cind se ajunge la insulte...

Ceva se intimpla si pentru prima oara intr-un cuplu se arunca insulte. Se trece acea bariera si se rostesc vorbe grele. Dupa prima intimplare de felul asta apar pareri de rau, remuscari, scuze. Dar odata trecuta linia, daca se repeta si adoua oara si a treia oara, si nici macar nu mai e nevoie sa existe un motiv puternic intemeiat care sa declanseze insultele, mai e cale de intoarcere? Dupa ce se instaureaza lipsa de respect oare mai e vreo metoda de a aduce lucrurile inapoi sau singura solutie e sa-ti faci bagajul si sa pleci si sa inveti ca alta data vei pleca dupa prima insulta. Cu alte cuvinte, cum, pentru numele Domnului opresti evolutia spre rau a unei situatii? Cum opresti avanlansa odata pornita?

conchita spune:

cum o opresti?? nu stiu, am asistat la certurile dintre parintii mei si nici unul n-as stiut sa opreasca avalansa si s-a terminat cu divort. la voi presupun ca e vorba doar de cuvinte, nu si de gesturi violente. cuvintele vin si se duc, pana la urma, cred sincer ca un exercitiu de relaxare cu respiratie adanca, linistirea nervilor, o discutie la vreme de luciditate ar putea repara lucrurile. e bine de stiut daca in momentele normale va mai respectati si va mai iubiti. de-acolo se poate porni, banuiesc. cu un plan de bataie. de exemplu, sa stabiliti o strategie pentru cand vin nabadaile, sa zicem ca fiecare pleaca in alta camera, scrie pe hartie ce l-a infuriat, rupe hartia si se intoarce dupa aia langa partener ca sa discute calm despre ce l-a nemultumit. si sa nu zica niciodata "tu m-ai facut sa ma simt asa", ci "eu am simtit asta". adica sa incerce sa nu invinovateasca pe nimeni pentru starea sa. strategia asta o stiu ca am citit-o pe undeva pe net, sfat de psiholog pentru cuplurile care se certau din nimic. cand nervii conduc o persoana, nu poti decide daca ceea ce spune in momentele alea are vreo semnificatie. nu vorbeste mintea lui sau sufletul, ci nervisorii, aia din jumatatea rea a oricarei persoane. daca aveti puterea sa treceti peste ce s-a spus si, repet, daca inca va iubiti, gasiti o cale sa va opriti la timp cand simtiti ca se apropie scandalul...nu stiu ce sa spun altceva...decat ca va urez minte multa si calm, nimeni nu poate fi asa de negru cum il zugravim noi la furie prin cuvinte grele, totusi...

conchita spune:

p.s. mi-am mai amintit ceva despre strategia aia de care iti pomeneam. cand va regasiti dupa ce v-ati calmat cu ajutorul scrisului, e bine sa va cereti ajutor reciproc. ceva de genul " nu stiu de ce simt asa cand te aud ca incepi iarasi sa ma cicalesti." si sa descrie/descrii ce simti. si sa ii spui clar ce te-ar calma in momentele respective. de pilda " mi-ar fi de mare ajutor daca n-ai mai folosi cuvantul x, sau daca nu te-ai mai uita la mine nu stiu cum". si sa ii repeti pana la obsesie sa nu o ia personal, nu e el de vina, nu e nimeni de vina, asta este ceea ce simti. si spune-i si mai clar ce gest, atitudine, te-ar ajuta sa opresti avalansa cand o simti venind. o imbratisare, un cuvant, o strangere de mana, poate chiar il rogi sa te lase singura, depinde de fiecare ce l-ar linisti in momentele respective. fa-l partas la ce simti, deci, cere-i ajutorul partenerului (nu tu, neaparat, ma refer la amandoi, in general), invata-l sa iti recunoasca semnalele care anunta furtuna si sa te ajute asa cum ceri tu, nu cum isi inchipuie el ca te-ar putea ajuta. este si un exercitiu de cunoastere, pana la urma.

bidiloi spune:

Oricine poate gresi dar cu conditia sa nu se mai repete, trebuie sa incercati sa fixati niste reguli, care sa va ajute sa ocoliti astfel de momente care deranjeaza asa de mult, citeodata vorbele dor poate mai rau ca o palma,de aceea noi am ales aceasta varianta, oricit de mult ne-ar minca limba ca sa zic asa nici in gluma nu i-as spune "blegule"(am dat un ex. prostesc)..ptr. ca intervine obisnuinta cu timpul si fara sa vrei exact cind nu-i momentul folosesti acel cuvint nepotrivit care strica totul si care stirneste mai apoi "furtuna" O sa rideti poate sau nu ma veti crede dar noi nu ne-am jignit niciodata nici macar in gluma ptr. ca ne-am decis sa nu o facem de la inceput tocmai din motivul spus mai sus. Si vreau sa va spun ca de cindanit ne-am ciondanit ca eu sint mai "capoasa"...dar nu ne-am jignit sau aruncat cuvinte niciodata,pur si simplu el a iesit sau eu am parasit incaperea...Conchita a venit cu idei bune, incearca si asa, comunicarea e vitala intr-un cuplu numai asa veti reusi sa va cunoasteti mai bine si sa stiti cind anume sa va opriti in momentul in care s-a stirnit valul.Intradevar in momentul in care se stirneste acea furtuna de care amintea Conchita de cele mai multe ori vorbesti la nervi dar trebuie totusi sa fim responsabili de ceea ce spunem si ce facem nu?Asta ar fi o alta conditie, dupa parerea mea.Ma opresc aici si sper din suflet ca tu Miau-Miau,sa iti poti rezolva aceasta mica problemuta! Numai bine!

lorelei_19 spune:

La nervi se spun lucruri care nu se uita niciodata, care ranesc definitiv. Cu ex-ul am avut si eu aceeasi problema, si n-am scos-o la capat. Gandeste-te insa, partenerul tau e omul e care-l iubesti, pleaca, du-te la plimbare, vorbeste-i, incearca sa te controlezi, altfel... Altfel devine din ce in ce mai rau...
Multa rabdare si toate cele bune!

