lipsa legaturii tata-fiu

Nu prea am stiut cum sa intitulez subiectul pentru ca ma confrunt cu o situatie mai ciudata,zic eu,intre baietelul meu de aproape sapte ani si sotul meu nu pare sa existe acea legatura tata-fiu, el pare sa ma prefere pe mine.Stiu ca baietii au o legatura mai speciala cu mamele lor,dar stiam ca de la o varsta incep sa prefere sa fie cu tatii si la noi nu e asa.Cel mai tare se supara cand ii spune sotul meu ca vrea sa doarma cu el,el nu si nu ca vrea cu mama.
Noi am fost despartiti doi ani,cand el avea intre 2 si 4 ani,dar de trei ani locuim din nou impreuna si totusi nimic nu s-a schimbat.E adevarat ca sotul meu sta foarte putin pe acasa si nu se prea ocupa de el,dar e normal ca baietelul meu sa nu vrea sa-si petreaca timpul cu sotul meu si sa nu-i simta lipsa?Va rog sfaturi si pareri de la cele care au soti care petrec putin timp acasa,nu vreau ca baietelul meu sa creasca "de fusta mamei".As putea eu sa fac ceva care sa le imbunatateasca relatia?

• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)

descintec spune:

io cred ca ai putea..sa ii faci sa stea cat mai mult impreuna..si sa faca impreuna chestii barbatesti ( fotbal, sa repare masina, o mancare pentru mami sau doar cafeaua)..las ca vin ele problemele cu fetele si atunci castiga tata teren

D.

karmen spune:

Eu cred ca acea perioada cand tatal a lipsit de acasa a lasat urme asupra baiatului. Poate nu se manifesta in mod evident dar sigur in plan subconstient exista. Nu stiu daca a fost separat atunci de tata. Daca a fost asa, copilul pe la 2 ani se ataseaza afectiv de tata (pana atunci era mama pe primul plan). Se poate ca el sa nu fi avut aceasta ocazie atunci, si calitatea de parinte a tatalui a scazut in ochii copilului. La asta se adauga si faptul ca ei nu prea petrec mult timp impreuna. Faptul ca copilul nu prefera sa stea cu tatal este clar un simptom, un semn, ca in relatia lor nu au fost investite sentimente de durata; dragostea se cucereste in timp nu se obtine odata cu titlul de "TATA".
Rosa, tu nu fa mai mult decat ce ai facut pana acum. Risti sa-l faci pe baiat dependent de tine . Problema e intre tata si fiu. Acolo se gaseste rezolvarea.

Carmen

marimar spune:

Roaga-l pe sotul tau sa-si dea mai mult silinta, sa se implice mai mult. Fa-le eventual tu un program de petrecut timpul impreuna, cel putin 1 data pe saptamina, simbata dimineata de ex, tu faci curatenie si atunci ii trimiti pe ei la fotbal. Inscrie-l la inot sau la un alt sport si trimite-l pe tata sa-l insoteasca si sa petreaca o jumatete de zi impreuna, in fiecare saptamina. Daca acest lucru va intra in rutina lor, ai sa vezi ca si relatia lor se va schimba.
Mai ales cind incepe scoala, sotul tau ar putea sa-l ajute la lectii, daca nu in fiecare zi macar in fiecare week-end.
Cred ca tu ai putea sa faci foarte multe pentru a incuraja relatia lor.
Am citit recent intr-o carte ca baietii de pe la 6 ani incolo devin mult mai apropiati de tata si ca, daca acest lucru nu se intimpla, e rolul mamei sa intervina si eventual sa se dea putin la o parte pentru a face loc tatalui.
Succes!
18 sapt si

GabrielaG spune:

