Cum sa fac sa imi revin?
Raspunsuri - Pagina 3
anka1 spune:
Draga Anis,
Am trecut prin ce treci tu acum si crede-ma ca vorbesc din experienta si din suflet. Stiu ca simti ca nu ai pentru ce trai, stiu ca gindul de a avea un copil iti acapareaza mintea, actiunile..Dar gindeste-te ca acest stres iti dauneaza, ca iti afecteaza sanatatea. Gindeste pozitiv, gindeste-te ca vei reusi sa ai un copil.
Eu voi implini anul acesta 34 ani si baietelul meu implineste 3 ani. Gindeste-te ca l-am facut aproape la 31 ani. Si sincer, am luptat ca sa-l am. Dar stiu ca la inceput am trecut prin starile tale si sincer, daca ramineam in ele, nu cred ca l-as mai fi avut pe Vladut. Trebuie sa iesi din starea asta! Trebuie sa te bucuri de viata si sa crezi ca cineva, acolo sus, te iubeste si te va ajuta.
Nu te lasa infrinta de obstacole, sigur vei reusi!
Mult noroc si numai bine,
Anca
Tinabeve spune:
Tina
Speranta moare ultima.
gabid spune:
Anis,sa stii ca inainte de primul FIV,al doilea FIV eram la fel ca tine...nici acum nu sunt mai departe chiar daca am deja un bb dar tu stii ca mai imi doresc unul dar nu am banii necesari pt un nou FIV.Si eu o luasem razna.Eu cred ca solutia ta ar fi sa faci FIv cat mai repede!
Eu dupa al doilea FIV daca nu reuseam eram decisa sa incep procedurile de adoptie.Am reusit si nu a mai fost nevoie.
Gabi.
Sorina-Alexa spune:
Capul sus si mult curaj!
Sigur Dumnezeu are un plan si pentru tine,nu te lasa,mai ales ca-ti doresti asa de mult un copilas,sunt sigura ca ai sa fi o mama minunata.
Roaga-te la Dumnezeu sa-ti indeplineasca dorinta
Sorina.
"If you respect others,they will respect you!"
http://community.webshots.com/user/sorina1982
AlinaN spune:
1. Mergi la doctor si vezi care e CAUZA depresiei [poate nu numai lipsa unui bebe este cauza]
2. Ia barbatul de manuta si mergeti la doctor, sa vedeti daca puteti avea copii.
dana p. spune:
Anis , capul sus!!
Eu ma chinui de 4 ani
timp in care am avut o sarcina extrauterina si 3 sarcini oprite din evolutie . Cauzele sunt mai multe -toxoplasma , cmv, poate si din cauza ca mi-am descoperit de curand ca am probleme cu tiroida -hipotiroidie, si ce m-a dat peste cap este ca mi s-a spus la echo ca am 3 fibroame uterine.
Dupa ce am plans 
pana cand nu am mai avut lacrimi, m-am gandit ca trebuie sa fie o solutie si pt mine in afara de histeroctomie si cu ajutorul vostru al fetelor de pe forum si in special al lui Rachel am descoperit ca pot face embolizare, si mi-a rennviiat speranta ca pot sa am si eu un bebe
.
Eu am impresia ca sunt blestemata ca sa ma chinui cu toate problemele astea, dar de fiecare data incerc sa-mi ridic moralul singura ca cei din jurul meu nu ma inteleg intodeauna.
"Ce nu te doboara te face mai puternic" Dupa fiecare esec incerc sa fiu mai puternica.
O sa am un bebe intr-un final chiar daca va trebui sa-l adopt
.
anis spune:
Fetele ...va multumesc FRUMOS, dupa 4 ani si ceva de incercari repetate...ma simt ok..apropo cineva ne trimitea la dr...asta m-a facut sa rad...
..la cat de des mergem noi...as fi vrut sa aud contraiul..
Ideea e in felul urmator, am reusit cu propria vointa sa ma echlibrez psihic, asta si cu ajutorul sotului si al lui Dumnezeu...
In momentul de fata simt ca traiesc..ma bucur de fiecare clipa si am lasat partea cu bebele in seama lui Dumnezeu...atunci cand considera EL ca trebuie sa apara eu voi astepta.
Nu stiu cum necum am reusit..stiu ca m-am rugat mult si am fost la slujbe ,ca Dumnezeu sa ma scoata din starea in care eram si sa nu cer nimik de la EL..ci sa fiu multumita cu ceea ce am.
