Sunteti mai fericiti in Romania sau in noua tara
Raspunsuri - Pagina 8
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by Ira
Voi, fetelor, sincer, v-ati gandit cand ati plecat ca,[...]
Nu cred,
Inainte de a ma pronunta la care fete te referi?
Ira spune:
quote:
Originally posted by Adela99quote:
Originally posted by Ira
Voi, fetelor, sincer, v-ati gandit cand ati plecat ca,[...]
Nu cred,
Inainte de a ma pronunta la care fete te referi?
La Danuta si Cricor, sorry de confuzie
!
danyce spune:
Salut,
Nu vreau sa ma bag ca musca-n lapte, dar iata si parerea mea: asa cum spune prea bine Ira, marea doza de naivitate de care sufera multi din cei ce pleaca face ca dezamagirea sa fie si mai mare cand nu realizeaza ceea ce planuiesc.
Eu m-am simtit fericita in Romania si sunt fericita si aici. De ce? Poate ca pentru mine materialul nu avea asa mare importanta, eu punand accent pe alte aspecte ale vietii.M-am bucurat din plin de tot ceea ce-ti ofera anii studentiei, de familie, de prieteni...Dar studentia s-a incheiat si am venit aici pt. a fi alaturi de cel care m-a asteptat 2 ani si jumatate pana mi-am terminat studiile. Ne-am intemeiat o familie, casatorindu-ne in 2002 si asteptand acum primul copil. Mi-am deschis propria afacere (dupa ce am aprofundat limba), un birou de traduceri (deci fac exact ce vreau si pentru ce m-am pregatit in tara).Poate pare bizar pentru unii, dar eu consider viata mea aici pur si simplu o continuare a vietii mele din Ro. Spatiul geografic nu conteaza, atat aici cat si in Ro. exista oameni care ma iubesc si pe care ii pretuiesc. In Ro. sunt parintii mei, sora, fratele, prietenii. In Olanda este sotul meu, socrii mei si alte rude (de-ale sotului) si prieteni (ai sotului care sunt si ai mei).Atat aici cat si in Ro. au existat si inca exista oameni care isi dau silinta de a ma descuraja, oameni mai mult sau mai putin rauvoitori. Dar eu am ignorat dintotdeauna astfel de oameni... si tot cum si ce mi-am propus am facut. Dar ce vroiam sa spun e ca eu nu ma asteptam sa cad direct in rai cand am venit aici.Poate de aceea nu ma mira mai nimic din ce e aici (acum ma refer la partile negative, dar astea exista peste tot), poate de aceea m-am adaptat asa repede , etc. Cred ca aceasta atitudine a mea m-a ajutat foarte mult. Si eu vedeam vecini, cunostinte care dupa doar cateva luni de stat prin Occident se plimbau in masini ultra scumpe ...dar nu gandeam ca majoritatea, care credeau ca asa rapid se fac banii dincolo . Eu vedeam, simteam ca e ceva putred la mijloc si daca le spuneam altora ce credeam eram declarata nebuna sau invidioasa. Dar uite ca poate tocmai nebunia asta a mea de a privi dincolo de aparente si de a analiza lucrurile foarte bine m-a ajutat sa ma adaptez aici, sa nu ma sperii de nimic si sa mai fiu si fericita. Ei, bineinteles ca sotul meu e personajul principal care ma face sa ma simt asa si firea optimista ma ajuta si ea.
Am avut si o prietena care credea ca si altii ca l-am apucat pe Cel de Sus de un picior si nu intelegea ca norocul meu consta in gasirea sufletului-pereche indiferent de locul unde se afla.Si a mai vrut sa se stabileasca si ea aici, doar ca sa nu fiu eu mai "presus" (nici acum nu imi vine sa cred ca ea chiar asa credea) decat ea. Si noi
i-am furnizat toate informatiile necesare si ea nu ne-a crezut ca nu e asa usor. Si-a crezut vecinii, cei cu masinile cumparate in cateva luni de stat in strainatate.Si asa s-a destramat prietenia noastra...Iar acum se pregateste sa mearga in Spania, ilegal (ca si vecinii), fara sa se gandeasca la avertizarile noastre, visand la "mirajul strainatatii". Asta e un exemplu de naivitate.
Scuze ca m-am intins atata si am scris un mesaj asa de imbarligat, dar voiam si eu sa-mi expun punctul de vedere. Nota: referindu-ma la naivitate nu vreau sa fac nici un fel de a propos-uri la cele care contribuie la aceasta discutie, vorbesc in general.
Si, cum asa de bine spunea cineva mai sus "fericirea e o chestie personala" la urma urmei.
