De la 0 (zero) in alta tara: curaj, lasitate..?
Raspunsuri - Pagina 2
Tezeu spune:
imi face o deosebita placere sa citesc acest forum. e practic legatura mea cu romani care au ales plecarea din romania pt o viata mai buna! si experientele sunt diferite insa au ceva in comun. nu pot sa definesc acuma acel "ceva" insa ma regasesc in multe din mesajele unora. eu pot sa spun ca nu regret deloc faptul ca am ales sa plec din romania. am avut 26 ani cand am plecat deci destul de tanara si experienta emigrarii m-a maturizat cu mult si m-a facut sa vad lucrurile altfel. cine are acest gand de plecare si doreste 100% sa plece sa incerce in alta parte sa o faca! nu stati pe ganduri! nu aveti nimica de pierdut. riscul exista si trebuie sa ti-l asumi dar eu zic asta face parte din viata noastra! asa de multe puncte comune cu multi de aici de pe forum am gasit. asa cum spunea cineva trebuie sa fi gata sa te adaptezi si sa intelegi societatea. insa in unele cazuri e asa de total diferita si nu gasesti absolut nimica in comun incat devine frustrant! de aici incepe problema si trebuie sa lupti sa nu devii nemultumit sufleteste. dorul de casa si de tara e ceva care cred nu are leac. eu sunt o fire optimista si tare vesela si cred ca asta m-a ajutat enorm sa ma adaptez aici. nu sunt 100% adaptata insa pe masura trecerii anilor am simtit diferit asa incat acuma nz e ca si a doua casa. nu am fost inca in ro in vizita! si as dori enorm sa merg sa imi amintesc de unde am plecat si sa vad daca percep vreo schimbare.
viata de la zero exista pt multi. zero fiind mai ales din pc de vedere profesional cand poate vei fi nevoit la inceput sa faci niste joburi la care nu te gandeai cand ai plecat! chiar daca spuneai o sa fac ce gasesc de inceput. asta e ceva care multi nu constientizeaza. odata ajuns aici si intrand in acel de jos mediu e foarte greu psihic!!!! si daca nu esti puternic si nu ai norocul si puterea sa te ridici rapid de acolo o sa fie tare greu! limba e ceva care te impiedica sa exprimi ceea ce vrei cu adevarat! da cu trecerea anilor devii comfortabil cu ea si incepi sa fi capabil sa comunici mult mai bine . aici in nz sunt doar cateva canale de tv nationale in rest daca doresti sa vezi si altceva in afara de ele iti pui tv cablu. ceea ce am si facut pt ca simteam ca ma indobitocesc de asa emisiuni de la tv. ma uit mult pe discovery, national geographic, etc etc.imi lipsesc umorul romanesc, glumele bune cu prietenii ! imi lipsesc discutiile mai inteligente pe diferite teme altele in afara de mancare, imbracaminte si unde o sa imi petrec weekend-ul!!!! lumea nici la stiri nu se prea uita pe aici. eu obisnuita din romania sa fiu la curent cu ce se intampla sunt inca suprinsa de lipsa de interes a multor oameni fata de ceea ce se intampla in jurul lor. oamenii de asemenea nu isi arata sentimentele. englezii au un mod de a-si ascunde sentimentele senzational. e greu sa stii ce este dupa acel fake smile! dar cu timpul incepi sa ii cunosti si asta va fi in avantajul tau! nu mai stiu ce sa spun ......
cred ca am inceput sa bat apa in piua si sper sa nu mi-o luati in nume de rau. oricum in concluzie daca ar fi sa o mai fac as mai incerca(in alta tara cu siguranta!) pt ca la vremea plecarii din ro moralul meu era la pamant si nu eram deloc fericita! acuma simt ca am o alta atitudine si percep altfel ce e in jurul meu. am schimbat si orasele pe motiv de servici insa nu a fost o problema. simt ca as putea sa ma mut oriunde in lume si nu mi-ar mai fi frica de nimica! sper ca la anul in vara sa merg in vizita acasa. am mari emotii pt ca stiu ca am sa gasesc pe parinti schimbati(mai batrani) si are sa fie tare trist. si eu am sa fiu schimbata ....... dar asa cum mi-a placut ca spunea cineva nu ma voi duce cu aer de superioritate acasa si sa la dau lectii la prieteni, ci cu bucurie sa revad locurile pe care a trebuit sa aleg sa le las in urma.
