individualism si noblete
Raspunsuri - Pagina 8
tata lu Toma spune:
Ca tot veni vorba de Cartarescu, saracu...
Cred ca aici raspunde la ce intrebam eu mai la deal
Deprimant de rupt din viata.
"N-am sa scriu saptamana asta nici despre Mihailesti, nici despre alegeri,
nici despre securistii din televiziune, despre nimic, adica, din subiectele
pe care altii le pot trata mai competent decat mine.
Voi scrie despre singurul lucru in care doar eu sunt competent, si anume
despre propria mea deprimare. Fiecare roman, daca nu are sansa sa fie idiot,
este de ani de zile deprimat. Acest sentiment national n-are legatura nici
cu bunastarea, nici cu sanatatea, nici cu starea vremii. Poti sa-ti
implinesti visele cele mai fierbinti, sa castigi lozul cel mare la loterie
si a doua zi sa simti, totusi, ca plesnesti de nefericire. Neimplinirea,
frustrarea, nelinistea sunt sporturile noastre nationale si, dac-ar fi
omologate oficial, ne-ar aduce multe medalii in competitiile internationale.
O asemenea medalie imi atarna de gat, incovoindu-ma pana la pamant, dupa
intoarcerea din Bulgaria. Ce cauta neamtu-n Bulgaria? Am fost invitat acolo,
pentru cateva zile, de editura care mi-a publicat un roman tradus in limba
bulgara. Am putut vedea, asadar, o tara verde, valurita, un oras special -
Veliko Tarnovo - si o capitala modesta, dar asezata intr-o ambianta
geografica remarcabila. Nu vreau sa fac insa o comparatie intre cele doua
tari (m-am lecuit de cand mi s-a demonstrat ca Polonia se taraste undeva in
urma noastra...), ci sa vorbesc despre doua mentalitati.
Am fost mai intai invitat la o conferinta de presa, unde am facut fata
intrebarilor unei multimi de ziaristi. A fost primul meu eveniment de acest
fel. Intrebarile erau ciudat de pasionate, tinand seama de sentimentul
nostru ca evenimentele culturale sunt, pentru presa, a cincea roata la
caruta. Dar pasionat a fost mai intai traducatorul meu, pasionata si
editoarea mea. Amandoi au lucrat cartea mea din sincer entuziasm, din
sincera dragoste pentru literatura. Straniu, nu-i asa? La noi nu starneste
entuziasm nimic. Poti fi coborat cu harzobul din cer, poti rascoli lumea,
vei fi primit mereu cu aceeasi sastisire ironica.
A urmat Targul de carte de la Sofia. In cadrul lui, la o cocheta cafenea
literara, mi-a fost prezentata iar cartea abia aparuta. Alte discutii, la un
moment dat periculos de aprinse. Intrebari din public, microfonul purtat
dintr-o mana-n alta. Eram nedumerit. Nu ma stiam cine stie ce star literar
occidental, ci tot un amarastean din zona, un ins dintr-o cultura mica si
fara perspective. Si atunci s-a intamplat lucrul care m-a terminat
definitiv. Raspundeam unei intrebari, cand deodata a aparut, nu se stie de
unde, un urias tort. Pe el era scris numele meu si desenat un fluture cu o
singura aripa. Va rog sa ma credeti ca mi-au dat lacrimile. Abia daca-mi mai
aminteam ca era ziua mea de nastere. Nimeni, niciodata, n-a facut un
asemenea gest pentru mine in Romania. Banuiesc de altfel ca nimeni, in lumea
culturala romaneasca, n-a avut parte de ceva atat de emotionant. La noi nici
dragostea, nici respectul nu se poarta.
Dupa alte cateva zile aglomerate, cu interviuri la radio si tv, in ultima
seara am avut bucuria sa-i cunosc pe cei mai importanti si mai renumiti
scriitori bulgari, la o masa festiva organizata pentru mine. Chiar am si
tinut un toast, de asemenea pentru prima data in viata mea. Daca un autor
bulgar ar fi venit la noi, probabil ca n-ar fi interesat pe nimeni.
Intors acasa am fost luat repede in primire. Telefoane la care vorbesc cu
"dumneavoastra" si mi se raspunde cu "tu". Trageri de urechi, strambari din
nas. Si mai ales indiferenta, indiferenta generala la orice esti si la orice
faci. Si mai ales bucuria (singura, probabil, care ne este data) la
privelistea cuiva si mai trist, si mai nenorocit decat tine. Bucuria, cum
spune un cantec, ca celalalt a luat teapa...
Cum poate fi deprimarea noastra, cand bucuria noastra e cea mai trista din
lume? Uneori simt ca intreaga lume e patria mea, si doar Romania este
strainatatea. Simt ca mananc, la Bucuresti, painea amara a exilului."
vlad
gandacelu spune:
dragii mei, iertati-mi intarzierea, dar, v-am mai spus, timpul meu liber tinde asimptotic spre zero!
pentru cataghe: n-am nici o replica, din moment ce ne situam de aceeasi parte a baricadei (si subliniez ca nu pledez pentru nobletea innascuta doar pentru ca degetelul meu mic se ridica involuntar cand ia o ceasca in mana!) ci din aceleasi motive pe care le-a enumerat catalina, dar care la ea suna mai credibil, datorita impartialitatii, nu?
