Psihologia copilului

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mari spune:

Multumiri pt. initiativa !!! Este foarte constructiv acest subiect !!!

Karmen te rog daca ma poti ajuta si pe mine cu un sfat : este vorba de baietelul meu care peste citeva zile implineste un anisor ! Este un copil foarte foarte vesel si energic cu noi (parintii) dar din pacate cind iesim afara, sau vine cineva la noi in vizita sau daca eu ma opresc si vorbesc cu o anumiata persoana afara,chiar daca e vorba de copii sau adulti, se crispeaza imediat si incepesa sa plinga cu hohote .... Am incercat sa-i spun ca totul e o.k., sa il fac sa vada ca "lumea" din jurul lui nu ii vrea raul, dar nu obtin absolut nimic decit plinsete care inceteaza doar cind plec din locul respectiv. Nu lasa pe NIMENI sa se apropie de el .... Nu stiu cum ar trebui sa procedez dar sunt foarte ingrijorata. Mentionez ca toata perioada asta l-am crescut doar eu si sotul, nu are contact cu alta lume decit foarte rar cu toate ca iesim afara zilnic si ii arat obiecte, oameni,numesc fiecare lucru..... Din pacate bunicii din diferite motive ( intemeiate) nu pot fi linga el si nu stiu cum as putea avea contact cu mai multa lume si sa se obisnuiasca ca in universul lui nu suntem numai noi parintii ci si restul ... Cum ma sfatuiesti sa procedez ? Sau crezi ca ar fi o problema ???

Multumesc anticipat

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Danza,
E bine ca te-ai gandit la cum trebuie procedat. Chiar am citit recent despre consecintele separarii parintilor asupra copiilor si se spunea acolo ca mai periculos este ca parintele care e plecat sa aiba vizite neregulate decat sa nu vina deloc. Deci, discuta cu tatal lui Danut si poate stabiliti un program (de vizite sau de telefoane). Dar trebuie sa se tina de cuvant, macar atat sa faca. Asta pentru ca Danut are nevoie de stabilitate, el trebuie sa stie ca in ziua X vorbeste la telefon sau vine tatal lui (si pentru cate zile, ca atunci cand pleaca sa nu fie surprins). Atunci isi organizeaza altfel sentimentele fata de tatal lui, il asteapta, se gandeste la ce sa-i spuna, in fine, copilul nu trebuie "dat peste cap" luat prin surprindere ca atunci poate reactiona aiurea.
Si mai e o chestiune care trebuie sa o ai in vedere. Copilul pe la 3-4 ani trece printr-un proces de identificare, si pentru asta se identifica de obicei mai intai cu parintele de acelasi sex (in cazul tau cu tatal). Daca acest lucru nu e posibil, apare "Complexul lui Oedip" adica identificarea cu parintele de sex opus, si copilul se ataseaza, chiar e "indragostit" (Freud) de mama, si e gelos, ostil fata de tata. Acest complex daca nu se rezolva poate avea consecinte in adolescenta in relationarea cu sexul opus, pot apare tulburari de comportament, de adaptare scolara, etc.
Deci, vorbeste despre asta cu tatal lui Danut si faceti tot ce se poate ca relatia lor sa nu-si piarda importanta si sa afecteze in mod negativ copilul mai tarziu.
Cu drag.

Carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Danza spune:

Carmen, iti multumesc mult pt raspuns.
Voi incerca sa vb cu alex, desi el nu da doi bani pe astfel de discutii, refuza sa creada ca copilul ns. are probleme, ca sufera in urma acestei despartiri si ca are schimbarile astea de comportament...
drept solutie, el a propus sa ia copilul acolo la el, dar asta nu voi accepta si nu voi tolera eu cate zile voi trai

iti multumesc mult inca o data si voi reveni deja luni ca sa-ti spun daca am putut vb sau ba...
cert e ca el a promis multe lucruri, chiar si dupa despartire, facusem un program de telefoane, dar nu-si tine promisiunile...
de ex. stabilisem ca-l va suna 1 data de 2 ori in timpul saptamanii plus 1 data in week-end, iesea cam luni-miercuri-sambata - era perfect asa! dar vezi tu ca el nu-l poate suna pe Danut sambata sau duminica pt ca este si tarfa aia cu el, ea e mult mai importanta decat copilul sau si decat sanatatea lui, asa incat o menajeaza pe ea, nu cumva sa se simta ea prost...or in timpul saptamanii ne suna de la servici...



Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz
Poze>:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Povestea+de+Craciun&mid=1214&cid=3759
http://www.yamafoto.com/?ref=6599
http://www.yamafoto.com/?ref=14353
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Danza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns palmyrah2002 spune:

quote:
Originally posted by karmen

Palmyrah2002,
Nu ai precizat varsta copilului. Daca i-ai repetat de atatea ori, inseamna ca ori nu este capabil sa inteleaga (ca este prea mic) ori nu vrea sa inteleaga si atunci daca nu intelege cu frumosul faci in asa fel incat sa nu mai poata sa aiba acces la centrala (inventezi tu ceva). Trebuie sa-i arati ca voi faceti regulile nu el, bineinteles cu explicatiile de rigoare (ca se strica, ca nu mai puteti face baie, etc). Sa nu inteleaga ca prin acest lucru vrei sa-i faci lui un rau, sau sa-l pedepsesti. Asta ai incercat?