am un deosebit respect pt romanii care au ales sa plece din romania dar si pt cei care au ales sa ramana!
ps: ce e mai important. in primul an nu imi placea sa spun de unde sunt . ma simteam prost pt ca venea si replica:tigani, orfani, ceausescu...... dupa aceea am devenit comfortabila cu nationalitatea mea si acuma de fiecare data cand am clienti care ma intreaba de unde sunt le raspund ferm si sigur: ROMANIA! de ce sa ma ascund dupa deget? asta sunt eu si vreau sa o spun ca poate prin pozitia pe care o am acuma sa dau dovada de ce pot romanii si sa aibe si alti romani sanse sa reuseasca.
mihuta spune:
Nu cred ca exista o reteta universala a implinirii. Sunt persoane care cu greu s-ar adapta unei alte culturi, sau mai bine zis care cu greu s-ar decide sa plece pentru ca se bazeaza mult pe sprijinul emotional al familiei, prietenilor,etc. Sunt alte persoane cu suflet mai nomad, care vor sa cutreiere lumea in lung si in lat si care ar putea sa-si faca un rost cam oriunde.
Fiecare stie (sau crede ca stie) ce e mai bine pentru el.
" You must be the change you want to see in the world" Gandhi
debby spune:
Cand am plecat din tara, pustoaica la 19 ani, trecuta prin atat de multe din pacate( sau fericire), aveam deja bine imprimat ceea ce vreau sa fac. Stiam doar ca trebuie sa lupt, sa trag cu toate puterile( cinstit), sa ofer o viata mai buna celor iubiti si mie, si apoi sa ma intorc sa fiu independenta si alaturi de ei.
Apoi in scurt timp totul s-a schimbat, am cunoscut o persoana deosebita, nu mai credeam in nimic, un divort pe spate deja la varsta aceea nu-mi mai dadea nici o speranta. Dar Dumnezeu este atat de mareee
Acum am decis sa ramanem mereu aici, desi visam la o casuta in tara.
Dar reintorcandu-ma la ceea ce vroiam de fapt sa spun, reamintindu-mi cata forta de a lupta aveam si emanam, eu spun ca merita sa faci tot posibilul si imposibilul pentru a reusi in viata. Nu-ti pune standarde inalte si poate vei reusi sa le ajungi, sau de ce nu, sa le si depasesti!
Succes mult Mariana!!!
Chuny spune:
Si eu cred ca e un mare curaj sa pleci. In momentul īn care pleci se presupune ca ai deja un statut in tara, prieteni si ca ti-ai cāstigat deja respectul celor care sunt importanti pt tine. Nu mai zic nimic de familie...Oriunde pleci o iei de la zero cu toate! De asta cred ca e nevoie de mult curaj.
Sibylle
marianad spune:
Ceea ce imi propun este pe cat de simplu, pe atat de greut de realizat
aici...o casuta cu tot ce ii trebuie, o masinuta draguta si, alaturi de o familie cu doi princhindei, momente luminoase si pline de zambete.
Nu stiu daca neaparat in afara va fi aceasta casuta, dar este clar ca, acolo unde va fi, va fi CASA MEA, FAMILIA MEA/jumatate, ca cealalta jumatate va fi sigur aici/.
Daca sunt printre voi persoane care au fost sau sunt in Emirate sau prin zona, va rog sa imi spuneti si mie cate ceva despre obiceiuri, despre clima, cam ceea ce ar fi fost bine sa stiti voi cand ati ajuns prima si intaiasi data pe acolo.Multumiri anticipate.
Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.