Toate forumurile Desprecopii.com: liste de discutii  Cabinetul Psi - consultatii de psihologie

Psihologia copilului

Pagina precedenta | Pagina urmatoare

Autor Subiectul precedent Subiect 
Pag. din 14

karmen



564 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite karmen un Mesaj Privat
Dupa 2 ani apare aceasta faza in care copilul manifesta opozitie fata de adult, fata de interdictiile care i se impun, tocmai pentru ca el isi castiga propria identitate in aceasta lupta cu ceilalti:isi testeaza fortele proprii, limitele impuse (pana unde poate merge)si nu in ultimul rand rabdarea si nervii parintilor. Dar asta stiati deja, ca am explicat mai detaliat si in raspunsurile anterioare.
Deci, este normal ce se intampla cu copiii vostrii, la unii negativismul este mai accentuat, la altii este mai putin revendicativ, dar ca faza in dezvoltare apare oricum.
Acum ca stim de ce apare hai sa vedem si ce putem face.Sunt 2 variante: ori suntem fermi pana la capat si nu cedam deloc (la unii copii da rezultate bune aceasta atitudine)ori gasim altceva care sa ii atraga atentia, sa-l motivam sa se comporte in directia dorita. Cum deja stiti daca ii spui NU, la el inseamna DA, si e o noua provocare pentru el. Asa ca cel putin in aceasta faza, in care refuza sa inteleaga ca trebuie sa respecte niste reguli trebuie sa gasim niste metode "alternative" care sa ne faca viata cat de cat suportabila.Maria a gasit o metoda care functioneaza. Se numeste "psihologie inversa" adica daca tot stii ca face invers cum ii spui, zi-i de la inceput invers si el va face bine (cum vrei tu). De fapt ideea e ca noi sa gasim metode prin care sa-l determinam pe copil sa faca ce trebuie dar fara sa ii interzicem intr-un mod foarte evident. Exista niste "artificii" in comunicare, care sunt de fapr mecanisme ale persuasiunii si au succes daca sunt aplicate corect. Iata de exemplu: Tu vrei ca el sa se culce la ora 9 seara. Daca ii spui direct, se va opune. Asa ca ii spui asa: "Astazi te culci la ora 8". Se va arata indignat, va comenta...apoi vii cu propunerea, ca si cum te-ar fi convins: "Bine, daca insisti, astazi te culci cu o ora mai tarziu (adica la 9)". Si el va parea multumit, cu impresia ca a castigat batalia.(Adela, poate aplici si tu aceasta metoda in parc). Sau atrageti-i atentia/motivati copilul spre altceva, dar nu intr-un mod evident (ca sa-si dea seama ce vreti de fapt). De genul:"Daca vrei tu mai stam in parc, nu-i problema, numai ca voiam sa-ti arat...(ceva ce-l intreseaza) in drum spre casa. Trebuie sa dam dovada de tact si imaginatie, in a ne comporta cu copilul. Nu exista chiar "retete magice" care sa dea intotdeauna rezultatul dorit,depinde de copil, de parinte, de mediu, etc.
Oricum daca ati gasit o metoda si "merge", bineinteles fara a leza in vreun fel copilul, aplicati-o de cate ori credeti ca altfel nu se poate. Copilul are nevoie sa castige cate o "batalie" din cand in cand. Asta ii dezvolta incredere in sine, se autocunoaste. Dar noi, parintii nu trebuie sa-i lasam sa castige tot "razboiul".

Carmen

Editat de - karmen on 14/05/2004 21:36:38
Mergi la inceput
ymellda
ymellda



818 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul  Trimite mesaj ICQ luiymellda  Trimite mesaj yahoo luiymellda Adauga semn de carte la raspuns Trimite ymellda un Mesaj Privat
Si cu pipi toata ziua ce fac???????

Asta ma omoara cel mai tare - o tine asa de mai mult de o luna, draga Carmen - deja am disperat!!!

Alina si Andra !!!
Mergi la inceput

karmen



564 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite karmen un Mesaj Privat
Ymelida,
Nu cred ca e vorba de enurezis, la aceasta varsta. Eu cred ca ea doreste in acest fel sa-ti atraga atentia asupra ei, vezi si alte manifestari asemanatoare. Asta e oarecum normal, copilul poate percepe ca nu i se acorda destula atentie sau nu se mai satura sa fie in centrul atentiei si a apelat la acest truc(constient/subconstient). Poate ca si faptul ca s-a invatat prea repede cu olita are aceasta consecinta. Vede ca tu te agiti, "faci caz" din asta, cere sa fie schimbata (deci, cere atentie). Ia las-o intr-o zi uda, te prefaci foarte ocupata, si nu te arati surprinsa/indignata ca s-a udat, nu o certi, doar ii explici ca daca se comporta asa in continuare nu mai ai timp pentru joaca, plimbare ca trebuie sa speli toata ziua.
Asta ai incercat? Te astept cu vesti.

