele generate de el sunt atat de puternice, incat femeia ar fi (si este) in stare de orice, inclusiv de a se neglija pe sine, inclusiv de a-si sacrifica viata si visurile pentru ocrotirea caminului si a copilului; un barbat NU ARE CUM SA FIE DISPUS LA TOATE ACESTEA, PENTRU CA NU SIMTE LUCRURILE LA FEL. nu am de gand sa spun ca barbatii sunt niste brute insensibile si egoiste, care se gandesc numai la "urmatoarea prada". vreau sa spun numai ca semnul egal din matematica nu se poate pune intre barbati si femei asa de simplu cum am putea crede; suntem egali, de acord, dar nu cantitativ, ci intr-un sens de echilibru pe care il are egalitatea intre doua parti ale unui unui intreg.
si eu cred ca lucrul cel mai important este comunicarea, fara asta sexul este doar mecanic, iar aspectul fizic si banii sunt lucruri care se pot schimba foarte rapid. casatoria sau traiul in comun sunt altceva decat iubirea, sunt contracte sau angajamente, si numai focul de paie de la inceput nu le poate face sa mearga; casa (familia) este o mica firma pe care trebuie sa o administrezi impreuna cu partenerul, iar pentru asta trebuie sa comunici, sa planifici, sa fii eficient, sa sa faceti echipa buna, sa aveti valori comune (mai ales cand e vorba despre copii), planuri comune de dezvoltare si, nu in ultimul rand, buget comun, iar "dividendele" sa se imparta de comun acord, dupa "bilant". comparatia poate parea cinica, dar nimeni nu-si alege partenerii de afaceri fara sa-i cunoasca, sau numai pentru ca sunt foarte buni in pat (in afara de proprietarii de bordeluri, in tarile unde este legal :) ). faptul ca uneori merge e un noroc, faptul ca atmosfera se mai schimba este normal, oamenii se schimba in timp, dar din pacate nu in acelasi timp si nu in acelasi mod si, mai ales, nu fiindca vrea altcineva sa-i schimbe; o evolutie comuna, in aceeasi directie, ar fi ideala pentru partenerii unui cuplu, dar fara comunicare este de neconceput.
multumesc pentru subiect, faptul ca raspund ma ajuta sa ma eliberez de gandurile si indoielile pe care le am si eu despre toate astea...
elara spune:
Fetelor, 
(si parca indeosebi m-a sensibilizat danis). Foarte intelepte opinii, asa ca subscriu.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
acina spune:
Fetelor dupa parerea mea nu mai e nimic de facut daca relatia e dusa .Poate femeia sa faca o mie de schimbari in atitudine, haine ca tot nu marge. Si pana la urma de ce trebuie intotdeauna femeia sa faca schimbarile pentru rezolvarea problemelor ...niciodata barbatul , ea trebuie sa faca un efort sa se schimbe asa cum ar vrea el sa fie ...Daca s-a ajuns la anumite probleme oare nu e vina amandorura? Nu este drept ca fiecare sa faca un efort sa revitalizeze relatia ?Ma rog daca mai este ceva de salvat...
Anca
Emirac40 spune:
Subiectul este generos si incitant iar in ultimul timp este chiar si extrem de ''promovat'' in filme.Din pacate asa cum unele mesje au aratat cred ca daca ''nu merge '' totul este inutil.Oricate eforturi vei face ,barbat sau femeie,fara dorinte si teluri comune vom irosi timpul vietilor noastre cu oameni ce nu va apreciaza si nu ne mai apreciaza.Optiunile cred ca nu tin neaparat de starea lucida,degeaba femeia pe care o iubesti vine schimbata si cu tot felul de artificii cand stii ca in problemele vietii sunt probleme.Iar poate ca unii nici nu prefera asemenea schimbari.Ideal ar fi asa cum spunea Ana Blandiana-Pentru ca doi oameni sa fie impreuna EI trebuie sa fie tot timpul unul langa celalalt.Adica chiar tot timpul.
infofun spune:
DANIS chiar ca ai scris super frumos si pe deasupra si logic si real!
Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!
http://community.webshots.com/user/GabrielaHope
geut spune:
quote:
Originally posted by Candy
Pe mine ma deranjeaza insa altceva, si anume prejudecata ca femeia este cea care trebuie sa-si salveze casnicia cu orice pret. Nu pot fi de acord cu asa ceva. Pentru o casnicie e nevoie de DOI, asa ca si pentru salvarea ei tot de doi e nevoie. Nu vad de ce femeia ar trebui sa se dea peste cap sa readuca mariajul pe linia de plutire, in timp ce barbatul poate sa-si vada bine mersi de ale lui, fara a incerca macar sa se schimbe.
Eu imi spun o parere personala, nu aruncati cu rosii!
Cred ca femeia poate face multe, trebuie doar sa vrea!
Am observat ca sotul meu se "muleaza" dupa mine. Atunci cand eu il bag in seama si comunic cu el (ca sa nu mai vorbim despre situatia in care facem si sex!) este incantator. Daca il tratez ca pe un obiect, devine obiect si nu ma mai pot baza pe el. Sunt de 13 ani cu el, cateodata imi vine sa-i sparg fata
, dar niciodata nu m-am gandit ca as putea sa divortez, pentru ca sunt convinsa ca toti sunt la fel si poate ca as nimeri din lac in put.Cred ca sunt multe situatiile in care noi trebuie sa-i scoatem din ale lor, pentru ca ei sunt putin mai tolomaci. Fara suparare!
marcellinna spune:
geut,nu sunt toti barbatii la fel.
sigur ca trebuie sa compensezi uneori si sa-ti sprijini partenerul in momentul in care nu mai poate sa depaseasca o situatie sau alta.
Nici nu trebuie sa astepti sa ti-o ceara,de cele mai multe ori trebuie sa vezi tu ca are de-a face cu ceva ce-l depaseste si nu poate sa razbeasca singur.
Daca iubesti pe cineva, faci asta si-l ajuti,fie ca ii e greu la un an de la casatorie sau la 50.
Dar o conditie esentiala este ca si EL (partenerul,indiferent ca e vorba de sot sau de sotie) SA VREA sa fie ajutat,sprijinit,si sa se cazneasca impreuna cu tine sa iasa din impas.
Dar cand NU VREA si se complace sau mai rau agraveaza situatia ranindu-si partenerul, ce vrea sa-l ajute in numele dragostei ce i-o poarta...NU SE POATE MERGE INAINTE
Cum frumos a explicat Danis parca,nu suntem la fel,dar o simbioza armonioasa se poate crea,daca exista dragoste si bunavointa.
O SIMBIOZA ARMONIOASA!
Nu o relatie in care unul il "paraziteaza" pe celalalt.Femeia este doar una din verigi si nu poti pretinde chiar asa usor ca poate face totul,ajunge doar ca femeia sa vrea.
Te poti socoti norocoasa, poate nu ai intalnit unul care se tine "tare pe pozitie "si nu-l scoti din rele "nici cu mierea nici cu biciul" de declari cu atat usurinta ca o femeie doar sa vrea si poate sa repare totul.
Nu suntem la fel si nici barbatii nu sunt toti la fel.
Eu nu vreau Doamne Fereste sa spun ca tu ai o problema,fiecare cu parerea lui.