Salvati un inger:
www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

craluca spune:

Stiti cum se spune ... ata rupta si innodata nu mai tine ca inainte. Si asa este!

Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100

roxana1974 spune:

Cred ca daca e vorba doar de cuvinte, injurii si jigniri, oricat de grele ar fi se poate trece peste acestea. Atata vreme cat mai exista dragoste si putere de intelegere. Sunt sigura ca toate insultele erodeaza dragostea, dar nu sunt deacord cu ideea ca nu putem trece peste ele. In 4 ani de casnicie am ajuns la certuri si cuvinte grele, am avut momente in care credeam ca dragostea s-a terminat din cauza gravitatii cuvintelor aruncate insa nu a fost asa. Se poate ierta...totul...atata timp cat nu se ajunge la violenta fizica se poate. Pana si unele cazuri de violenta se mai iarta. Strategia propusa de Conchita e buna. Pe asta o aplic si eu si nu mai am sa-i adaug nimic.

Pupici!

elara spune:

Bidiloi, eu te cred. Si noi avem 5 ani si jumatate de prietenie si nu ne jignim deloc. Uneori mai glumim si ne zicem "ma" ( e vb. de vocativul "ma" de la "mai"), dar daca e vb. sa vorbim serios nu ne place nici cuvantul asta macar asa ca il consideram ceva urat, care denota lipsa de respect.
Si te inteleg cum e sa ai impresia ca nu esti crezuta ca asa simt si eu, ca prea pare de domeniu SF cand stim prea bine cam care e realtia clasica de cuplu in Ro. Si din nefericire am si eu unde sa o "admir" , adica la parintii mei unde se trece cateodata dincolo de violenta verbala, noroc ca daca suntem prin preajma noi, "copii" ii calmam cat de cat. Probabil ca tocmai de teama sa nu ajunga si relatia mea asa pastrez cu atat sfintenie regula. In plus ne si face placre sa ne alintam foarte mult asa camai bine vorbe dulci..decat usturatoare, nu?
Si eu sunt de acord ca insultele se pot ierta daca exista dragoste puternica si remuscari sincere la mijloc.....dar e adevarat si ca erodeaza dragostea si cred eu ca se ajunge la un moment la care nu se vor mai putea ierta.
El mi-a spus ceva neplacut o singura data ( cam in primul an) si l-am iertat desi ma mir si acum cum de nu l-am palmuit si nu l-am dat afara pe usa chiar atunci fara nici o discutie (ca daca ma enervez sunt foarte radicala si l-am dat eu afara pentru lucruri muuuult mai finute - la palmuit nu am ajuns niciodata dar atunci chiar o merita dar daca ma ratat ocazia...ratata ramane ). Cred ca eram prea socata de ce idee ii venise in cap. Ne-am certat destul de rau atunci si cand am trecut peste toate a recunoscut ca a zis-o la nervi si si-a cerut iertare. Si nu s-a mai repetat.


"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

Clopotzel spune:

Daca el este cel pe care il iubeste fiinta ta, nu vei putea sa-i "mutilezi" sufletul cu vorbe grele! Aminteste-ti asta inainte sa dai drumul la torent!
ASta este singura strategie. Din inima pleaca totul! Iar creierul este cel care urmeaza impulsurile ei!

Before judging somebody, walk a mile in his moccasins.

casandra spune:

E neplacut cand se ajunge aici. De iertat, pana la urma ierti, daca vrei sa mergi inainte, dar e mai greu sa uiti. Am avut si noi cateva certuri destul de urate, culmea provocate din nimicuri, motive puerile, dar datorita incordarii nervoase lucrurile au degenerat. Nu stiu cum e pentru el, dar eu simt ca dupa fiecare cearta o prapastie s-a mai pus intre noi.

miau-miau spune:

Eu va multumesc fetelor (mamici si viitoare mamici)pentru raspunsuri si pareri si se pare ca gindim cam la fel. Singura precizare ar fi ca eu sint cea care le primesc, nu le ofer (cuvintele grele). Da, poti sa ierti de un numar de ori daca primesti scuze sincere dupa aceea, dar de la un moment dat incolo te cam intristezi, apoi incepi chiar sa crezi ca ti se cuvin aceste vorbe, ca te definesc... Raspuns la intrebarea cum sa opresti situatia asta tot nu am gasit, dar cu Cel de Sus inainte! Pina la urma tuturor ni se umple paharul, doar ca la unii paharul e mai mare.
Solutia data de tine, conchita este foarte rationala si civilizata, dar mai intii e nevoie de buna vointa. Asa ma gindeam si eu ca daca tii la cineva sau macar nu iti este antipatic, nu poti sa-l jignesti in repetate rinduri. Eu una ar trebui sa am o MARE antipatie pentru cineva ca sa-l pot pune la pamint de cite ori am ocazia. Sau poate e vorba doar de proasta crestere si necivilizatie, nu stiu.