Carmen

Editat de - karmen on 13/05/2004 13:43:07
Mergi la inceput
ymellda
ymellda



818 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul  Trimite mesaj ICQ luiymellda  Trimite mesaj yahoo luiymellda Adauga semn de carte la raspuns Trimite ymellda un Mesaj Privat
Carmen, nu este deloc un copil neglijat, din contra. Poate ca, intr-adevar, ii este frica sa renunte la statutul de bebe. De ce spun asta? Eu am stat cu ea acasa pana la 1 an si 5 luni, si apoi tati pana la 2 ani. A acceptat-o apoi pe tanti foarte usor si s-a obisnuit cu ea rapid, este si o femeie extraordinara, dar in fiecare zi programul meu arata cam asa: ma trezesc la 4.30 - 5 ca sa pot face putina ordine, mancare, intins rufe, calcat etc. Plec la 7.10 la serviciu si vin la 4.30 - 5, dupa care pana la ora 22 - 23 este program cu Andra si familia, foarte putin, dar extrem de putin timp pentru mine. Plimbare Andra, joaca Andra, mancare Andra. Poate ca a fost prea mult in centrul atentiei si acum, cand am cam obosit si mai vreau si altceva - ea se simte marginalizata. In loc sa cresca, sa devina independenta si sa invete sa se joace si singurica sau cu alti copii - ea ma cauta numai pe mine sau pe Cata (tatal sau). Asta o fi?

P.S. Ieri nu a facut deloc pe ea, dar am stat numai cu dansa. Cum sa fac sa ii creez dorinta de a fi mai independenta? Stii tu, si radacini, dar si aripi.
Multumesc pentru raspuns.

Alina si Andra !!!
Mergi la inceput

karmen



564 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite karmen un Mesaj Privat
Ymelida
quote:
Poate ca a fost prea mult in centrul atentiei si acum, cand am cam obosit si mai vreau si altceva - ea se simte marginalizata

Da, asta ar putea fi o cauza a comportamentului ei. Au trecut 5 luni de cand voi ati plecat la servici, cred ca va duce dorul, mai ales tie. Ea e obisnuita sa fii toata ziua cu ea si chiar tu ai confirmat si banuiala mea ca atunci cand ai fost acasa cu ea toata ziua nu a facut pe ea. Deci e doar o faza in adaptarea la noua situatie. Tu nu trebuie sa te neglijezi excesiv pe tine in favoarea ei, lasa lucrurile sa decurga in voie. Ea trebuie sa se adapteze si sa se obisnuiasca cu faptul ca mama si tati nu pot fi mereu cu ea, ca voi parintii o iubiti chiar daca nu sunteti acasa cu ea, mai tarziu cand mai creste putin va cauta compania altor copii, va dori sa fie mai independenta. Copilul nu trebuie sa fie supraprotejat daca dorim sa se adapteze la o anumita situatie trebuie sa-l lasam sa se confrunte cu acea situatie (dar sa nu aiba totusi impact traumatizant, adica sa fie "hopul" prea mare pentru copil).Asa se maturizeaza si va capata experienta si exercitiu in adaptarea la alte situatii noi care vor urma. Asta e parerea mea, dar decizia in ce priveste comportamentul tau fata de copil iti apartine. S-auzim de bine.
Cu drag.

Carmen
Mergi la inceput

Marina



6383 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite Marina un Mesaj Privat
karmen , ma bucur mult ca ai deschis acest subict si bafta multa cu munca de consiliere
2 intrebari: exista ceva carti pe piatza romaneasca de psihologia copilului (nu tratate medicale ca nu am de gand sa fac medicina dar nici cum sa va cresteti copilul in 10 pasi)

