Cum v-ati cunoscut partenerul de viata?
Raspunsuri - Pagina 2
voljena spune:
l-am cunoscut la prima mea slujba cu contract lung aici in anglia... era seful meu. asta era acum 8 ani. acum recunoaste si el la toata lumea ca in ziua de azi eu sunt sefa lui...
smmiha spune:
Ce povesti frumoase! Abia astept sa mai citesc si altele.
Eu si sotul meu am fost colegi la facultate, ne-am remarcat reciproc din prima zi, dar fiecare avea o alta relatie. Ne-am imprietenit, statea foarte aproape de mine, mergeam la film, la chefuri, ne vizitam, parintii mei chiar ne suspectau ca suntem impreuna. Cand relatia mea a esuat si-am luat hotarea eroica de a nu-mi mai face nici un iubit o buna perioada de timp, l-am descoperit pe el intr-o alta ipostaza, nu doar ca amic. A urmat o peroada superba, apoi o despartire temporara de aproximativ 1 an jumatate, timp in care am ramas amici, ne-am impacat, iar anul trecut ne-am casatorit dupa 8 ani de la ziua in care ne-am sarutat prima data. Ne dorim tare mult un bebe anul acesta si inca unul peste vreo 3 ani.
Pot sa spun cu siguranta ca acum ne iubim mult mai mult decat la inceput, pentru ca ne cunoastem foarte bine si calitatile si defectele.
Mihaela
AAM spune:
Hai sa va spun si eu cum mi-am cunoscut printul..(Sander)
Ne-am cunoscut pe internet printr-o prietena care vorbea deja cu el si mie la vremea aceea imi placea de un american ....hihihihihi....
Am tot vorbit noi zi de zi , timp de vreo 7 luni timp in care americanul meu a disparut din peisaj, si dupa atatea luni l-am invitat pe Sander in Romania de ziua mea in luna mai ....
Am hotarat sa stea la mine in perioada asta si inainte sa vina si-a luat omul masina ca sa aiba un mijloc de locomotie
A ajuns in Bucuresti , ne-am dat intalnire si cand ne-am vazut am fost socata de cat de inalt este ....m-am dus sa il imbratisez si sa il pup si m-am impiedicat si printul meu m-a prins ca in povesti ...Am ajuns acasa , intram in casa si tot familionul meu astepta sa imi cunoasca printul ...sarmanul baiat a fost socat cand mi-a vazut toata familia , mai ales ca el e si cam timid ....
Dupa 4 zile m-a cerut de nevasta ....si i-am zis ca e nebun ...si dupa a zis ca daca nu vreau sa ne casatorim macar sa ma intorc in Olanda cu el ...la fel i-am zis ca e nebun dar nu s-a lasat ...Imi spunea in fiecare zi ca el nu pleaca acasa fara mine ...si-a sunat parintii si le-a spus ca ma intorc cu el ..dar nu le-a spus ca doar pt o vacanta si dupa vedem ...Sarmanii parinti erau disperati , il sunau in fiecare ora , credeau ca s-a insurat in Romania , ca vin definitiv ...Doamne ce nebunie a fost atunci dar el nu s-a lasat pana nu m-a convins sa ma intoc cu el si mi-a facut pasaport la urgenta , i-a spus comandantului ca motivul pentru care trebuie sa ma merg cu el in Olanda e ca tatal lui e pe moarte si vrea sa ma cunoasca...
Acum dupa aproape 2 ani de cand ne-am cunoscut "in real"si indragostit unul de altul in sfarsit ni s-a indeplinit visul si locuim impreuna si ne iubim mai mult ca in prima zi si el este cel mai important pentru mine si eu pentru el ....Nu suntem casatoriti inca si nici copii nu avem ...decat o printesina de pisica pe care o iubim si o rasfatam ca pe un copil ...dar sunt mai fericita decat am crezut vreodata ca as putea fi si el este cel mai bun prieten al meu si sufletul pereche .. IK HOU VAN JE SANDER !
Va doresc la toate sa fiti fericite cum suntem noi ...multi pupici !
Addicted spune:
Fiecare poveste in sine e frumoasa si sunt sigura fiecareia dintre noi ne place sa ne amintim de ea..
