Psihologia copilului
Raspunsuri - Pagina 8
danis spune:
pe mine ma intereseaza modul in care trebuie adaptata educatia la personalitatea copilului (cum o putem descoperi si cum putem tine cont de ea in educatie), astfel incat bunele intentii sa nu duca la efecte negative; si, desigur, ce tip de atitudine este potrivita personalitatii fiecarui parinte.
multumesc din nou,
daniela
Cristina spune:
Si eu as vrea reteta aceea 
In plus, Sanziana este foarte marcata atunci cand ma supar pe ea. Nu stiu cum am reusit sa o fac sa sufere atunci cand ma supar..dar nu-mi place chestia asta. Nu o deranjeaza daca altcineva se supara pe ea. Vrea sa-mi faca mereu pe plac, sa-i spun mereu ca sunt mandra de ea. Si ma sperie acest lucru. E bine, e rau?
quote:
Originally posted by vilma
Karmen, as vrea sa-mi dea cineva reteta magica pentru a echilibra indulgenta cu severitatea, astfel incat sa rezulte un copil cu un psihic armonios.
Spor la structurat informatia.
Multumesc pentru ragazul pe care il acorzi problemelor noastre.
Cu drag,
Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)
PS: am editat, ca prima intrebare era stupida, da' eram cu nervi la cap....
GabrielaG spune:
Si pe mine m intereseaza comportamentul fata de copiii sensibili, timizi, oarecum.
Fetelor, am reusit sa gasesc o carte "Cum sa devenim parinti mai buni" si am tras-o la xerox (e aparuta prin 99 sau 2000 si nu s-a mai reeditat). E interesanta si ne da sfaturi despre ce atitudine sa avem fata de unele comportamente ale copilului: lene, frica, timiditate, teama de esec... Daca vreti v-o pot trage la xerox si trimite prin posta, cu plate ramburs...Cum credeti.
E stilul acela american, in care se fac consilii de familie, copiii sunt si ei pusi sa hotarasca sau sa-si exprime opinia, daca sunt destul de mari. pe de alta parte, ieri am fost la psiholog, caci am eu niste probleme cu baietelul meu cel mare de 6 ani( are foarte putina incredere in el, prefera sa nu faca un lucru, decat sa nu-i iasa, etc..) si mi-a mai recomandat niste carti: "Daca m-as asculta, m-as intelege" si " Mami, tati, m-auziti?"-autor Jacques Salome(cu accent pe ultimul e, e francez tipul) si "Putem creste copii mai buni intr-o lume negativa" de Zig Ziglar. Am vazut ca ambele carti sunt editate la Editura Curtea Veche si se gasesc si pe siteul editurii: www.curteaveche.ro .
Carmen, iti multmumim pt ceea ce faci pe site.
Ieri am fost la d-na Ghircoias, se pare ca Otto al meu e foarte sensibil si receptioneaza si multe din comportamentele noastre, ale parintilor(si aici recunosc ca nu sunt consecventa in unele chestii, sunt nehotarata in anumite privinte, etc...). Si prezenta masculina trebue sa fie mai pregnanta in viata lui...
Hai ca m-am intins cat o zi de post,
Gabriela si baietii
karmen spune:
Cristina,
ce varsta are Sanziana? Poti descrie putin cum se comporta ea in general? Si ceva despre atmosfera din familie?
Carmen
MariaM spune:
Buna Karmen...
mai apelez la bunavointa ta inca o data...
Vlad are 2 ani si 8 luni...vorbeste..foarte stricat...scurteza cuvintele...dar daca i le silabisec spune corect , cand ii spun cuvantul dintr-o data il scurteaza...
e vre-o probl?, crezi ca este necesara interventia unui logoped?
Ex : la masina ii zice pina...
daca-i spun ma-si-na...zice si el ma-si-na
si ex sunt multe...
te pup si astept raspuns...
Maria&Vladut
karmen spune:
MariaM,
Nu cred ca este cazul de interventie logopedica din 2 motive. Logopedul intervine dupa 3-4 ani cand se considera ca intradevar ar fi un caz de tulburare de limbaj. Apoi, la tine nici nu se pune problema, pentru ca zici ca el pronunta corect pe silabe, deci nu are tulburare de pronuntie. Cred ca limbajul lui "stricat" e o etapa in trecerea la limbajul normal. Mai lasa-l o perioada, il corectezi de fiecare data, si ar trebui sa-si dea drumul sa vorbeasca bine pana la 3 ani-3 ani jumatate, zic eu. Dupa aia, vezi ce faci, daca persista problema, consulta un logoped.
lizuca spune:
Carmen, tu ce parere ai despre ideea care se vehiculeaza acum, ca e bine ca copilul sa-si vada parintii goi de foarte mic, ca sa nu mai aiba nici un fel de nedumeriri mai tirziu? Oare fata mea e prea mare acum pentru a initia "campania"? Eu nu m-am ferit niciodata de ea, in schimb ni s-a parut firesc, mie si tatalui, ca el sa nu apara gol-pusca. Acum incep sa ma intreb daca nu cumva am gresit - tot pe mine o sa cada sa-i povestesc despre diferente.
