Thailanda - tara surasului si a iubirii
Raspunsuri - Pagina 2
mamamariana spune:
Taticule, am cetit pe nerasuflate povestea ta si tare mi-a placut... parca as fi povestit-o eu. Mi-am facut si eu veacurile pe Sukhumvit (nu ca dansatoare sau mai stiu eu ce - nu va ganditi la prostii) pentru ca acu vreo 2-3 ani aveam o relatie la unul din hotelurile de acolo (Swiss Park) si implicit gustam din viata de noapte a strazii. Abia astept sa ne mai povestesti.
Si eu sunt inebunita dupa Sukiyaki (in engleza se spune Hotpot - din cauza oalei fierband din mijlocul mesei) insa nu prea putem merge des... iarna e cel mai potrivit pentru asa o masa din cauza caldurilor infernale de aici. Daca tu ai avut curajul sa mergi in mai, esti tare. Probabil ca restaurantul avea un aer cond puternic tare.
BTW, e sezonul litchee-lor si a mango-ului, le gasesti la incredibila suma de 10 baht/kg (adica 0.25 usd). Nu ti-e dor???
Hai mai zi, ca tare bine zici.
Mamamariana
tata lu Toma spune:
In episodul asta o sa fie vorba si despre Budha dar mai mult despre Rama al IX-lea.
Tineti minte pozele cu Nea Nicu fara o ureche ? Ei bine, si astia au peste tot poze cu al lor rege, Rama al IX – lea … purtand la gat un aparat de fotografiat !!!
N-am aflat de ce; probabil ca e mare fotograf amator ; sau poate chiar profesionist!? Oricum un lucru e cert : thailandezii il iubesc pe bune si ii sunt foarte recunoscatori pentru deschiderea pe care a oferit-o Thailandei catre lume. Si o iubesc mult si pe consoarta sa, regina Sirikit. Amandoi, se pare, sunt oameni deosebiti, scoliti la mari universitati occidentale si au o grija deosebita fata de supusii lor. Deci asemanarea cu stim noi cine se rezuma la numarul pozelor…
Suntem pe un mare bulevard si ne indreptam spre Royal Grand Palace. Pe mijlocul bulevardului, pe spatiul verde care separa sensurile de mers, din 50 in 50 de metri, sunt poze imense cu regele. Instantaneele il surprind in diverse ipostaze care au un element comun : aparatul de fotografiat atarnat la gat!!!
Gasim un loc de parcare, aproape de zidurile palatului dar … in partea opusa portilor de acces. Asta e ! lasam masina si facem o plimbare. Ajungem la intrare unde, evident, sunt niste cozi apreciabile. Luam bilete si dam sa intram…
Dumnevoastra nu puteti sa intrati !
De ce ?
Pai vi se vad picioarele asa ca trebuie sa va imbracam pentru ca nu-i frumos sa vi le vada si Budha !
OK zicem !
Raluca se alege cu o fusta lunga, larga, curatica si destul de cocheta, iar eu cu o pereche de pantaloni gen salopeta, gri sobolan, pe care cred ca au purtat-o inaintea mea cateva generatii de vizitatori, iar de la ultimele doua nu a mai spalat-o nimeni …
Ii imbrac vadit incantat si, evident ca se lipesc de mine in secunda imediat urmatoare. Coplesit de aceasta senzatie delicioasa intram . Din fericire imaginile care se deschid in fata noastra reusesc sa-mi abata gandurile de la purtatorii anteriori ai pantalonilor.
De fapt e vorba de trei zone imprejmuite de gardul imens pe care il admirasem de pe afara : Outer Palace , Middle Palace si Inner Palace. Incepand cu Rama I care a mutat capitala aici in 1782 si pana in zilele noastre, la prietenul nostru - regele fotograf, aici a fost resedinta regilor Thai; unii inca stau aici. Ma rog, cenusile lor…
Tot aici se afla cea mai adorata imagine thailandeza a lui Budha – Budha de smarald, Sala tronului, Sali de sedinte, camere de oaspeti pentru alte capete incoronate, etc.
Arhitectura traditionala, turnuri poleite cu aur, statui si statuete intruchipind animale sfinte,dragoni sau monstri, vegetatie minunat ingrijita, pavilioane cu arhitecura mai recenta (1900), calugari budhisti, turisti din toate colturile lumii, coada la mers pe strada, soare mult. Totul intr-o atmosfera calma si pacifista, zambete, ordine si curatenie.
Cu parere de rau trebuie sa renunt la pantalonii cu care deja stabilisem o relatie cu totul si cu totul speciala si plecam spre Vimanmek Mansion.
Cu acelasi bilet de la Royal Grand Palace putem vizita si Vimanmek-ul care este cea mai mare constructie din lemn de tek din lume. Pavilionul a fost construit intr-un parc imens (Dusit garden), in 1900 de Rama V care si-a stabilit aici resedinta. Urmatorilor se pare ca nu le-a prea placut asa ca s-au mutat inapoi la Royal Grand Palace.
Eheee! Aici am avut mai mult noroc cu toalele. Am primit o bucata mare de panza, frumos colorata si destul de curata, din care mi-am facut o fusta de toata frumusetea… parca sunt una d’aia de vinde seminte la colt de strada pe plaiurile dambovitene. Tricoul meu larg, in dungi gris-bleu se asorteaza perfect cu fusta inflorata pe nuante de bej si rosu. Sunt incaltat cu niste sandale din Star Trek (vorba Ralucai) iar pe deasupra mai atarna pe mine un rucsac si o camera video…
Aici ni se confirma ca picioarele sunt intr-adevar partea murdara a corpului si prin urmare ne asezam frumusel, cu ele sub fund atunci cand intr-una din sali participam la un fel de ceremonie de inchinare in fata unei … poze a regelui.