Asa ca de atunci de cand am realizat lucrurile astea , sa fie vorba de 1 luna...am reinceput sa fac lucruri pe care candva le consideram inutile fara bebe..sa dansez , sa rad, sa merg la film, teatru, in vacante...sa zambesc la flori ..sa stau in ploaie..sa ma bucur si sunt multumita de mine insumi.
Eu va pupik si va multumesc inca o data ca ati fost alaturi de mine cand eram in "intuneric"....si va asigur ca pe forum nu o sa mai auziti de mine ca as avea vreo depresie...va promit si eu stiu sigur ca asa e..psihicul eu il controlez si nu invers.
AniS
bendis spune:
Cunosc sentimentul!
Desi nu se compara cu suferinta ta ... am asteptat si eu luni de zile pana cand testul a fost pozitiv. Nu puteam sa vad o femeie gravida fara sa nu regret ca nu sunt eu ACEEA. Si totusi... D-zeu m-a binecuvantat si astazi sunt o mamica fericita. Important e sa nu-ti pierzi speranta si sa fii convinsa ca intr-o buna zi soarele va straluci si pentru tine!
Dumnezeu sa-ti binecuvanteze asteptarile!
Bendis
http://photos.yahoo.com/dianabalas
ana maria spune:
Anis, ma bucur tare mult ca esti mai bine si ca ai reusit sa descoperi atatea lucruri care iti fac placere. E normal sa fim depresive dupa atatea incercari. Si eu sunt o aspiranta cu dosar mare (laparo, hsg, analize peste analize si mai nou inseminari).
Cineva te trimitea la doctori. Si mie mi se pare amuzant. Problema noastra e ca mergem la prea multi doctori si ca speram luna de luna ca vom descoperi cauza si ni se va rezolva problema. Sunt multi oameni care nici nu ne inteleg framantarile ca sa nu mai spun ca se in grozesc daca afla la cate chinuri am fost supuse.
Am citit ca depresia femeilor infertile este mai grea decat cea a bolnavilor incurabili.Pentru ca ei dupa o perioada de negare si implicit de depresie ajung sa-si accepte boala, sa traiasca cu ea ca si o particularitate si de foarte multe ori o inving. Iar noi speram luna de luna si psihicul nostru traieste dupa un ciclul similar cu cel menstrual (spera, chiar ajundem sa simtim ca suntem insarcinate si apoi cade) si asta luna de luna. Iar in cazul inseminarilor sau a FIV durerea este insuportabila.
Am mai povestit ca am facut si terapie ca sa scap de problema lui Anis si m-am ajutat sa ma inteleg si sa ma cunosc si acum sunt mai bine. Hai sa ne bucuram ca suntem sanatoase, ca oamenii din jurul sunt bine si ne sustin si ne iubesc!!!!!
Ana Maria
Succes si s-auzim numai de bine!!!
annaa spune:
Anis
ma bucur si eu de optimismul tau, si sa stii ca fiind o vetrana ai dat si dai mult curaj fetelor de aici care vor un , inclusiv mie.
Am trecut si eu prin asa ceva, am asteptat 4 ani cu testele de sarcina in mana, incat am ajuns sa iau cate o cutei intreaga de cate 10 decat sa tot cumpar in fiecare luna, si in ian. minunea s-a produs, parca pentru ca durerea sa fie mai mare s-a oprit in evolutie la 9 sapt.
Eu am reactionat la fel ca tine, in plus ca am inceput sa ridic tonul la toti cei din jurul meu, sa caut certa cu toata lumea, sa gasesc un vinovat, ma revoltasem impotriva tuturor cu acel mare DE CE?
Am reusit sa ma regasesc mai ales rugandu-ma, si incercand sa inteleg poate asa vrea Dumenzeu.Am fost la mai multe manastiri, am ascultat povete si sfaturi.
Un calugar 
mi-a spus un lucru foarte intelept referitor la problema mea"un tata trecea prin padure cu copilul in brate, si megand ei pe poteca copilul a vazut mure si a cerut, tatal i-a dat, a vazut fragi si a cerut, tatal i-a dat, a vazut apoi niste bobite frumos colorate pe un rama si a cerut, si tatal a trecut mai departe ca si cand nu ar fi auzit, copilul a inceput sa strige De ce nu imi daca daca te-am rugat, insa ce nu stia copilul era ca acele bobite erau matraguna ", deci primim ce este mai bine pentru noi si cand este mai bine nu cand cerem sau vrem noi.
Ana