(cata, eu nu la nobletea fizica m-am referit in discursul meu, dimpotriva, asta a fost doar o proba irefutabila, m-am referit exact la slefuirea morala data de practica generatiilor de-a lungul anilor)
la urma urmelor, ce atatea discutii despre noblete? incalzeste pe cineva cu ceva? (ma intreb ca prostul pe propriu-mi topic)
de aceea probabil domnul vlad incearca sa abata discutia pe o panta mai practica, dar, din pacate, pune o intrebare care inchide... raspunsul il stim, si iarasi, din moment ce nu se opune nimeni, nu are rost sa comentam, ca nu avem ce
totusi, eu cred ca egoistului tot i se infunda odata si-odata... la fel si cu comportamenul unui smecheras, de ex, in afaceri: el poate sa smechereasca azi pe unul-doi, apoi i se duce „faima” de tzepar, si ramane cu ce a strans – cred ca adevaratele valori morale reusesc in cele din urma, dar nu uitati ca va vorbeste un gandacel pe fata careia scrie „fraiereste-ma!”
e doar „parerea mea” si atat!
(revin!)
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
try spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
(mi-a miscat si copilu-n burta cand am dat submit! asa tare m-am aprins!)
(sau poate, cine stie, ma aproba??!! - vreau sa cred, adica)
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
Asta nu poate fi decat un gest de noblete innascuta din partea lui.
Io mi-s de parere nu ca nobletea ar fi mai putina de cat a fost prin alte epoci sau ca oamenii nenobili s-ar fi inmultit pe pamant in zilele noastre, ci ca nobletea isi schimba infatisarea de la generatie la generatie si imbraca alte forme decat in trecut. Esenta ar trebui sa ramana aceeasi. Pe vremurile amintite de voi nu cred ca exista mai multa noblete decat acum, ci era poate mai mult formalism si deci falsa noblete, in fond putini erau aceia cu adevarat nobili asa cum la fel de putini sunt si astazi. Cine cauta nobletea din epocile trecute ghidandu-se dupa aparentele de atunci e posibil sa nu mai gaseasca decat o mana de nobili pe pamant la ora actuala. Ma refer la faptul ca un individ ca Sting poate fi de o noblete rara, desi putini poate ar indrazi sa gandeasca asa (e doar un exemplu, nu stiu cat de nobil sau nu e tipul). De aceeasi noblete rara poate fi si printeza X ce traieste dupa aparentele si formalismele epocilor trecute.
In trecut nobletea era limitata mai mult la acea clasa sociala, stratificarea sociala era mai riguroasa si permeabilitatea unei clase se facea cu mai mare greutate. Acum e mai greu de localizat, mai greu de gasit, pare ca acul in carul cu fan. Pe-atunci nobletea stiai ca poti gasi nobletea printre bombonicile rosii din bolul cu mare cu bombonici de diverse culori. Daca vroiaia sa gasest inoblete, efortu lde cautare era mai mic. Acu' ce ne facem ca bombonicile ce erau odata rosii si verzi si ma istiu eu cum colorate, acum tind sa aiba cam aceeasi culoare si normal ca nobletea-i mai greu de gasit... dar asta nu inseamna ca-i mai rara.
PS: n-am citit toate paginile, dar ma pun pe treaba acum...
21+ sapt DNP 31 oct.
try spune:
Noblete innascuta avem, noblete impusa avem, noblete dobandita avem dar, din pacate, toate sunt flori din ce in ce mai rare si mai sensibile. Ma gandesc cu groaza la cum incearca florile astea sa se aclimatizeze in conditiile specifice societatii romanesti de azi.
De-aia e si noblete, tata lui toma, pentru ca e rara. Daca s-ar gasi pe toate drumurile nu ar mai fi noblete, ci cotidian, normalitate. Imagineaza-ti comparatia "acum" si "peste 500 de ani". Daca peste 50% din omenire va ajunge peste 500 de ani la gradul de noblete al raritatilor de azi, ai sa vezi ca rigorile nobletei vor fi altele si vom numi noblete doar ceea ce indeplineste criteriile x si y, criterii cu mult mai exigente decat cele de acum. Deci si conceptul de noblete se va modifica.
Folosindu-ma de comparatia ta, daca florile-alea rare de care zici tu ca sunt putine azi si ca sunt numai in sere, s-ar climatiza si s-ar inmulti de-ar umple pamantul, iti garantez ca am inceta sa le mai numim "nobile". Ci am cauta printre ele un alt criteriu de diferentiere specifice doar unora dintre ele si pe-ale le-am numi nobile. E ca si cu pietrele pretioase: un diamant cu cat e mai mare cu atat e mai pretios. De ce? pentru ca e greu de gasit. Daca ai da cu piciorul pe strada in diamante de x carate si de marimea unui ou ai sa vezi ca s-ar vinde la tona, nu la kilogram si pe pret de nimic.
