Dorohoi-Botosani-oare cine este?

Eu m-am nascut in Dorohoi, dar acum stau in Iasi si...cine stie unde voi ajunge...Chiar daca este un orasel mic si nu se stie prea multe despre el, intotdeauna merg cu drag acolo pentru ca sunt cei dragi mie si sufletului meu. Asa ca poate mai este cineva pe aici care poate sa insiruie cateva cuvinte despre acest orasel si despre amintirile frumoase sau mai putzin placute pe care le-a trait aici.

aquariusrpro spune:

Ai mei parinti sunt din Botosani, tata dintr-un sat langa Dorohoi mama dintr-un sat / comuna la 30 de km de Botosani.

Vazand mesajul tau m-a apuca nostalgia.. pe bune. de mult timp mi-am propus sa ajung "la tara" .. de unde-i mama mea. Ultima data cand am fost era primavara, totul inflorit, case improspatate de primavara, pomi varuiti si copii jucandu-se in curte! Si sa-mi vad liota de nepoti si nepoate .. ca-s vreo 15, cei mai multi blonduti cu ochi verzi - albastri, indesati si grei ca pietrele de moara, zglobii si fara vesnicele noatre raceli..

Mama se intoarce azi de la tara .. si mi-e asa dor de ale mele matusi, ai mei unchi - tot unul si unul. De un bun simt uluitor, de o intelepciune si o blandete de te infioara - cu toate tavalugurile vietii care a trecut peste ei ( copii care au murit, soti, boli etc). Si tot blanzi au ramas si nu-i pic de inraire in ei. Doamne.. ce dor mi-e de ei!

Roxana&Ruxandra

http://community.webshots.com/user/aquariusrpro

acvi spune:

Eu sint din Dorohoi,dar stau de 12 ani in Iasi (cu tot cu anii de facultate,din pacate merg f rar acasa , max doua ori pe an,asa ca orasul il gasesc mereu schimbat ,insa ma intristeaza tare saracia care o vad (ca peste tot de altfel,dar parca acolo ma doare mai mult!!).Am avut o tentativa de a reveni in oras m-am angajat pt 3 luni acolo dar...am renuntat si nu-mi pare rau!!
GAbi .

Ioana-Anca spune:

Ma bucur sa aud lucruri frumoase si ca mai sunt oameni care simt la fel ca mine.Mi s-a intamplat sa aud: "a,de acolo unde se agatza harta in cui!!!!!!"...Cu toate ca sunt constienta ca nu prea exista posibilitatzi de a face ceva aici, nu pot sa nu ma gandesc la oraselul meu. Aici aproape toata lumea se cunoaste,cel putzin din vedere.Si e liniste si multa verdeatza...

acvi spune:

Sa stii ca si eu cu toate ca nu ma leaga chiar cele mai frumoase amintiri de orasul nostru(si asta nu din cauza orasului ci pt ca eu am avut o adolescenta tare chinuita de complexe,si fiecare vizita acolo imi aduce aminte de acele vremuri),sint mindra de orasul meu,cu toate ca si eu in facultate aveam surpriza sa constat ca nu prea se stia de acest oras chiar unii ma intrebau daca e comuna ca nu auzisera de el.Acum ma bucur ca baietii de la "Fara zahar",fac putina reclama orasului nostru.
Imi amintesc insa cu placere de plimbarile cu prietena mea prin parcul de linga muzeu (si mai tirziu cu sotul meu!!),de cofetaria din Plevna unde mincam zilnic prajituri cind ieseam de la ore.
Gabi