Vizita se incheie in spatele palatului, cu un spectacol grozav de dansuri traditionale. Baieti si fete, imbracati in niste costume superbe intruchipeaza prin dans o legenda straveche despre o printesa salvata de un print din bratele unui monstru al apelor.
Cand sa plecam, o noua dovada a dragostei fata de Rege. Din difuzoare incepe sa se auda imnul national (cred) si toata lumea se opreste, pentru cateva minute, intr-o postura smerita din care asculta cumintica acordurile imnului.
Traiasca Rama al IX –lea si … aparatul lui foto !
Anina_n spune:
Interesant ! Uite asa, mai aflam si noi cate ceva ! 
Nina & 
Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
alinamoro spune:
Multumim tata lu' Toma,foarte frumos ne povestesti,lucruri tare interesante!
alina
mai vreeeem!!!!!
iileana spune:
quote:
Originally posted by tata lu Toma
Tricoul meu larg, in dungi gris-bleu se asorteaza perfect cu fusta inflorata pe nuante de bej si rosu. Sunt incaltat cu niste sandale din Star Trek...
O adevarata
...Ai si poze?Pe cind urmatorul episod?
jade spune:
Mada
desprecopii spune:
felicitari calatorule - povestea ta este pe prima pagina.
Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
tata lu Toma spune:
Cand pisica nu-i acasa...
Mai am de povestit din insulele Thailandei da' acum sunt pe nisip romanesc si iar mi-ati facut-o...
scriitoru' de serviciu'
tata lu Toma spune:
E musai sa facem o plimbare cu barca ca doar suntem in “Venetia Orientului” !
Lasam deci masina intr-o parcare si ne indreptam spre cheiul de imbarcare.
Drumul de la masina la barca ne ofera un spectacol incredibil pentru ca trecem printr-o piata. Aglomeratia, agitatia, galagia, aromele, duhorile, culorile, imaginile sunt de nedescris.
Ne strecuram cu mare greutate printre tarabele pe care abunda fructe din cele mai felurite, legume, peste, carne, fructe de mare, condimente, flori. Vanzatorii striga, clientii se tocmesc, copii alearga, bucatarii gatesc, toata lumea mananca si ne imbie si pe noi sa gustam…
Reusim sa scapam vii si nevatamati si iesim spre canal. Aici suntem luati in primire de catre nenumaratii conducatori de barci care se ofera, care mai de care, sa ne fie ghizi prin hatisul de apa al orasului.
Cadem la invoiala cu unul dintre ei si ne imbarcam.
Barca este extrem de lunga si ingusta. In spate, la carma, se instaleaza “Capitanul” iar noi ne insiram cumintei, unul in spatele celuilalt pe bancutele harazite calatorilor.
Calatoria cu o astfel de barca este o experienta in sine : apa este maloasa, involburata si plina de vegetatie iar valurile facute de vasele mari din jurul nostru ne fac sa ne simtim ca intr-o coaja de nuca pentru ca barca incepe sa faca salturi dese si din ce in ce mai inalte.
Din fericire intram pe canale mai inguste unde scapam de valurile imense si incepem sa savuram spectacolul ce ne inconjoara.
Aici case elegante cu curti frumos amenajate, terase si pontoane, dincolo case amarate construite pe piloni care stau parca sa se prabuseasca in apa, vanzatoare ambulante in barci mici pline cu de-ale gurii, in zare zgarie-nori, Muzeul Barjelor regale, rufe intinse, troace, limuzine parcate langa pontoane, puradei zambitori.
Pe unul din canale oprim la o “ferma de pesti” . Cumparam de pe mal paine pe care o facem bucati si o aruncam in apa. In cateva secunde barca este inconjurata de sute de pesti (cred ca un fel de somni) de dimensiuni impresionante care se bat pe hrana aruncata de noi.Wow !
Dupa vreo doua ore de navigat, ajungem inapoi vii si nevatamati.
Acu’, daca tot e zi de experiente extreme, hotaram sa facem si o ascensiune in cea mai inalta cladire din oras. Constructia - Baiyoke Tower, nu este inca terminata dar in final va adaposti unul din cele mai inalte hoteluri din lume pentru ca are 88 de etaje si … 309 m !!!
Urcam intr-un lift cu peretii din sticla prin care se deschide o panorama care ne lasa fara rasuflare. Ajungem la ultimul nivel de unde facem un tur de 360 de grade deasupra orasului care desfasoara undeva, departe, sub noi, autostrazi intestate de autovehicule, zgaraie nori, parcuri, vile, piscine, canale toate invelite intr-o atmosfera cenusie si uda . Senzatia este de nedescris…
Eeeeeee! Unde credeti ca se putea incheia o zi asa de speciala. ?
Evident intr-o carciuma speciala : “Cabbages and condoms” !!!
De ce “Varza si prezervative” ?
Pentru ca restaurantul face parte dintr-un lant aflat in proprietatea unei organizatii care lupta pentru ca prezervativele sa fie la fel de raspadite si folosite in Thailanda ca si varza care este un element comun al buctariei locale … Tot profitul acestor carciumi si al magazinelor de suveniruri adiacente se duc catre actiunile organizatiei.
Mancare buna, atmosfera relaxata, prezervative free peste tot, suveniruri cu si despre prezervative (tricouri, cravate, jucarii, flori, etc, etc) totul creeaza o stare de buna dispozitie generala.
Oare cum ar merge in Romania ceva de genu’ : “Ciolan, fasole si prezervative” ?