21+ sapt DNP 31 oct.
try spune:
Pai bine ma, gandacel, referitor la povestea ta de sange-albastru (dupa care-am cautat 3 pagini), nu cazurati de acord pana acum cum ca nu neaparat rangu' de nobil presupune si nobletea?!?! Asa ca sange-albastru oi avea tu 25%, dar doar pe hartie, ca-n realitate cine stie cata noblete avura stramosii tai cei neoficiali... hmmm si tind sa cred ca nu prea multa de-l abandonara pe bunicu' in gradina taranului...
Deci baietelu' ala mic din burtica ce-ti facea semne mai devreme e cu vreo 12,5% sange-albastru?! Ia mai cauta si prin familia sotului, poate-aduni si de la el ceva procente si incropesti pentru conashu' ala mic un titlu mai acatarii. Oi gandi tu albastru, dar asa cum "zice" unii, nu-i suficient, mai trebuie sa ai si patalamaua la mana. 21+ sapt DNP 31 oct.
gandacelu spune:
io, cum ma vedeti, sunt putin in contratimp, raspunz cu intarziere, cum apuc sa citesc si io, pacatele mele!
l-am citit pe carta, mi-a starnit zambete si emotiuni (faza cu tortul pare desprinsa din... visele lui cele mai orbitoare (de glorie, desigur
), intr-un fel m-am amuzat, mi-am recunoscut discursul de dinainte de pleca in canada (plin de aceeasi amaraciune si naduf de care m-am vindecat!)- totusi cred ca nu e un articol on-topic, mai mult se leaga de alea cu emigrarile
(ai revin din nou!)
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
try spune:
in primul rand, ca trasaturi fizice, oasele fine (f usoare la cantar) si neputinta de a face munci fizice (ai mei mai au gradini, mai au vie... nici sa n-aud! mi se face parul maciuca, mi se face rau numai cand ma gandesc! si nu e o fita, asta cu bunicul am aflat foarte tarziu, deja imi manifestasem "nobleturile":)
Nu ca as fi avut nevoie de vre oconfirmare, da' acu' dupa ce spusesi matale aici, mi-e clar ca din taran ma trag. Osu' mi-e greu, iar rezistenta la munca fizica am avut si pentru altii, nu numai pentru mine. Am o lene de taran in mine cateodata si cand apuc un lucru o fac bine, cu toate desh'tele, nu mi-a fluturat niciodata degetzelul cel mic prin aer decat cand eram mica si ne prosteam intre noi copiii.
Unde mai pui ca n-am nici diplomatia caracteristica lu' nenea cu sange-albastru. Le trantesc direct atunci cand cre' ca-i cazu', altfel nu m-agit (ca Nila a lu' Moromete).
21+ sapt DNP 31 oct.
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by try
Pai bine ma, gandacel, referitor la povestea ta de sange-albastru (dupa care-am cautat 3 pagini), nu cazurati de acord pana acum cum ca nu neaparat rangu' de nobil presupune si nobletea?!?! Asa ca sange-albastru oi avea tu 25%, dar doar pe hartie, ca-n realitate cine stie cata noblete avura stramosii tai cei neoficiali... hmmm si tind sa cred ca nu prea multa de-l abandonara pe bunicu' in gradina taranului...
Deci baietelu' ala mic din burtica ce-ti facea semne mai devreme e cu vreo 12,5% sange-albastru?! Ia mai cauta si prin familia sotului, poate-aduni si de la el ceva procente si incropesti pentru conashu' ala mic un titlu mai acatarii. Oi gandi tu albastru, dar asa cum "zice" unii, nu-i suficient, mai trebuie sa ai si patalamaua la mana.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
esti unica!!!!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by tryin primul rand, ca trasaturi fizice, oasele fine (f usoare la cantar) si neputinta de a face munci fizice (ai mei mai au gradini, mai au vie... nici sa n-aud! mi se face parul maciuca, mi se face rau numai cand ma gandesc! si nu e o fita, asta cu bunicul am aflat foarte tarziu, deja imi manifestasem "nobleturile":)
Nu ca as fi avut nevoie de vre oconfirmare, da' acu' dupa ce spusesi matale aici, mi-e clar ca din taran ma trag. Osu' mi-e greu, iar rezistenta la munca fizica am avut si pentru altii, nu numai pentru mine. Am o lene de taran in mine cateodata si cand apuc un lucru o fac bine, cu toate desh'tele, nu mi-a fluturat niciodata degetzelul cel mic prin aer decat cand eram mica si ne prosteam intre noi copiii.
Unde mai pui ca n-am nici diplomatia caracteristica lu' nenea cu sange-albastru. Le trantesc direct atunci cand cre' ca-i cazu', altfel nu m-agit (ca Nila a lu' Moromete).
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
nila, ai la mama sa te pup!
cand faci un drum prin ro sa-mi bati si mie covoarele? da zi repede, ca nu pot sa dorm!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=8697&cid=5405
try spune:
Adela99, sa stii ca al tau printisor aduce la trasaturi cu baietii lu' nenea Charles din Anglia cand erau mici... Ia-o ca pe-un compliment, te rog. In ciuda urateniei lui Charles, copii lui sunt tare draguti. 21+ sapt DNP 31 oct.