si a doua...Mariutza mea are 1 an si 5 luni si desi etapa impotrivirii spui ca vine pe la 2 ani pe noi unii ne-a lovit din greu. Vorba Adelei parca numai copilul meu se tavaleste pe jos prin parc cand zic nu, acasa daca nu execut vreo comanda se duce in camera si plange cu un oki la mine sa vada reactia. Dupa o perioada cedeaza si daca stie ca nu are dreptate vine cu botul intins sa dea pupic si sa se impace. Per ansamblu e un copil cooperant si cu care te poti intelege tinand cont de varsta ei. Dar accesele astea de furie si de tavalit (nu se termina toate cu bine, adica sa cedeze cum am spus mai sus)ma pun pe ganduri. Daca vrea plange si o ora (asta am testat-o cu okiul pe ceas si am cedat eu)iar motivul a fost ca nu i-am dat nu stiu ce lucru pe care il dorea.
Cam asta e cadrul general. am stat cu ea 6 luni pana m-am intors la servici si in genereal la 6 sunt acasa si-mi petrec tot timpul cu ea. Bona ei o iubeste mult si e foarte atenta cu ea, poate chiar o cam rasfatza peste ceea ce mi-ar place mie. Tati al ei este plecat perioade lungi din tara (de la 6 la 10 luni ale ei si acum de la 1 an si 2 luni pana in prezent).
Eu una am pus tot comportamentul acesta pe seama varstei pana cand altcineva la un alt subiect mi-a sugerat ca ea incearca de fapt sa-mi atraga atentia pt ca lipsim mult de acasa si ea se simte neglijata.
Am uitat si sa spun ca sunt insarcinata si din pacate am o sarcina cu probleme, asa ca nu o pot ridica in brate sau face avionul prin casa, dar nici nu am redus timpul alocat ei chiar daca am trecut-o pe povesti citite in pat si alte activitati statice.

Cum e cu atrasul atentiei? E oarecum normal ce face sau e un semnal de alarma si ar tb sa schimb ceva? Ce ar tb sa fac?

Marina
Mergi la inceput

karmen



564 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite karmen un Mesaj Privat
Marina, multumesc de incurajari.
Eu nu cred ca este cazul sa te ingrijorezi deocamdata. Poate ca simte ca nu ii acorzi intreaga atentie ei si sarcina a schimbat cumva relatia cu ea, dar nu cred ca trebuie sa faci mai mult decat pana acum.Inteleg ca fetita ta nu este deloc negjijata, cand vii acasa iti petreci destul timp cu ea, cu bona are o relatie buna. Ea trebuie sa se obisnuiasca incet, incet, cu situatia ca de acum nu va mai fi singura ci va avea un fratior/surioara. Abia atunci pot sa apara manifestari de solicitare a atentiei. Accesele de nervozitate sunt inerente acestei perioade si durata si intensitatea lor variaza in functie de temperamentul copilului. Gaseste un echilibru in a-i raspunde la aceste provocari.
Despre carti inca nu-ti pot recomanda nimic. Asteapta putin sa dau o raita prin librarii, sunt destule dar n-am avut vreme sa le rasfoiesc atent.
Cu drag.

Carmen

Editat de - karmen on 14/05/2004 16:50:11
Mergi la inceput

karmen



564 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite karmen un Mesaj Privat
Si inca ceva despre negativism: chiar daca reactia copilului este uneori vehementa, se opune facand crize de nervi, trantindu-se pe jos, tipa, etc daca vrem sa nu se transforme intr-un copil rasfatat, trebuie sa ne tinem pe pozitii, adica sa fim fermi in deciziile noastre. Pe un ton calm, sigur, prietenos ii explicam de ce nu are voie si copilul daca ne vede ca suntem siguri in atitudinea noastra se va potoli. Dimpotriva, daca ne vede nesiguri, lasandu-l pe copil sa castige "batalie dupa batalie" autoritatea noastra va scadea in ochii copilului si vom avea mult de luptat mai incolo.

Carmen
Mergi la inceput

lizuca



440 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite lizuca un Mesaj Privat
Carmen draga, si noi avem o nelamurire, poate ne poti lumina. Greierasul meu sta de la sase luni cu o bona de care s-a atasat din prima clipa. E un aranjament foarte comod, dat fiind ca locuim pe aceeasi scara, la un etaj diferenta. Incerc sa n-o las cu ea mai mult de cinci-sase ore zilnic si totusi, de fiecare data cind mi-o aduce - in general, dupa ce se trezeste din somnul de dupa amiaza, cind ajung si eu acasa de la birou - plinge si ar vrea sa mai ramina cu ea. Cind plec eu dimineata, nu da doi bani. E cazul sa ma ingrijorez? N-am nimic impotriva faptului ca fetita isi iubeste bona - si ea e topita dupa copil, in plus e o femeie foarte de treaba si de incredere - dar chiar asa, sa nu mai vrea sa vina acasa?! Se poate face ceva in sensul asta sau copilul e inca prea mic?

