cum este sa locuiti cu socrii?
Raspunsuri - Pagina 4
mariaangeli_que spune:
Danyce,cand te aud cu gratare impreuna cu socrii,am impresia ca citesc un S.F. , la o asemenea propunere socrul ar raspunde:no.da di ce va treba voua,sa faceti foc cand ma-ta va face ce vreti de mancare(cina o gateste la 10 seara),tulai ,Doamne,da pai ma Dani,ce zice satul cand va vede lumea ca faceti foc in curte;no stii ce ,nu am crezut ca esti asa de prost,lasa-ma in pace ca nu imi treba asa copil prost....... si se vaita si se caieste de mi-e acru sufletul, si uite asa de fiecare data cand se merge in vacanza in tara la ai lui
slakje spune:
mariaangeli hai sa te pup ca m-ai facut sar de dimineatza 
hahahaaaaa.
slakje spune:
am vrut sa zic : sa rad , scuze.....:)
debby spune:
Noi mergem o data pe an cate 2 zile si va jur ca ma "incarc cu o energie nemaizdruncinata" . La inceput veneau ma noi ( locuim intr-o garsoniera de 32 m patrati ) si ramaneau cate 2 trei luni ca deah, noi eram la mare. Nu-mi mai gaseam nici haine nici nimic, avea grija cineva sa-mi schimbe locurile. Fumam in baie si nu puteam iesi singura. Faza cea mai dura a fost cand am chemat instalatorul si ea i-a spus sa nu vina in ziua respectiva ca eram singura acasa. El tot cand eram singura a venit ( are cca 45 ani , om serios ) si am spus ca se innegresc si hainele de pe mama soacra cand a aflat.
Sunt multeeeee, dar stiti voi cum e, eu romanca, Torino, unde locuiesc ei, plin de romanasi, si asa mai departe. In fond nu stiu ce sa mai cred, iti pune sufletul pe masa ca sa aiba ce-ti reprosa, si mai dur e ca si cu fiul lor e la fel. O saptamana pe sarite pe an imi ajunge e chiar prea mult. Daca ar trebui sa traiesc cu ei as pleca din prima zi ca experienta asta nu o mai repet 
xenophora spune:
Si eu am locuit doi ani la socrii ( nu eram inca casatorita cu cel ce-mi era prieten de 5 ani ) nu pot spune cu socrii fiindca soacra era adesea plecata ... asa ca eu ramaneam cu socrul si cumnata care defapt nu ma vroiau sub nici o forma la ei in casa. Cel care urma sa devina sotul meu nu locuia cu ei ci in celalat capat al tarii si venea doar in week end-uri sa ma vada neputand la vremea aceea sa ma ia sa locuiesc cu el!
Da, eram buna de facut curat in casa, facut cumparaturi, spalat, calcat si gradinarit si asta fiindca ma tineau la studii la faculatate in orasul lor desi sotul meu le platea lunar chirie si bani ca sa ma tina ! Chestia n-ar fi fost nasoala daca n-ar fi fost cumnatica cu 2 ani mai mica ca mine sa-mi otraveasca fiecare zi de stat in casa aia !
Acum dupa 4 ani de la fapte, sa nu cumva sa o stiu pe cumnata prin orasul in care locuiesc ca fac alergie ! iar pe socrii ii tin la distanta cat pot ... cu tot respectul cuvenit !!!!
In plus cand a aparut bebe acu 8 luni, socrela incepuse sa se auto-invite la noi din doua in doua saptamani si mi-a facut de vreo doua, trei ori niste chestii ( gen sa-mi ia carutul din mana pe strada "ca se simte si ea iar tanara ca pre vemuri impingand pe bebe" iar eu nascusem de doar doua saptamani sau sa soptesca secrete la urechea bebe-ului meu fara ca eu si sotul s-o auzim cumva !!!! 
) de am pus-o la punct bine detot cand a mai indraznit sa se auto-invite data urmatoare si daca ne vedem odata la doua luni e bine !!!