Pupici,
Daniela Veuger si bebe mic din burtic
Cricor spune:
Ira, eu am raspuns la o intrebare, care nici macar nu era pusa de tine. Raspunsul era doar atat, un raspuns si nu o invitatie la conversatie cu oameni care nu ma cunosc absolut deloc si care nici macar nu au aceeasi experienta - emigrarea. Ceea ce iti imaginezi tu ca am crezut eu sau nu cand am plecat eu din Romania, pe langa faptul ca n-are nici o legatura cu realitatea, depaseste scopul acestui subiect si in mod sigur natura relatiei noastre virtuale.
Corina
voljena spune:
quote:
Originally posted by Ira
Da, asa e, daca pleci din tara ta cu o anumita doza de naivitate (fara nici cea mai mica urma de ironie scriu asta) si imaginandu-ti ca tara adoptiva iti va completa anumite lipsuri (psihice, materiale)de la sine, vorbind, numai pt. faptul ca ea se numeste Canada sau Suedia, sau numai pt. faptul ca ea este o tara occidentala, asta nu e bine si aceasta credinta se va intoarce, precum un bumerang, destramandu-va naivitatea intr-un mod foarte brutal.
Voi, fetelor, sincer, v-ati gandit cand ati plecat ca, poate, o faceti pentru totdeauna, ca s-ar putea sa nu va mai intoarceti, sa nu va mai vedeti rudele si prietenii, orasul, strada, casa unde v-ati nascut ? V-ati gandit cand ati plecat ca in tara adoptiva toate valorile voastre clasice, poate, va vor fi rasturnate, ca, de exemplu, copilul vostru nu va mai vorbi atat de bine romaneste, ca prima lui limba va fi cea straina si ca el va fi cetatean cu mintea si cu sufletul al tarii in care voi l-ati adus ?
Nu cred,
cred ca v-ati gandit numai la faptul ca acolo va fi mai bine, ca veti avea mai multi bani si ca functionarii publici nu se vor mai stramba la voi. Asta nu e de ajuns, si cine pleaca cu o asemenea mentalitate va avea de suferit groaznic.
ba poti sa crezi ca m-am gandit la tot ce spui tu mai sus - am plecat prima data din tara cand cuvantul 'revolutie' nu aparea mentionat decat in cartile de istorie in contextul anului 1848 asa ca eram convinsa 100% ca nu ma voi mai putea intoarce, pentru mine reversul a fost o surpriza...
fiica-mea nu prea vorbeste romaneste, si ce-i cu asta? nu mi se pare asa o tragedie. si daca ar vorbi fluent la ce i-ar folosi?
in 1987 stiu sigur ca nu scarba fata de atitudinea functionarilor publici m-a facut sa trec granita ci chestii mult mai subtile si adanci.
pentru bani mai multi o gramada de oameni de toate nationalitatile se muta de colo-colo, asta a fost si este valabil; dupa 10 ani de uk am ajuns la faza la care destule ma calca pe nervi dar una ca pot sa ma revolt si nu ma leaga nimeni si, mai ales, nu ma indur sa parasesc lira sterlina (cat s-o mai tine pe pozitie).
lucre spune:
si noi am fost mult mai fericiti in Romania si tocmai acea "liniste sufleteasca" despre care se tot vorbeste nu am reusit sa o gasim aici.de aceea mai stam max un an, sa luam cetatenia si ne terminam de construit casa acasa si apoi ,gata, ca ne doare sufletul de orice minutzel pe care-l mai pierdem p-aci pe "pamantul fagaduintei"
numai bine
chatonel spune:
cred ca se poate vorbi mult mai lejer cu persoanele care au emigrat de mai mult de 6-8 ani despre fericirea in tara de adoptie. Desi s-a spus aici de mai multe ori ca este o adaptare intii- perioada depinde de fiecare si de noroc- vad ca multe persoane care-s in faza asta vin sa plinga dupa suveniruri. Problema va fi la intoarcerea acasa, cind vor vedea ca viata in ro nu este cea din amintiri (unde pastram doar ce e mai bun si mai frumos) .... in fine, sint cazuri care nu se pot adapta niciodata, precum plantele: uitati-va la ele, cind le stramutati dintr-o glastra mica in una mai mare... desi ar trebui sa le placa si sa se dezvolte... ele mor. Se numeste selectia naturala.
Toulouse, la ville rose
Idora spune:
quote:
Originally posted by lucre
si noi am fost mult mai fericiti in Romania si tocmai acea "liniste sufleteasca" despre care se tot vorbeste nu am reusit sa o gasim aici.gata, ca ne doare sufletul de orice minutzel pe care-l mai pierdem p-aci pe "pamantul fagaduintei"
numai bine
Subscriu
Nu e vorba de nici o doza de naivitate, stiam ca nu-mi place, ca doar am fost in vizita inainte, nu m-a incantat nici banul nici nimic altceva decat ca am vrut sa fiu alaturi de el pana o sa ne mutam inapoi in Romania si nu se putea altfel.Eu nici macar n-am vrut sa emigrez.Si stiu realitatea si viata din Romania, nu trebuie sa-mi-o explice nimeni, ca doar merg acasa destul de des.Asa ca n-o sa am nici o problema cu reintegrarea.
amuleta spune:
Draga Lucre ,
daca "pamintul fagaduintei" isi merita parantezele chiar intr-atit, atunci ce rost are sa fiti cetateni ? De ce nu mizati neconditionat pe plaiul nostru stramosesc ?
