Kaddish

Scriam undeva la alt subiect despre aceasta carte, publicata la Polirom si scrisa de Leon Wieseltier...Pe scurt, este povestea unui fiu al carui tata (evreu) moare, si el, pentru a-i cinsti memoria, se hotaraste sa indeplineasca toate ritualurile, asa cum scrie la carte...
Si ajunge sa caute in vechile scrieri, caci nu este prea sigur ce anume trebuie sa faca pentru a urma strict traditia..si am gasit pasaje superbe, din care o sa va transcriu (nu multe, sa nu va plictisesc, si va rog sa-mi spuneti daca le considerati interesante).
"Daca soarta omului este sa moara, si merita sa se aseze in umbra mortii, de ce sa ne mai chinuim la moartea cuiva, sa plangem pentru cel mort si sa-l jelim? La urma urmei, viii stiu ca vor muri. E de neinteles ca aceia care stiu ce se va intampla trebuie sa jeleasca si sa-i indemne pe altii sa planga" - citat din Nahmanide, sec XIII.
Apoi, tot el ofera raspunsuri: sa nu jelim moartea, ci conditia de muritor..."vor jeli pacatele care le-au pricinuit suferinta si se vor pocai de pacatele cu stiinta si se vor ruga sa fie izbaviti de pacatele fara stiinta. Este cu totul gresit ca omul care sufera sa-si intretina disperarea si sa-si impietreasca inima din aceasta pricina"

Ce ziceti?

V.

veni, vidi, Victorie!

AC spune:

Vic... eu nu am citit cartea, mi-a povestit o prietena din .ro de ea. Si de citatele ei. Ca un fel de redescoperire nu a unei constiinte religioase ci a unei esente umane in ritualuri...

Zic ca e... minunat pasajul. Si da eu am plans de frica mea... a celui lasat in urma, parasit de oameni si D-zeu. Sub cerul liber si plin de stele cand ma chircesc de frig si frica. E un miracol atat de scurt viatza... incat o plangem si ne plangem cu fiecare lujer rupt.

Anne-Sarah si mamica sa Andreea

Victoria spune:

Un comentariu la "Cantarea Cantarilor" : "Dragostea e la fel de puternica precum moartea, pentru ca in ceasul mortii despartirea sufletului de trup este grea, pentru ca nu exista nici o iubire, si nici un atasament, si nici o combinatie mai stransa dacat aceea dintre suflet si trup; iar gelozia este cruda ca mormantul, pentru ca nu exista vreo gelozie mai mare in lume decat a omului care coboara in mormant si vede ca lumea traieste inca" ...

Toata cartea e un poem in sine, nu e usor de digerat..eu o citesc cu creionul in mana, si imi subliniez pasajele pe care cred ca o sa vreau sa le recitesc...

V.

veni, vidi, Victorie!