Si mai avem o problema: plinge de fiecare data cind ne vede pupindu-ne, desi uneori chiar ea ne impinge s-o facem. Ce-o mai fi si asta?
mami & alisia (21 luni)
descintec spune:
quote:
Originally posted by Cristina
Si eu as vrea reteta aceea
In plus, Sanziana este foarte marcata atunci cand ma supar pe ea. Nu stiu cum am reusit sa o fac sa sufere atunci cand ma supar..dar nu-mi place chestia asta. Nu o deranjeaza daca altcineva se supara pe ea. Vrea sa-mi faca mereu pe plac, sa-i spun mereu ca sunt mandra de ea. Si ma sperie acest lucru. E bine, e rau?quote:
Originally posted by vilma
Karmen, as vrea sa-mi dea cineva reteta magica pentru a echilibra indulgenta cu severitatea, astfel incat sa rezulte un copil cu un psihic armonios.
Spor la structurat informatia.
Multumesc pentru ragazul pe care il acorzi problemelor noastre.
Cu drag,
Vilma, Anca (3 ani) si Tudor (11.12.2003)
PS: am editat, ca prima intrebare era stupida, da' eram cu nervi la cap....
Cristina&Sanziana
sper ca nu e problema mare daca isi dau cu parerea si nespecialisti..mie mi se pare o problema cand copilul reactioneaza disproportinoat fata de gresala pe care o face..cred ca ar trebui crescuti cu sentimentul ca e firesc sa mai gresim, ca greselile se pot indrepta si ca nu trebuie ca ei sa fie perfecti..
D.
Maria13 spune:
Am si o problema si nu stiu care ar fi cauza adevarata. Am un baietel de 2 ani care merge in colectivitate de 10 luni. Acum o luna i-am schimbat cresa, fiindca cea veche s-a desfiintat. Am ales sa-l duc la o gradinita particulara unde au regim de cresa.
El are o pasiune pentru bete. Oriunde ar fi, in parc, pe starda el le colectioneaza. Chiar si la cresa. Ceea ce este mai rau este ca loveste cu ele copiii, pe noi s-au pe oricine care nu-i indeplineste dorinta. Nu stiu daca este din cauza gradinitei sau a varstei. Acolo este o persoana care are grija si-l iubeste foarte mult. E aproape tot timpul suparat. Astazi mi-a dat de inteles ca stie ca vin sa-l iau la 5 si el trebui sa stea acolo, dar pe tot drumul pana la gradinita a fost trist si nu a vorbit.
V-as multumi mult daca mi-ati spune cum vedeti situaria si care ar fi cauzele violentelor. Trebuie sa va mai spun ca este un copil calm si intelegator, iubeste cartile si vorbim foarte mult cu el.
Multumesc mult,
Maria.
karmen spune:
Lizuca,
eu nu sunt de parere ca exhibitionismul parental (sa umblam goi-pusca prin casa)are un efect benefic asupra copilului. E de bun simt si tine de pudoare, sa avem o retinere in a ne expune dezbracati, asa la ordinea zilei. Cand copilul e mic si e curios, la 1-2 ani putem face baie impreuna cu el, de exemplu. Dar mai tarziu, incepand din perioada oedipiana, (3-5 ani), copilul trece printr-o faza de curiozitate sexuala (pune intrebari despre "cocosel" si "pasarica", despre cum se fac copiii, etc) insotita de atitudini exhibitioniste in joc, mai tarziu se observa atitudini de manipulare a sexului (masturbare) sau de explorare. Il putem lamuri despre diferenta dintre sexe, fara a face o demonstratie in familie 
, nu? Stiu ca acum este la moda ideea, dar aceste scene de nuditate pe care copilul le vede pot sta la baza fantasmelor sexuale de mai tarziu, evocate usor in cazul unui conflict psihic (nevrotic sau psihotic), sau pot lua forma unor provocari de natura incestuoasa, in fine, pot fi interpretate in multe feluri de catre copil. De aceea eu zic ca aceasta atitudine nu e tocmai benefica.
In ce priveste problema nr 2, cred ca este uneori geloasa pe voi si cere mai multa atentie, nu e ceva alarmant.
Carmen