La mine a fost sotul plecat mai mult timp, si baiatul cel mare are 6 ani, dar incearca cumva sa-i intre in gratii tatalui. Am sesizat cumva ca are o retinere in privinta lui, dar sper eu ca in timp sa se schimbe acest lucru. Cand au timp Otto il ajuta la reparat calculatorul (chiar a desfacut el suruburile cu surubelnita electrica) sau mai stiu eu ce. E drept ca acum programul sotului e foarte incarcat, dar Otto are o grija: de ce intarzie tati, a plecat iar, etc...?
Am reusit cam acum un an sa-l convingem ca parintii trebuie sa doarma impreuna si ca el e destul de mare sa doarma singur(si aici i-am dat exemple de copii care au camera lor si dorm singuri in camera), iar acum intr-o noapte a vrut sa doarma numai el cu tati.
Problema noastra e alta, ca e foarte sensibil, dar am deschis deja un subiect pe tema asta.
Poate vii si tu la intalnirea de 1 mai de la gradina botanica cu fetele din Iasi sa ne cunoastem.(vezi subiectul de la "Prieteni dintotdeauna") Cred ca baietii nostri ar putea sta impreuna tinand cont ca sunt de varste apropiate si ar avea preocupari comune, iar noi am mai putea discuta despre ei.
Pupici,
Gabriela si baietii

Master Draciel spune:

Rosa, citind ceea ce ai scris tu, am senzatia ca ai descris situatia mea.....Si la noi, tatal a lipsit intre 2 si 4 ani, ca de la 4 ani locuim toti trei dar numai eu ma ocup de cel mic, ca nu exista nici o legatura intre ei........
Nu stiu cum stau exact lucrurile , la tine, in ceea ce priveste tatal dar la noi, e clar.tatal lui nu este genul care sa se implice in educatia si cresterea copilui, indiferent de ceea ce i-as spune eu sau copilul.Deci, am lasat-o balta!!!!!!!Nu ma pot lupta cu morile de vint dar nici nu vreau ca baiatul meu ( care, implicit, va fi un tata, la rindul lui!!!) sa ramina cu impresia ca asa trebuie sa fie un parinte.Asa ca am facut 2 clanuri:pe de-o parte eu si copilul, pe cealalta parte el singur, asa cum a ales!!!!Nu as vrea sa fiu acuzata pe nedrept;stiuč ca nu este cea mai buna solutie dar am obosit sa tot incerc.....;Este impardonabil ca un tata sa nu iasa niciodata cu copilul lui, chiar in zilele libere, sa nu discute (poate doar tipete, cind cel mic face prostii!!!!!), sa nu aiba nici un fel de activitati comune.....As vrea sa intelegi ca nu eu l-am indepartat .....ci egoismul lui!
Ptr mine a fost mai usor sa iau o atitudine dar mai greu sa accept toate astea.Mi se pare nedrept!Mai ales ca e un copil exceptional!
Poate ca ar mai fi fost si alte solutii dar eu, la momentul respectiv, nu le-am vazut.Acum, sintem departe, f departe, sufleteste vorbind!!!!!!!!Iar copilul.....la fel!Pentru el, este si va ramine tata, dar atit!!!!!Stiu ca nu pot fi un model;sint femeie doar, insa cel mic stie ca intotdeauna voi fi aici pentru el!la bine sau la rau!
ca poate conta pe mine in orice clipa a vietii sale!
(imi pare rau daca nu am reusit sa fiu coerenta.....Credeam ca imi va fi mai usor sa scriu despre toate astea.Mai ales ca am avut marea sansa sa am un tata formidabil si inevitabil.....comparatia....ma doare!)
Curaj, Rosa!daca mai poti sa salvezi ceva, fa-o!daca nu.......Intotdeauna, copilul primeaza!!!!!

prettysunshine spune:

