Sint asa de deprimata...

Dragele mele,m-am hotarat sa deschid acest subiect pentru ca de catva timp nu ma mai simt in apele mele.Mai précis,de cand am ramas insarcinata(lucru pe care l-am dorit cu ardoare) am o stare emotionala mai speciala,imi este un dor nebun de toate rudele din Romania incepand cu parintii mei,am ajuns sa plang aproape in fiecare zi de dorul lor.Parca nu mai imi place nimic aici, imi doresc sa-mi iau o vacanta si sa plec in Romania sa stau cu mama mea,dar nu este posibil,pentru ca trebuie neaparat anul asta sa ne cumparam casa si asa ca plecare se amana cine stie cand.Si gandul asta ma face sa innebunesc.Si sarbatorile au fost extrem de triste,eu chinuita de greturi si cu ochii in lacrimim toata ziua si sotul meu care incearca sa ma linisteasca dar care a cam ajuns la capatul rabdarilor,imi repeta intruna ca nu le putem avea pe toate si are dreptate,casa este un lucru foarte important mai ales acum cand vine bebe.Nu stiu,ma simt extrem de singura,noi nu am reusit sa cunoastem romani in Auckland,sintem numai noi doi si in momentele astea simt singuratatea mai acut decat oricind.Recitesc mesajele pe care le-am trimis parintilor mei la inceputul anului si nu ma mai recunosc,erau incarcate de optimism si voie buna si acum…Ma scuzati ca ma plang atata dar azi chiar m-am simtit mizerabil la serviciu si am simtit nevoia sa ma descarc.

Oana

marimar spune:

Oana,


Imi pare rau ca te simti asa, cred insa ca e normal in starea ta. Si eu am fost asa, esti mai sensibila in perioada asta.
Nu trebuie sa va stresati asa, sa stii ca nu e neaparat nevoie sa-ti iei casa acum ca vine bebe, nu arde nimic, e chiar mult mai greu caci un mortgage o sa fie mult mai mare decit o chirie si daca tu vrei sa stai acasa cu copilul , mai mult de 3 luni, cit esti platita, o sa fie greu sa platiti rata dintr-un salar. Puteti cumpara casa si peste 2-3 ani, dupa ce tu vei incepe serviciul din nou si veti putea sa puneti bani deoparte.Cu cit e mai mare depozitul cu atit mai mica rata imprumutului.
Asa ca, eu zic sa te linistesti si sa reconsiderati prioritatile, poate acum ti-ar face chiar foarte bine sa mergi in RO sa te relaxezi. In lunile 4-5-6 e perfect sa calatoresti, nu mai ai greturi si te simti excelent, iti spun eu din proprie experienta.
Daca nu se poate si nu se poate sa mergi tu, faceti planuri pentru cineva din ai tai sa vina pe cind o sa nasti, daca ati vrea sa va ajute.



Daca vrei putem povesti si pe viu, iti trimit un mesaj privat

Ade

iubibubi spune:

Oana,
in primul rand felicitari! sa fie intr-un ceas bun si sarcina usoara!

in al doilea rand, starile tale sunt absolut normale. acum se petrec niste mari minunatii inauntru si corpul tau e coplesit si ametit de atata lumina :). pot aparea lacrimi, dor, nervi, pofte, complexe, manii, dezamagire, singuratate, nerabdare, bleah, pe mine nu ma iubeste nimeni si, posibil, toate la un loc :)). vestea buna este ca trece de la sine :). tu incearca sa te bucuri in fiecare clipa de ceea ce ti se intampla, chiar daca printre lacrimi si scrasnete din dinti. cu astfel de senzatii nu te mai intalnesti a doua oara (sunt unicat per copil :)).

pupic si ai grija de burtik :))


http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi

camiT spune:

Draga Oana, nu fi trista. Inteleg foarte bine si cunosc starile tale. La fel m-am simtit si eu cat am fost insarcinata si imi era si mie foarte dor de parintii si fratii mei. Asi fi vrut sa plec in Ro dar in acelasi timp nu vroiam sa-l las singur pe sotul meu. Atat de multe conflicte interioare.
Draga mea, ce ma ajutat pe mine foarte mult sa depasesc aceste stari, traite de fiecare femeie insarcinata, au fost: plimbarea zilnica in natura, relatia personala cu D-zeu caruia Ii spuneam toata durerea mea dar si bucuria mea. Prietenii nostri romani erau si sunt ocupati caci sunt aici la studii sau lucreaza deci nici eu nu am prea avut cu cine sa stau de vorba cand simteam nevoia de cineva care sa ma asculte. Si aceasta mi-a intarit convingerea ca singurul care este cu noi si alaturi de noi in fiecare secunda este D-zeu.
E adevarat ca sotul tau trebuie sa dea dovada de o rabdare foarte mare caci nu este usor sa fi mamicuta cu burtica.
Draga Oana, bucura-te de tot ceea ce exista in jurul tau, canta , danseaza, zambeste si fi fericita caci D-zeu va binecuvantat cu un suflet de om care sunt sigura ca o sa aduca o raza de soare(sau tot soarele) in viata voastra.
Pentru tinede la noi.