Trebuie tinuti cat mai la distanta astfel de oameni .... ca de multe ori au stiut sa profite de bunul meu simt si respectul pe care il aveam fata de ei ca sa-si satisfaca ei placerile personale pana in ziua cand eu n-am mai avut bun simt si am fost la fel de nesimtita ca si ei si sa le spun in fata citez ca "nu am chef sa-mi vina in vizita neinvitati" !!!
tzuchi spune:
Noi am locuit la socrii, doar perioade scurte de timp, maxim 2 saptamini, dar nu-mi gaseam locul! Nu va spun ca prima data cand m-am dus la ei, s-a bosumflat soacra ca puiul ei nu-l mai ajuta pe taica'su la treburile gospodaresti(stau la tara) ci isi petrece tot timpul cu mine! Asa ca o sa facem tot posibilul sa nu ne ducem la ei decat in vizita si atunci nu o sa stam mai mult de 3 zile, ca am vazut ca intr-a patra ii dispare zambetul de pe buze si ii creste un bot! Iar daca o intrebi ce a suparat-o nu spune nimic!
Mirela
Claudelu spune:
Noi locuim cu parintii mei...exista si parti bune si parti rele...
Partile bune sunt datorita faptului ca ma scutesti de treburile casei(mama e de treaba in privinta asta, zice ca daca ea nu a avut niciodata nici un ajutor atunci macar fetele ei sa aiba ajutor din partea ei), ma ajuta foarte mult cu piticul meu care are doar o 5 saptamani, iar tata e foarte de treaba si ne ajuta si el cum poate...
Partile rele:nu ne putem certa in voie ca imediat se baga cineva intre noi(mama), nu pot sa dorm toata ziua (dau un exemplu) ca imediat comenteaza, nu poti umbla gol prin casa (ca sa zic asa)din respect pentru ei...se mai intampla sa ramanem fara bani(s-a intamplat de vreo 2 ori) si daca mergi sa le ceri lor, atunci trebuie sa dai explicatii ce-am facut cu banii si as putea continua cu o mie de exemple, dar mai bine ma opresc aici...
Mai exista o parte pozitiva si anume aceea ca toate cheltuielile le impartim in doua si reusim si noi sa punem ceva de o parte, ca daca ne-am duce in chirie nu am reusi sa strangem nici un banut...
In schimb eu cu socrii mei nu as rezista nici macar o saptamana, sunt prea prefacuti si pe mine ma dispera astfel de oameni...
...mai ales ca acum ii vad destul de des ca in sa-l vada pe piticul nostru
timea spune:
Eu zic ca depinde de oameni. Stiu nenumarate cupluri care stau cu parintii( implicit unul din ei e cu socrii) si totul este OK.
Cert este ca ideal este sa ai cuibusorul tau.
rodika spune:
Auuuuu!!!!Ce subiect!!!!Nu m-am inteles cu dumneaei de la bun inceput!Acum,cand noi suntem aici,"s-a imprietenit"cu mama mea,pana acum nu stiu daca s-au vazut de doua ori (in 9 ani)
Anul trecut in octombrie,a venit aici,sa ma ajute(am nascut in sept),SI ERA CAT PE CE SA PIERD LAPTELE!Bine c-a stat numai 3 sapt!!!
ralualexandrei spune:
Un subiect FIERBINTE.Am stat cu ei aproape 8 ani!Cei mai lungi ani din viata mea.Pe scurt , ca altfel as scrie un roman,in acesti ani m-am aflat in pragul divortului de mai multe ori(doar eu)si in pragul nebuniei amandoi,adica si eu si sotul.Cand am reusit sa plec nu m-am mai uitat inapoi.Dar in ciuda acestei experiente nefericite,consider ca depinde de firea fiecaruia,si aici o am in vedere pe mama cu care dealtfel locuim si care este pentru sotul meu mai mult decat a fost propria lui mama,el a avut noroc de soacra buna,eu nu.Vreau sa va spun ca in afara faptului ca nu se amesteca in nici o discutie a noastra,intotdeauna imi cere parerea sau ma lasa pe mine sa decid in ce ii priveste pe cei doi copii ai mei,cu toate ca sincer vorbind de multe ori ea are idei mai bune decat ale mele.Chiar daca e mama ma respecta pe mine ca adult,iar sotul meu e cel mai rasfatat si mai iubit ginere.Asa ca iata doua exemple ASA DA si ASA NU in viata unui singur om.
andrei