mami & alisia (19 luni)
Mergi la inceput

karmen



564 Mesaje
Link direct catre acest raspuns  Arata profilul Adauga semn de carte la raspuns Trimite karmen un Mesaj Privat
Lizuca,
Inteleg ca nu-ti place ideea ca fetita ta doreste sa stea cu bona mai mult timp, e frustrant, dar trebuie si tu sa intelegi ca copilul tau a stat mult timp in compania bonei si inca de devreme (de la 6 luni) si s-a atasat de ea. Nu-i vorba ca nu te iubeste pe tine, e prea mica ca sa vorbim despre asta, dar pur si simplu atasamentul este mai puternic fata de persoana cu care petrece mai mult timp copilul. Si in aceasta perioada "atasamentul" este o caracteristica a varstei, care devine mai puternic si mai dominant: este nevoia de apropiere emotionala fata de o persoana. Acest sentiment este diferit de dragostea fata de parinti (care apare in jurul varstei de 3 ani). Deci, nu-ti fie teama ca fetita ta nu te iubeste, daca vrei sa se schimbe ceva, stai tu mai mult timp cu ea (dar probabil nu e posibil din cauza serviciului, asa-i?).
Cu drag.

Carmen
Mergi la inceput
Pag. din 14 Subiectul precedent Subiect   
Pagina precedenta | Pagina urmatoare

 Subiect inchis
Mergi la:
Forum DC © desprecopii.com - marca inregistrata La inceputul paginii
(c)




DESPRECOPII.COM - NAVIGARE
Preconceptie
Planificarea unui copil
Perioada conceptiei
Infertilitate
Ovulatie
Metode de tratare a infertilitatii
Conceperea unui copil sanatos
Alegerea sexului copilului
Adoptie
Sarcina
Sarcina la inceput
Calculul datei nasterii
Odiseea Sarcinii
Teste in sarcina
Nume de copii
Momente cheie in sarcina
Factori de risc in sarcina
Alimentatia in timpul sarcinii
Frumusete, sport si sex in sarcina
Pierderea sarcinii
Album: Miss Odiseea Sarcinii
Staruri+in+Odisee
Nastere
Pregatirea pentru nastere
Nasterea: modalitati si calmare a durerii
Pregatirea pentru nastere
Starea depresiva postpartum
Recuperarea mamei dupa nastere
Nasterea povestita de mamicile DC
Bebelusul 0-12 luni
Bine ai venit acasa!
Alaptarea bebelusului
Igiena & ingrijirea nou-nascutului
Sanatatea bebelusului
Dezvoltarea in primele 12 luni
Diversificarea si hranirea bebelusului
Bebelusii gemeni
Nou-nascutul: semne de ingrijorare
Copilul 1 - 3 ani
Bolile copilului intre 1-3 ani
Educatia unui copil inca bebelus
1-3 ani, varsta crizelor de independenta
Trecerea de la scutec la olita
Grafice de crestere
Dezvoltarea intelectuala intre 1-3 ani
Alimentatia intre 1-3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Inteligenta emotionala a copilului
Educatia copilului intre 3-6 ani
Repere de dezvoltare fizica intre 3-6 ani
Sanatatea copilului intre 3-6 ani
Sportul intre 3-6 ani
Alegerea unui animalut de casa
Alimentatia copilului intre 3-6 ani
Copilul 6 - 10 ani
Repere de dezvoltare intre 6-10 ani
Sanatatea copilului intre 6-10 ani
Copilul de 7 ani
Copilul de 8 ani
Adolescentul
Pubertatea - pe intelesul parintilor
Scoala si notele
Sanatatea adolescentului
Dezvoltarea adolescentului
Siguranta copiilor pe internet
Utilitare: Calculatorul Ovulatiei | Calculul nasterii | Nume de copii | Dosarul bolilor | Doctorii raspund | Top 50 articole | Cele mai noi articole | Actiuni umanitare | Portalul taticilor | Viata de familie | Hai sa ne jucam | Concursuri | Carte de Bucate | Portalul Comunitatii Desprecopii | Galeriile Comunitatii | Toate Forumurile DC | Subiecte active | Mica Publicitate | Copilul tau pe coperta Revistei Desprecopii.com