femeile divortate..
Raspunsuri - Pagina 2
Julie spune:
quote:
Initial creeata de mariagi
de ce sunt femeile divortate ,marginalizate?nu vreau statistici, nu intentionez sa ma inspir din raspunsurile voastre,poate doar sa incerc sa inteleg de ce o femeie divortata,tanara care are un copil este privita altfel...
Pentru ca societatea romaneasca (in particular) este inapoiata si, cum spuneam la un alt subiect, misogina.
Pentru ca oamenii se comporta ca o haita iar o femeie divortata e privita ca fiind "lipsita de aparare" (chiar daca acest lucru nu e adevarat) si numai buna de "muscat".
Pentru ca multe din femeile maritate vad in femeile divortate (ca si in cele necasatorite, de altfel) un pericol (la adresa casniciei lor, chiar daca suna aiurea).
Si alte asemenea.
Eu si sora mea am fost crescute de mama (divortata :P) si am avut de intampinat asemenea atitudini - din partea "prietenilor", vecinilor, a profesorilor de la scoala etc.
La inceput (adica dupa divortul parintilor) ne-am cam crucit de cum lipsa unui "barbat" in casa poate schimba atitudinea unor oameni vizavi de tine cu 180 de grade, pe urma am invatat sa nu mai acordam importanta rautatilor.
Pe de alta parte am avut profesoare divortate despre care se spunea "aaaa, baba aia, e divortata, n-a putut nici barba'su s-o suporte cat e de a dracu' ", "aaaa, e divortata, de aia nu suporta studentele" etc.
Mdah.
mariagi spune:
conform statisticilor,copii ai caror parinti au divortat,au cele mai mari sanse sa pateasca si ei la fel.si parintii mei au divortat cand aveam 6 ani si eu am divortat cand avea Cosmin 3 ani.
si mai cred ca numai independenta financiara te poate salva de prejudecati si dureri de cap.sansele sa cunosti un barbat scad dramatic cu cat posibilitatile materiale sunt limitate.
Julie spune:
Slava domnului, nu ma incadrez in acele statistici :)))) si, sincer, nici nu prea cred in ele.
Insa mai degraba vad binefacerile unui divort (lasand la o parte atitudinea dezgustatoare a unora vizavi de femeile divortate) versus o viata traita in compromisuri si umilinte de tot felul.
J.
mariagi spune:
Julie,
departe de mine gandul sa regret cumva ca am divortat.sunt adepta raului taiat de la radacina.si de acord cu tine.o viata in compromis nu este decat un compromis.vreau doar sa inteleg unde si daca prin atidudinea mea gresesc undeva.nu mi se pare normal sa aud "ai un copil trebuie sa te sacrifici pentru el,te-ai distrat destul pana la varsta asta de acum incolo nu conteaza decat copilul,de ce te uiti dupa tipul ala pe strada,admirativ vorbind-ai un copil si nu poti sa-ti mai permiti aventuri!
pakos2004 spune:
Mariagi, eu chiar nu pricep de ce ai fi asa de afectata ca esti marginalizata.. de catre cine? de catre un strain? si de ce iti pasa? prietenii tai adevarati, parintii, te-au marginalizat in vreun fel? copilul tau te-a marginalizat? daca nu, atunci ce iti pasa de ce cred niste oameni de pe strada? Eu am o fetita de 9 ani, sunt divortata in fapt de 7 ani. Si nu am simtit nimic "mai rau" de cand sunt divortata. Dimpotriva. Mult mai bine. Si asta cred ca este cel mai important, ca tu si copilul sa va simtiti mai bine "fara" decat "cu". Barfele si judecatile sunt inerente indiferent daca esti divortata or ba.Numa bine
prettysunshine spune:
Haideti sa va zic si cazul meu.Noi am divortat cand cel mic avea 2 ani,am stat doi ani despartiti si apoi ne-am impacat,acum suntm din nou impreuna de trei ani.Am sa vorbesc numai de atitudinea parintilor mei,nu de a strainilor,ce de aiai putin imi pasa.Ai mei mi-au zis verde in fata aca daca am un copil viata mea sentimentala s-a terminat,asa-mi trebuie,trebuie sa am grija de el.N-ar fi stat in ruptul capului cu cel mic ca eu sa ies undeva(nu cu un eventual pretendent,ci cu prietenele mele macar),dar acum nu au obiectii cand e vorba ca eu si sotul meu sa iesim undeva fara copil.Ce ziceti de asta?
• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)
debby spune:
Maria, capul sus. A trecut epoca in care erai marginalizata, vremea femeilor cu capul aplecat ca deah, trebuiau sa suporte si pentru nimic in lume sa se desparta, umilite dar ele taceau in batatura. Cine te marginalizeaza pe tine mai traieste inca in acele timpuri sau eventual crede intr-o religie dementiala in care esti invatat sa stai cu un nenorocit pana la moarte indiferent de consecinte.
Persoanele care tin la tine ar trebui sa fie mandre de tine si nu sa te judece ca tu alegerea cea buna ai facut-o. Inlatura-i, nu te iubesc, sau nu atat de mult incat sa renunte la prejudecati.
Tu stai singura cu Cosmin?
Trebuie sa iti impui sa fii fericita si sa-ti reconstruiesti viata. Gurile rele se vor trezi mereu, dar mergi tot inainte, esti o invingatoare!!!
elara spune:
Rosa, eu zic asa: e o conceptie absurda!
Daca viata sentimentala a femeii divortate trebuie sa inceteze odata cu divortul, nefericirea ei nu va face decat rau copilului ei.
Si acest subiect ma duce cu gandul la cartea lui Erich Fromm, de care vorbeaam si in "Poti iubi u ratiune" si la teoria lui despre mama care trebuie sa dea copilului ei si "lapte" si "miere", adica "laptele" reprezentand nevoile materiale, hrana, imbracamintea, rechizitele... iar "mierea" reprezentand dragostea mamei de viata, dragostea de a trai, de a fi om, de a fi fericit, fiindca angoasele si nefericirea mamei se transmit foarte usor copilului.
M-am hotarat sa transcriu, cat mai pe scurt o sinteza a acestei forme de iubire (cea materna) asa cum o trateaza psihanalistul german From in cartea sa. Asta fiindca acest site este, asa cum o spune si numele, un site "despre copii" si s-ar putea sa fie de ajutor multor parinti (deci nu doar mamicilor).
Asa ca voi deschide un subiect nou, aici la "in unul sau in doi..." ci titlul "iubirea pentru copil" insa celor caroara le-am trezit deja interesul le cer putin rabdare ca sa transcriu textul, pe scurt, mai intai intr-un fisier si apoi am sa-l postez.
Numai bine, tuturor. 
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca
debby spune:
quote:
Originally posted by rosa sinensis
Haideti sa va zic si cazul meu.Noi am divortat cand cel mic avea 2 ani,am stat doi ani despartiti si apoi ne-am impacat,acum suntm din nou impreuna de trei ani.Am sa vorbesc numai de atitudinea parintilor mei,nu de a strainilor,ce de aiai putin imi pasa.Ai mei mi-au zis verde in fata aca daca am un copil viata mea sentimentala s-a terminat,asa-mi trebuie,trebuie sa am grija de el.N-ar fi stat in ruptul capului cu cel mic ca eu sa ies undeva(nu cu un eventual pretendent,ci cu prietenele mele macar),dar acum nu au obiectii cand e vorba ca eu si sotul meu sa iesim undeva fara copil.Ce ziceti de asta?
• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)
E drept ca eu nu am copii dar la capitolul asta am niste parinti de aur care mi-au fost mereu alaturi ba nu stiau cum sa ma mai convinga si sunt sigura ca si de as fi avut doi trei puradei tot langa mine erau trup si suflet, spunandu-mi ca viata e scurta si trebuie sa o traiesc si ca Dumnezeu la pasarea chioara ii face cuib.
Mamaita mea a incerca sa isi exprime parerea invechita de timp si foarte repede am modernizat-o. Atata timp cat tu stii ca ai facut bine, restul nu mai conteaza, iar eu chiar nici de la ai mei nu am acceptat niciodata interventii in viata intima. Asa cum eu o respect pe a lor, si ei pe a mea.
Multumesc Domane ca m-ai luminat si am alungat tot veninul din viata mea!
mariagi spune:
Diana,
stau cu mama si Cosmin.e drept ca din pricina servicului,Cosmin sta mai mult cu mama.in regula,nu iti pasa de altii ce spun,dar intr-un fel te afecteaza.nu atat faptul ca am divortat de un nemernic,cea mai inteleapta decizie din viata mea,dar chiar este atat de grav sa-mi traiesc viata,in definitiv nu am decat 28 de ani si chiar daca am un copil-asta nu ar trebui sa constituie o piedica,dimpotriva.Cosmin este singura mea realizare de care ma bucur nespus.ma bucura,recunosc ca de cand am divortat 2 persoane mi-au spus pana acum ca ma admira si sunt o luptatoare.