P.S.
Daca n-ai fi folosit parantezele nu ti-as fi pus nici eu intrebarea.
monicutza3 spune:
Eu si sotul meu am plecat la 17 ani, acum 9 ani, si aici ma simt acasa. Acea liniste sufleteasca pe care altii o mentioneaza e nepretuita. Ma simt fericita, in fiecare zi zimbesc si-mi dau seama ca sunt asa de fericita, ca e o perioada minunata a vietii mele, si ca am norocul de a-mi da seama de asta in timp ce o traiesc, nu dupa, cum e de obicei.
Nu e vorba de starea materiala (desi aveam o casa frumoasa intr-o zona foarte buna si aproape de scoala, din bursa de student amandoi), ci de oameni, de mentalitate, de sistem, care noua ne place (dincolo de problemele politice care ne intristreaza - vorbesc de oameni in general). Ne simtim bucurosi si fiecare zi e frumoasa, muncim la ce ne place, avem prieteni, ne relaxam, incercam lucruri noi. In .ro ne simtim stingheriti, neadaptati, sufocati, depresivi, frustrati, pesimisti - exact opusul! Asta pt ca ne vedem prietenii fie "corupti" de sistem (cumparindu-si lucrarile de diplome, "descurcindu-se" si vorbind smechereste), fie calcati in picioare de probleme care nu tin de ei si la care nu exista rezolvare; pentru ca furia care ma cuprinde cind un baietandru imi arunca o petarda la picioare ma face sa explodez, pt ca vinzatoarele pe care le astept 10 minute imi sufla fum in nas, pt. ca nu poti - se pare - sa faci nimic fara compromisuri, pt neincrederea cu care oamenii se privesc pe strada, pt tristetea imensa din suflet cind vad mucegaiul invincibil de pe peretii bucatariei parintilor mei si o aud pe mama tusind de la el.
Probleme sunt si aici, nicaieri nu e perfect, filozofic si practic, asa cum bine le spunea cineva mai devreme (mai ales protectia sociala) dar inca nu ne-am lovit de ele din punct de vedere practic ci doar filozofic; daca asta ma face naiva, sper sa raman asa cit mai mult timp.
Din pacate, pentru ca eu sunt inca cu viza de student (da, de 9 ani), aproape in fiecare saptamina am acelasi cosmar, in care sunt in Romania in vacanta in diverse stadii ale plecarii catre SUA (in drum spre aeroport, la aeroport, acasa facindu-mi bagajele) si totul e in graba, cu frica, pt ca PIERD AVIONUL SI TREBUIE SA RAMAN!! Poate vi se pare amuzant (inainte sa ma culc imi spun ca 1)nu am de fapt nevoie de bagaj, data viitoare in vis sa-l las naibii incolo si sa fug la aeroport; 2) daca avem pana la masina, sa iau un taxi si 3) mai sunt avioane si a doua zi) , dar angoasa e reala si o simt de fiecare data cind ma trezesc din cosmar, gindindu-ma ca viata frumoasa imi poate fi luata in fiecare moment; asa ca o savurez si mai tare! :)
Romania e frumoasa, acolo sunt parintii si copilaria, nu vreau sa spun ca e o tara de cosmar, doar ca eu sunt neadaptata acolo si simt ca ma sufoc, poate pt ca am plecat cind nu eram inca matura.
Insa incerc sa nu mai fie asa, pt. ca s-ar putea sa ma intorc pt. doi ani, si va trebui sa ma adaptez, sa fiu adult cu obligatiile aferente de spaga si compromisuri, sa redevin atot-stiutoare cu pareri puternice, sa fiu judecata dupa haine si sa imi inghit cuvintele cind sunt confruntata cu atitudini misogine care de fapt sunt "normale".
Dar aici am invatat sa vad partea buna a lucrurilor, asa ca ma voi bucura de caldura familiei, de amintiri nostalgice de licean indragostit... dar bagajul o sa mi-l fac din timp si o sa am 3 taxi-uri pe speed-dial in drum spre aeroport. :).
Daca vreti sa aruncati cu rosii ca nu sunt patrioata poftiti, mie imi plac rosiile foarte mult, plantez rasaduri din seminte de 18 feluri de rosii si le dragalesc in fiecare zi in gradina, doar sa alegeti de alea coapte din gradina, nu de la supermarket - ca doar cu rosii coapte se arunca, nu?