Cami si bebeul David

CristinaT spune:

Felicitari!
Si eu am trecut prin asa ceva, chiar daca sunt si am fost acasa, langa parinti, am avut tot felul de alte motive de suparare si de lacrimi. O sa treaca, peste cateva luni.... :))



4 ani - februarie 2004
http://www.babiesonline.com/babies/o/oana

angi_gemeni spune:

Sunt convinsa ca nu-ti este deloc usor departe de casa, singura printre straini...
Daca ai posibilitatea, ia legatura mai des cu ai tai. Poate-ti va fi mai bine...
Imagineaza-ti scenarii despre cum va fi in noua casa, cu bebelusul pe care vi l-ati dorit atat de mult.
Vei trece peste starile astea, este ceva normal...
Ai grija de tine si de bebele din burtica.
Multa sanatate!

Angi&Andrei&Andreea

aalexia spune:

Imi pare rau ca esti atat de trista!
Eu sunt o fire mai practica. Desi am probleme depresive de mult timp
nu ma las batuta.Am sa-ti spun ce-mi facea mie bine:
-mergeam zilnic pe jos muuult, muuuult ...
-cand aveam timp faceam gimnastica
-mi-ar fi placut sa pot impleti sau gobleni ( adica sa fac goblen) dar timpul nu prea mi-a permis - sunt niste activitati grozav de relaxante chiar daca acum par caraghioase
-incearca sa citesti niste carti bune despre cresterea copiilor caci iti vor prinde f bine( ex:Dr. Spook )
-tine-ti mintea ocupata tot timpul si fa numai lucruri care-ti fac placere.
-nu uita nici un moment ca starile tale il influenteaza si pe micutul din burtica
-stai de vorba cu oamenii , cu prietenii chiar daca aparent discutati banalitati, face bine si asta
Sa au zim de bine!
Cu drag - aprilutza

AlinaPopa spune:

Draga Oana,
Imi pare rau chiar rau ca te simti asa. E normal sa iti fie dor de familia ta din Ro, dar gandeste-te ca peste ceva vreme va fi totul bine si vei putea sa ii revezi. Mie mi s-a parut de luat in seama, ce a zis Aprilutza. Daca starile tale il influenteaza pe bb?? Mai bine straduieste-te sa treci peste deprimari, incearca sa fii multumita cu ce ai (daca fericita nu se poate), ca bbul tau sa fie vesel si neastamparat.

Alina

anka1 spune:

Draga Oana,

Am si eu prieteni departe de casa si stiu ca le este greu. Dar gindeste-te ca si aici poate ai fi avut stari de depresie din cu totul alte motive: neajunsuri materiale...Asa ca fa bine si gindeste pozitiv: plimba-te, admira natura, bucura-te de viata, de puiutul care va aparea in curind. Nu te lasa coplesita de sentimente negative, nu ajuta si in plus il afecteaza si pe micut.
Sigur, dupa ce va rezolvati prioritatile veti putea veni si in tara. au ii chemi mai repede pe ai tai la tine. Toate au o rezolvare. Acum trebuie numai sa faci echipa cu sotul tau si sa gasiti impreuna motive de bucurie.

Toate cele bune,

Anca

try spune:

Vin si eu si pun umarul la ce-au spus fetele mai inainte. Toate trairile in timpul sarcinii sunt amplificate de hormoni. Eu de cand am ramas insarcianta plang foarte usor, in sensul ca ma impresioneaza foarte usor anumite secvente, imagini si plang, imi dau lacrimile instantaneu. Sotului meu nu-i mai spun ca deja crede ca-s nebuna. Sunt paranoica un pic cu sarcina asta, exagerat de grijulie cateodata (am pierdut anul trecut o sarcina si-acum suflu si-n iaurt si ma gandesc la toate cate pe pamantu' asta).
dor de casa si de-ai mei nu am, n-am suferit niciodata de asta (chiar daca ma gandesc la cei de-acasa tot timpul, nu simt o nevoie stringenta sa-i vad, im iajunge ca vorbesccu ei la telefon saptamanal), asa ca nu pot sa fac vreo paralele cu tine, insa la tine (probabil predispusa catre doru lde casa) sentimentele astea se amplifica.
Nu poti s-o aduci pe mama ta la tine dupa ce nasti? Am inteles ca acolo postnatalul e doar de 3 luni. Tu poti reincepe serviciul, mamica vine frumos la voi si are grija de bebe, financiar va va fi cu mult mai bine. Decat sa stai acasa fara sa produci nimic, mai bine te duci la servici, castigi ceva bani, acoperi si cheltuielile curente cu un al 3-lea om mare in casa, impaci si dorul de mama, bebe este in grija cuiva cunoscut, nu in grija unei bone. Vezi, ai numai avantaje daca vine mama la tine dupa 3 luni dupa ce nasti si tu reincepi serviciul!
Pardon ai si un mare dezavantaj: nu mai stai tu toata ziua cu bebe si pentru multe mamici asta e un lucru primordial.
dar in final tu alegi cea mai buna varianta pentru tine si familia ta.

11 sapt DNP 1 nov.

bidiloi spune:

Este greu dar gindeste-te la bb-lusul tau , starile de plins si suparare il vor supara si pe el, acum treci printr-o schimbare in care asa cum au spus si fetele trebuie sa ai rabdare ...sa iti impui sa zimbesti, sa te plimbi, daca iti face bine, suna acasa (aici sint cartele cu care poti vorbi in tara, si nu sint o avere) macar cit sa poti sa le auzi vocea la ai tai si sa iti faca bine! Ce zici? Hai zimbeste, viata este frumoasa si tu esti fericita , vei aduce pe lume un copil, vei deveni mamica! Este cel mai frumos dar , este cea mai mare realizare ptr. o femeie! Cu prietenie de aici de departe....