Scrisul "in oglinda"
Scrisul "in oglinda" | Autor: lu.more
Buna ziua, este vorba de fetita cea mica a sotului meu.
Are 6 ani si 4 luni si unele cifre inca le mai scrie ca in oglinda.
Stiu ca e normal pana la o varsta, dar la 6 ani si aproape jumatate?
Din septembrie, de cand a inceput scoala, eu nu vad o imbunatatire.
Fetita locuieste cu mama ei care - fara sa fiu rautacioasa - are... alte prioritati (o cunosc bine, stiu ce spun).
Eu nu ma bag sa dau sfaturi cui nu trebuie, dar ii atrag sotului meu atentia. El transmite fostei sotii si ea spune ca se va ocupa. Am inteles ca in septembrie invatatorul a zis ca nu-i nici un motiv de ingrijorare (suntem in mai), dar eu imi amintesc ca Anca scria "in oglinda" pe la 4 ani, dar nu la 6!
Nu ma lungesc, ati inteles ce vreau sa spun. Ideea e: sa mai astept (adica ma ingrijorez degeaba)? se regleaza de la sine, sau poate fi vorba de ceva mai mult sau mai putin grav?
Multumesc.
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld
Raspunsuri
Adela Iepure spune:
Poate fi un semn de dislexie - o dificultate de invatare. Dar ca sa presupui ca are dislexie ar trebui sa urmaresti si alte indicii. Iti recomand sa citesti un articol despre asta pe care l-am scris anul trecut: http://www.statvoks.no/forward/index_articles.htm - intri pe "research articles", dai scroll in jos pana ajungi la Romania si citesti articolul "Saptamana europeana a constientizarii asupra dislexiei" - sunt descrise acolo semnele dislexiei la diverse varste. Daca suspectezi ceva, poti sa imi dai un PM si mai vorbim.
Adela
emoison spune:
Mama fetitei a fost cu ea la ortophoniste? Noi am patit ceva similar cu baiatul sotului (are 8 ani si e in CE2, nu scria in oglinda dar avea probleme mari la citit, iar cind scria, confunda literele, de exemplu in loc de b scria d),din cauza asta faceam lectiile doar cu nervi si plinsete ca el n-o sa ajunga niciodata sa citeasca corect...am impresia ca nici invatatoarea nu se ocupa ca lumea de el, acasa nu stiu cit de tare era urmarit si i se explica ce si cum...la noi vin doar din doua in doua saptamini iar barbatu-meu tinde sa le faca toate voile, deci chiar si cu multa bunavointa, cu o floare (cit stau la noi), nu stiu daca se face primavara...Stiu ca intr-o vreme, mergea la ortophoniste,de problemele de genul asta (dislexie&co) stiu ca ortophonistele se ocupa dar n-as putea sa-ti spun cit de tare l-a ajutat (banuiesc ca l-a ajutat ceva ceva, dar chestia asta nefiind sustinuta de invatatoare si acasa, nu stiu cit de mult va dura efectul). Noi deja ne-am resemnat ca n-o sa faca doctorat in stiinte baiatul...si oricum,au destla vreme sa recupereze, pina la bac, zic eu.
Bafta!
Cu bine,
Elena
lu.more spune:
Va multumesc pentru raspunsurile atat de prompte!
Adela, articolul e foarte interesant, si la prima vedere aproape ca am confirmarea ca nu e vorba de dislexie.
Sincer, nu m-am gandit o clipa c-ar fi dislexie, pentru ca avem un nepotel caree dislexic, dar de-adevaratelea: are apropae 11 ani si are intr-adevar probleme si "simptomele" descrise in articol. Mama lui stie (de ani de zile), iar baiatul e sub supraveghere.
Cazul nu e asemanator nici cu cel al baietelului sotului tau, Elena!
Fetita, citeste foarte bine (pentru varsta ei), nu confunda literele, scrie binisor, zic eu si am facut azi calcule cu ea, nici o problema!
Doar, cum am spus, ca mi-a facut de cateva ori un 5 si un 6 invers, iar dupa ce i-am atras atentia si s-a corectat, a inceput cu 2 si 9!
Cand m-am uitat pe caiet in urma, dezastru! O data bine, de cinci ori stersaturi si corectari...
Ca si la tine, Elena, noi o avem la noi doar din doua in doua saptamani, si ne ocupam de tot ce inseamna lectii si recapitulari (fara probleme), dar in restul timpului, e lasata cam de capul ei (am impresia). Deci, cum cu o floare nu se face primavara, cum spui si tu, ma intreb inca o data: trebuie sa ma ingrijorez ca la 6 ani si 4 luni scrie in felul acesta, sau se corecteaza de la sine? La ortofonist nu a fost, din cate am inteles...
Cu bine si multumesc inca o data.
Lulu
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld
descintec spune:
Stefan are opt ani, e la sfarsitul clasei intai..dupa un an de scoala, atunci cand se joaca si scrie deasupra desenelor cu litere de tipar, o gramada din ele le face in oglinda..la inceputul clasei intai asa le facea pe majoritatea..
daca doar asta e problema, nu ai de ce sa iti faci griji..multora dintre copii li se intampla..si cu confuzia lui d cu b au necazuri o groaza de copii..Ina, prietena cea mai buna a lui Stef, tot clasa intai, o fetita isteata foc, confunda inca vreo doua perechi de litere, din cauza pronuntiei apropiate..f cu v parca..si fonetica ii da dreptate sa o faca..si ea scria in oglinda la inceputul clasei intai, si culmea, e un copil deosebit de talentat la desen si extrem de atent la amanunte..cred ca undeva in creier o conexiune se suceste..radeti voi radeti, da' io asa vizualizez fenomenul :)))
rabdare si multa intelegere pentru putiti va doresc 
D.
