Albumul mamelor si tatilor singuri

arisa_alina spune:

Buna tuturor,si eu sunt o mamica singura de anul trecut din iarna,am si eu o fetita de doi anisori care este acum scopul meu in viata.Este singura pentru care vreau sa infrunt orice dificultati pe care viata l-e ofera tuturor.La inceput mi-a fost greuiar relatia mea incepuse sa mearga prost,pana cand s-a hotarat ca trebuie sa divortam...si asta a fost.Urasc despartirile,nu vreau sa mai aud despre divort,dar cu toate astea cred ca Dumnezeu m-a pus la incercare si ca El are oricum pentru mine si fetita un sot si un tata de invidiat..Deocamdata ma simt bine cu fetita mea si sunt fericita ca am iesit cu fruntea sus catre o lume pe care nu o mai intalnisem.

Sakamoto

ralucoantza spune:

salutare!
deocamdata nu sunt mamica, vreau doar sa va spun ca va admir si ca va trimit la toate cate un gand bun...

ralucoantza

ani35 spune:

Va doresc tot binele si toata fericire din lume...o meritati!!!
Cu mult drag,Ani

gianina-alina spune:

hop si eu!!!!!
inca imi tremura glasul cind spun ca "sint divortata si am o fetita de trei ani" dar de vina este doar conceptia celor din jurul meu(putini dar ....insinuanti)
cum s-a intimplat?o sa povestesc odata ........acum vreau numai sa ma "inrolez " si eu aici.poza nu am, cu parere de rau ,eu sint mereu in spatele aparatului, dar o sa fac "rost" de una cit de repede!
la inceputul problemelor v-am descoperit pe voi DC si chiar daca nu am scris nimic pina in urma cu citeva saptamini ati fost mereu linga mine......sfaturile date altora au ajuns si la mine si am trecut mai usor peste problemele care au fost cam aceleasi si la noi:sase ani de casnicie naruiti incetul cu incetul si spulberati odata cu venirea pe lume a andreei.....despartiti am stat cam 1 an si de aprox o luna sintem divortati!
ma doare ca fetita mea intreaba unde-i tata de ce nu vine de ce nu doarme aici.......etc. dar intre noi nu mai e NIMIC.ma doare ca nu prea-i pasa de andreea care e topita dupa el....sau era ...acum incepe sa se distanteze si ea de el.vine foarte rar sa o vada iar despre sprijin material.......mai bine nu vorbim!
oricum am invins: conceptii,frica de viitor, tema de singuratate de incapacitatea de adaptare...sintem o echipa si cred eu ca sintem cele mai tari din parcare(!!!!!!)asa spune si andreea :"is tea mai taie din paicaie"
andreea este un copil super,sensibila cu cei din jur, jucausa la gradi si cu copii, extrem de intelegatoare si isteata, frumoasa ,desteapta si un pic sfioasa......este TOTUL pentru mine!!!
va multumesc pentru initiativa si .....viata frumoasa,curaj,putere tuturor!

kjmami spune:

am trimis si eu acum poza cu mine si cu dani

brotacel03 spune:

Buna!Inca o mamica singura se alatura clubului. Desi au trecut aproape 6 luni de cand taticul ne-a anuntat ca divorteaza, inca nu m-am impacat cu situatia. Am un baietel de 1 an si 4 luni, pe care l-am dorit nespus(am facut parte din clubul celor care asteptau cu infrigurare un ingeras in viata lor), iar acum cand l-am primit in dar, constat ca responsabilitatea imi apartine in totalitate. Nu sunt pregatita sa-i fac fata singura. Dar probabil ca cineva, de-acolo de Sus, crede ca ma voi descurca...

mami lui Vic

isy spune:

probabil sunt mai norocoasa decat alte mamici, sau poate ca nu.sunt casatorita de 4 ani, dar din cauza nenumaretelor probleme cu socrii, m-am tot intrebat cat va mai tine relatia noastra. daca-l intrebi, spune ca si-ar da viata pentru mine, ca sunt iubirea vietii lui. dar curaj sa fac un copil nu am avut.
parintii mei au avut si ei probleme la randul lor, suntem 3 frati si mama a stiut sa faca din noi toti un zid, sa fim mereu uniti si asa am reusit.
imi spun mereu ca e mai bine asa, ca nu trece si copilul meu acum prin cine stie ce probleme, dar uneori asa mult mi l-as dori!!

mimiza spune:

Dragele mele,

M-am alaturat azi comunitatii DC si as putea candida si la un loc in cetatea "mamici singure".
Dar nu mai sunt chiar asa de singura!
Sunt divortata de 5 ani, am un baiat minunat, Radu, de aproape 9 ani. Recunosc, mi-a fost teama, uneori greu, dureros cand tatal copilului meu a recunoscut ca "nu il iubeste pe Radu asa cum ar trebui", si asta pentru ca Radu, un copil foarte inteligent, a evaluat situatia si l-a "penalizat" din cand in cand, iar dumnealui nu suporta sa fie "penalizat".
Ceea ce pot sa va spun este ca nu merita sa te chinui intr-o relatie care nu merge, daca esti sigur ca nu merge: copiii sunt mult mai receptivi decat ne imaginam si ii doare foarte tare "tensiunea".
Daca celalat parinte vrea si stie sa fie parinte, va fi si daca nu mai este si partenerul tau. Daca nu, n-ai pierdut nimic nici tu, nici puiul/puii tai! In plus ii/le iei si sansa de a avea alaturi un alt om, cu adevarat bun, care sa nu aiba acelasi sange, dar sa il iubeeasca si ajute mai mult! Jumatatea mea de acum spune ca parinte e cel care creste nu cel care face un copil! Si are dreptate!
Fiecare are dreptul la fericire: nu poti trai exclusiv pentru copilul tau- e un sacrificiu INUTIL si nu ti-l cere decat, cel mult, ex-ul/a sau o societate care mai are multe de invatat!
Eu m-am intors de nenumarate ori, cu cele mai stupide pretexte, favorit fiind: "sa-i dau lui Radu sansa de a fi langa tatal sau". Radu e acum mult mai fericit alaturi de noul sau tata-prieten decat a fost vreodata langa tatal sau.
Sa va dea Dumnezeu noroc si un pic de rabdare, pentru ca oameni cu adevarat buni exista!

CorinaM spune:

Buna sunt Corina, ma primiti si pe mine in marea voastra familie ?
Felicitari Administratorului pentru idee, nici nu stii ce mult conteaza.
Deci, sunt o mamica fericita de 40 de ani cu o bombonica de fetita Gabriela de 2 ani si 11 luni. Domnisoare mari, mergem la gradi din septembrie.
Povestea noastra
Dupa ce sotul meu a murit de leucemie, am avut o relatie scurta si frumoasa, cu un barbat necasatorit, care spunea el dorea sa-si intemeieze o familie ,eu 36 el 39, care relatie s-a incheiat in momentul in care am ramas insarcinata si a trebuit sa aleg intre el si copil. Normal am ales copilul, nici nu mi-am pus problema sa aleg altfel. 16 ani am sperat, m-am rugat, am plans dupa un copil, care s-a lasat asteptat si cand insfarsit s-a hotarat sa vina la mine, am fost pusa sa aleg. Va dati seama ? Am ales, lasand la o parte prejudecatile, barfele, grijile, greutatile care apar chiar si atunci cand sunt 2. Nu regret alegerea facuta, din contra, mi s-a schimbat viata, am aruncat singuratatea la cos datorita Gabrielei. Ce-i voi spune cand va intreba de tata ?..., sper sa am inspiratie de moment, dar o sa-i spun cu siguranta ca mamai o iubeste ca a dorit-o si a iubit-o neconditionat din prima clipa.
Felicitari tuturor parintilor singuri care merg mai departe.
Cu drag Corina

CorinaM spune:

quote:

---

Originally posted by gutman

sarut mana mamicilor,
admir taria voastra si hotararea de a merge mai departe fara problemele ex-ului si cu gandul la un viitor mai potrivit.


e greu sa gasesti pe cineva potrivit cand nu ai copii,
e si mai greu sa gasesti pe cineva potrivit cand ai deja copii,
dar ce credeti: cand amandoi au copii este mai usor sau mnai greu?


maq bucur ca ma primiti in albumul nostru

Ionut

---

Buna Ionut suntem Corina - mamica ( 40 ani)si Gabriela - bombonica (2,11 ani), ca sa-ti raspund la intrebare, sincer cred ca este mai usor atunci cand amandoi au copii, deoarece responsabilitatea unui copil te schimba in plus avand amandoi copii stiu din start cum sa se poarte cu ei si cum sa si-i apropie.
Va doresc sanatate tie si ingerasilor tai si tot binele din lume.
Corina & Gabriela