Carmen



Multumesc Carmen,

Mihnea are 2 ani si sapte luni si am incercat toate variantele posibile:ba chiar intr-o zi cind a vrut sa faca baie-ar sta toata ziua in cada-a vazut ca nu e apa calda(umblase la centrala,bineinteles),a recunoscut ca a umblat acolo si spus ca "apa e ece"....dar de a doua zi si-a reluat indeletnicirea.
Butonul a fost blocat de noi cu diferite obiecte,dar degeaba,isi ia scaunelul din bucatarie si tzup in balcon(nu am usa)direct la centrala.Chiar nu mai am nici o solutie;ma gindeam ca de 3 luni,ar trebui sa se plictiseasca,insa...persista in dorinta lui de a opri centrala.Cristina si Mihnea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Carmen - cred ca se simtea nevoia de sfaturi - multumim frumos
As vrea sa te intreb si eu ceva.
Monica are 1 an si 7 luni. Am citit inceputul acestui subiect si am descoperit ca din punct de vedere "verbal" este sub varsta ei. Adica spune corect doar vreu 4-5 cuvinte, in rest mai zice ea ceva dar suna mai mult a "chineza", uneori stiu ce vrea sa zica, alteori nu.
Fata de copiii din jurul ei (copiii prietenilor nostri) este destul de mult in urma (ma refer, evident, la aceeasi varsta). Poti te rog sa imi spui care ar fi cauzele vorbirii mai tarzii? In principiu stiu ca nu are o legatura directa cu inteligenta (si eu am vorbit tarziu ) dar ma gandesc ca poate facem noi ceva gresit sau am putea face mai bine pentru a o determina sa vorbeasca.

Multumesc.

PS: "Motor" e pe la 24 luni - chestie care ma capiaza ca imi sare inima din loc cand o vad sus pe topogan


Monica si Sorana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Mari,
La unii copii, anxietatea fata de persoanele straine este foarte intensa intre 12-14 luni, mai ales daca, cum ai spus, nu este obisnuit cu alte persoane decat voi. Pana pe la 3 ani se diminueaza/dispare aceasta teama, poate mai repede. Cert este ca faptul ca in casa nu a vazut de mic alte persoane in mod constant, este semnificativ pentru modul in care el se comporta acum . Din pacate acum, nu prea poti face mare lucru, decat sa incerci sa inviti prieteni apropiati de-ai vostri mai des, sa-i lasi timp sa se acomodeze cu aceste persoane. Incet, incet, se va rezolva aceasta problema.

Carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Sorana,
Nu cred ca trebuie sa te ingrijorezi. Retard in limbaj se considera abia dupa 5 ani. Incepand de la aceasta varsta (5 ANI) se intervine cu terapii specifice. Fetita ta are un sistem de dezvoltare propriu care nu poate fi comparat cu alti copii. In plan motor a facut progrese peste varsta ei cronologica, in plan verbal e putin in urma. Dar asta nu inseamna inca nimic. Are destul timp sa recupereze. In ce priveste cauzele, daca se presupune ca a fost stimulata cum trebuie in plan cognitiv, verbal (vezi articolele din pag.1)atunci nu stiu sa fi gresit voi undeva.

Carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:

Palmyrah2002,
Copilul tau vede ca de fiecare data cand face acest gest are un impact puternic (e ceva important pentru voi si se face "caz" pe seama asta}. Ai incercat sa-l ignori? Sa te prefaci ca nici n-ai observat ca el a facut asta? Daca si asta ai incercat si nu a avut efect, atunci ma dau batuta.
Carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MJord spune:

Karmen,
Baietelul meu are 6 luni jumate. Este foarte activ, apuca jucarelele cu minutele, citeodata are cite o jucarie in fiecare mina. Daca sta pe spate, se intoarce cam 90 grade sa apuce jucarii din jurul lui, sau sa se joace cu noi ( parintii), sa ne apuce de nas sau buze, par... Sta foarte bine in fundulet, daca il ridic eu, se joaca din fundulet, dar daca a cazut, nu se ridica singur.
Nu ii place insa DELOC sa stea pe burtica. Daca ride si se joaca frumos, si il asez pe burtica, incepe sa plinga si apoi sa tipe. Stiu ca e destul de puternic sa se intoarca singur, pt ca a facut-o pe la 4 luni, acum insa se pune cu nasul in jos si tipa, sau plinge cum am mai spus, dar nu se intoarce. Tipa. Oare s-a invatat deja ca daca tipa, nu rezist si ma duc sa rezolv problema?
Ce as putea face sa-l determin sa se duca singur dupa jucarii, sa vada ca poate si singur sa se deplaseze?
Multumesc!


Gabriela & Stefan

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karmen spune:


Mjord,
Te gandesti prea departe, copilasul tau e inca mic ca sa spui ca "speculeaza" situatia cand sa-i faceti pe plac. Pur si simplu nu se simte acum confortabil in acea pozitie. Poate ca fizic este pregatit dar ca sa initieze anumite miscari trebuie sa fie si psihic pregatit, adica sa-i faca placere, sa-si doreasca acel lucru, sa fie motivat. Nu-l fortati, jucati-va cu el din orice pozitie ii face lui placere si ajutati-l sa descopere si alte miscari noi. Cand se va simti pregatit se va intoarce in toate pozitiile si nu va sta deloc cum il pui, si fugi dupa el sa-i pui pampers.... si multe altele.

Carmen

Mergi la inceput