Adela Iepure spune:
Elena,
Vreau sa te contrazic in ceea ce priveste baietelul cu dislexie si ceea ce ai spus tu: ca v-ati resemnat cu ideea ca nu va face doctoratul. Exista numeroase exemple de persoane dislexice care au trecut cu brio peste problemele de limbaj si s-au realizat extraordinar din punct de vedere educational. Totul este ca suportul sa fie oferit cat mai devreme si in mod constant: atat de catre specialist cat si de catre profesori si parinti. Odata achizitionate strategiile de succes pentru ei, pot functiona ca orice elev normal la scoala.
Descantec,
"e un copil deosebit de talentat la desen si extrem de atent la amanunte..cred ca undeva in creier o conexiune se suceste..radeti voi radeti, da' io asa vizualizez fenomenul" - nu e nimic de ras, sunt pesoane al caror creier functioneaza "altfel", asa e si la dislexici, ei sunt mult mai priceputi la altele: activitati manuale, activitati artistice, sport, si mai putin priceputi la chestiile ce tin de limbajul scris.
Chiar se considera ca dislexia nu este o dizabilitate, ci o "altfel de abilitate"
Adela
descintec spune:
Adela, daca dorim sa definim stiintific 
"scrierea in oglinda", fenomen prin care majoritatea copiilor trece, o putem incadra la disgrafie. Daca e singura problema pe care o intampina copilul , adica, daca el poate citi la fel de usor ca si colegii lui, daca recunoaste semnele grafice (literele) izolat sau in cadrul cuvintelor, le poate copia si reda din memorie etc nu vorbim de dislexie. Stefan a citit in clasa intai Morcoveata si Imparatul mustelor. Fetita de care iti spuneam citeste si scrie foarte bine. Daca tii neaparat, ii putem considera dislexici
D.
miau-miau spune:
quote:
"Eu nu ma bag sa dau sfaturi cui nu trebuie, dar ii atrag sotului meu atentia. El transmite fostei sotii si ea spune ca se va ocupa."
Pai nu te baga, ca nu-i frumos.Daca e vorba de o problema cu adevarat grava, o sa o sesizeze tatal copilului daca il intereseaza.
quote:
emoison
emoison:"Noi deja ne-am resemnat ca n-o sa faca doctorat in stiinte baiatul...si oricum,au destla vreme sa recupereze, pina la bac, zic eu."
Daca era copilul tau nu te resemnai atit de usor, si mai taiai si din ironie cind vorbeai de problema asta.
Asa au aparut povestile cu mame vitrege? Cenusareasa, Alba ca Zapada...
emoison spune:
Pai si atunci tu de ce te bagi, miau-miau? Daca intr-adevar m-as fi resemnat, si eram "mama vitrega", n-as mai fi raspuns la subiect...daca tu le stii pe toate, de ce nu faci un topic unde sa ne spui ce trebuie sa facem si ce nu cu copiii sotului??? Ca eu una recunosc ca as avea nevoie sa mai invat una-alta
Cu bine,
Elena
lu.more spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
Pai nu te baga, ca nu-i frumos.Daca e vorba de o problema cu adevarat grava, o sa o sesizeze tatal copilului daca il intereseaza.
Bineinteles ca ma "bag", miau-miau!!!
Bineinteles ca ma intereseaza evolutia copilului, chiar daca nu-i al meu! Atata vreme cat vine cu ghiozdanul in spate la mine, la sfarsit de saptamna, si trebuie sa plece cu temele facute, atata vreme cat in ziua aceea eu ma ocup de temele unuia dintre copii, fiindca tatal se ocupa de temele celorlalte doua fete (una a mea si una a lui), mi se pare normal si ma interesez si sa semnalez ceva ce mi se pare in neregula...
In momentul acesta eu sunt sotia tatalui copiilor si mi se pare foarte normal sa discutam impreuna despre copii, care, inainte de a fi "ai mei" sau "ai lui", sunt AI NOSTRI! imi cunosc foarte bine limitele, dar stiu si care-mi sunt drepturile, in calitate de "a doua mama". De altfel copii nu ma considera mama vitrega, ci a doua mama. Ei o spun, nu eu! Sesizezi diferenta?
Eu am deschis acest subiect pentru ca problema ma framanta. Se pare ca nu am de ce sa-mi fac griji si multumesc inca o data fetelor care, prin raspunsurile lor, au incercat sa ma lamureasca.
Cu bine.
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld
Adela Iepure spune:
Descantec,
In nici un caz nu doream sa insinuez ca Stefan sau fetita de care vorbeai sunt dislexici, ma agatasem doar de ce spusesei tu ca sa subliniez faptul ca nu e nici o rusine si nici un handicap sa fii dislexic.
Referitor la definitiile stiintifice, aici intram in niste polemici mult prea mari pentru subiectul in discutie. In strainatate cel mai des se foloseste termenul de dislexie pentru o varietate foarte larga de dificultati, incluzandu-le pe cele incadrate la noi separat ca disgrafie, si incluzand problemele emotionale, care la noi nici nu sunt amintite. Oricum, daca te intereseaza subiectul, am un studiu comparativ al modului in care dislexia este definita si inteleasca in diverse tari din lume.
Lu-more,
Sunt de acord cu tine, e vorba de asumarea unei responsabilitati. Si daca erau copiii vecinei pe care ii supravegheai la lectii si observai ceva in neregula, era normal sa sesizezi acel lucru.
Adela