In primul rand,multumesc pentru raspunsuri.In al doilea rand,eu incerc sa fac tot ce pot ca ei sa fie mai apropiati,ma dau oricand la o parte din calea lor,pentru ca pe mine ma doare foarte mult ca nu sunt apropiati.Dar nu-l pot face sa petreaca macar putin timp cu el din pacate.Cei doi ani cat am fost despartiti l-au schimbat foarte mult,inainte nu era asa,statea cu el,avea grija de el,acum numai eu am grija de el,daca cere ceva de cele mai multe ori eu sunt cea care insista sa mearga el sa-i dea,pentru ca nu se duce din proprie initiativa.Iar in cei doi ani cat am fost despartiti cred ca au petrecut mai mult timp impreuna decat acum,atunci se vedeau la doua saptamani o duminica intreaga,acum el lucreaza aproape in toate week-end-urile,iar cand nu lucreaza vrea sa iesim impreuna,dar doar noi doi,fiindca ori iesim seara tarziu,ori iesim cu prietenii care n-au copii nici unul.iar preocuparile sotului meu in acest moment sunt axate pe serviciu,spune ca vrea sa ajungem la o stabilitate materiala si nu-si da seama ca pierde afectiunea copilului,peste doi ani,cand poate va considera ca se poate relaxa, nu va mai fi la fel.Si,la fel ca Master Draciel,degeaba incerc sa-l lamuresc ca e mai important copilul,imi spune ca fara bani nu putem face nimic si aici imi cam inchide gura,fiindca avem si parinti de ajutat si rate de platit si abia de ne descurcam. Si chiar cand iesim toti trei,se ocupa un timp de el,dupa care tot eu sunt cea care vad de el exclusiv.Repet,nu era asa inainte,s-a schimbat enorm in cei doi ani in care a fost singur si nu mai reusesc sa-l fac sa-si revina,desi incerc de trei ani,s-a obisnuit sa fie mai indepedent,mai "burlac".Iar mie mi-e foarte greu,am probleme cu mama mea care ma ajuta,asa ca nu mi-ar strica sa ma ajute si el la ceva,macar sa-l duca la gradinita sau sa-l aduca.Mi-e foarte greu,nici nu mai stiu cum sa abordez problema.

• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)

prettysunshine spune:

GabrielaT,la gradina botanica vin si taticii?

• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)

prettysunshine spune:

Scuze,GabrielaG,am incurcat nick-ul.

• Nu-i suficient sa-i iubim pe cei buni, trebuie sa-i iubim si pe cei rai, caci numai prin dragoste poate fi alungata rautatea din ei.(Henryk Sienkiewicz)

GabrielaG spune:

Unii vin, altii nu (la tatici ma refer). Al meu, desi l-am anuntat a spus ca nu vine (monteaza apometre la casa noua), dar a promis ca la vara sigur va veni, asa ca voi veni cu copiii si cu bona la cel mic.
Te asteptam,
Gabriela si baietii

furni spune:

Rosa, nu forta nota caci nu realizezi nimic. Chiar si faptul de a munci de dimineata pana seara pt. o situatie materiala mai buna este tot un fel de a-ti arata dragostea.Eu cred ca in mintea ta a incoltit ideea ca el nu-si iubeste copilul si atunci cauti in permanenta sa-ti aduca dovezi palpabile. Iar dovezile pe care le percepi tu sunt clare (pt.tine): sa stea cu el, sa-i dea sa manance, sa-l ia de la gradi, etc. Femeile sunt diferite de barbati, mai ales in a-si manifesta afectiunea fata de copii. Solutia este sa-i aproprii, dar in mod firesc: gaseste-le puncte comune. Baiatul meu (6 ani) este foarte apropiat de taica-su, este cel mai bun prieten al lui si reciproc (si isi declara asta unul altuia). Dar sa nu intelegi prin asta ca l-ar culca sau l-ar dezbraca sau ar face lectii, doamne fereste! Astea, tot eu le fac. La inceput ma deranja si ii reprosam, dupa care am observat ca au altfel de relatii: se joaca impreuna (daca ii lasi o zi intreaga impreuna n-ai treaba dar ii gasesti nemancati pe amandoi), citesc, discuta despre dinozauri, planete, arme, roboti, deseneaza etc. Relatia mea cu fi-miu este intr-un fel si a tatalui cu fi-su in alt fel. Fiecare cu domeniul lui, ca sa zic asa, fiecaruia ce i s-a potrivit mai bine. Si atunci apropierea este fireasca iar asta se simte. Va pup.