Noi ne-am cunoscut la derby-ul Steaua-Craiova,acum doi ani de zile.Mare meci mare,atmosfera ireala pe stadion,40 de mii de persoane..Veniseram amandoi din alte orase pentru meci si ne-am intalnit prin intermediul unor prieteni comuni.Dupa meci,eu trebuia sa plec la Cluj la facultate,el acasa,clujean fiind,asa ca am petrecut toata noaptea pe tren impreuna.Saptamana care a urmat a fost de vis-am stat tot timpul impreuna,de parca ne-am fi cunoscut de o viata..insa el nu indraznea sa faca nimic,de rusine.Incepusem sa intru la idei,pentru ca tineam la el si credeam ca el ma considera doar o amica foarte buna.Ironia face ca,peste exact 7 zile,tot la un meci de fotbal(culmea,eu urasc fotbalul,dar ce nu faceam sa fiu langa el..)..sa ma ia de mana si..sa nu imi mai dea drumul.Intr-o saptamana ne-am mutat impreuna..si de atunci viata mea e un vis din care sper sa nu ma trezesc niciodata.
Am aflatdupa ceva timp,prin intamplare,ca ne cunoasteam de fapt,el incercase sa ma "agate" pe chat,dar eu ii rezistasem eroic,hehe.
http://community.webshots.com/user/jane_noneyabusiness
Margot spune:
Noi am fost colegi de liceu.In clasa XI-a mi-a cerut prietenia si cum l-a refuzat, n-am mai vorbit tot liceul.Plus ca la sfarsitul clasei a XII-a el mi-a rupt uniforma de sus pana jos pe amandoua partile, eu haina la spate de la despicatura pana sus.
Ne uram pur si simplu.
Apoi ne-am reintalnit in facultate.El mai experimentat decat mine cu un an, eu boboaca si m-a pus sa scriu pe perete in camera"Pana cand moartea ne va desparti" si sa semnez.
N-am crezut c-o sa ma casatoresc cu el pana n-am terminat anul 5.
Eu tot il asteptam pe Fat-Frumos.Ne-am casatorit dupa un an si ne este bine(asa zice lumea ca am un sot tare bun).
Pe masura ce timpul a trecut am inceput sa-l apreciez din ce in ce mai mult si de iubit cred ca l-am iubit dintotdeauna numai ca n-am vrut sa recunosc.Avem 7 ani de casnicie si o fetita superba de 3 ani, si am realizat f multe impreuna.
Margot
Andreutza spune:
Eram colegi de liceu in clasa a IX-a. Am fost apoi si colegi de facultate, si dupa multe peripetii, cand am implinit 10 ani de prietenie ne-am casatorit. Asta era acum 3 ani si ne merge tare bine. Acum avem si un bb de 2 anisori.
Cu drag,
Sentoria spune:
Noi ne-am cunoscut pe net sau mai exact pe mirc in Martie 1999. Eu una doar cautam prieteni si aveam un grup intreg cand a aparut si el. Agitat rau, mult tupeu.....avocat! In Iunie m-a intrebat daca vreau sa fiu sotia lui.....in germana ca sa fie sigur ca nu intelege nimeni la mine la servici, fiindca lucram si cu vreo 3 romani in birou. In Noiembrie m-am dus in Romania si ne-am casatorit. Ai mei au ramas tablou, ai lui nu au crezut pana nu m-au vazut la ei in casa. Iar impreuna ambele seturi de parinti ziceau ca santem nebuni. Noi ne-am vazut de acte, de ambasada, ne-am facut un scurt honeymoon in Poiana Brasov. Certurile sant rare, santem bolnavi cu electronicele amandoi, avem o viata in doi foarte comfortabila si linistita. Imi place...am o liniste interioara care nu am avut-o pana acum
http://community.webshots.com/user/sentoriam
bidiloi spune:
Noi ne-am cunoscut in 1997, intr-o vara cind el venise in tara la nunta fratelui sau, eu lucram pe atunci ,in acel loc unde el se decise sa-si refaca dantura!N-am dat prea multa imp. atunci, el a plecat , a aflat nr de tel. m-a cautat ..ne-am intilnit si am stat de povesti la o cafea 4-5 ore!Am decis dupa citeva sapt. sa ne petrecem concediul impreuna in acea vara..a doua zi (la mare), pur si simplu pe terasa la o bere 
..si mititei 
,discutind de niste lucruri care nu aveau nici o leg cu asa ceva (adica cu casat.)m-am trezit intrebata :"ce parere ai avea daca ti-as cere sa fii sotia mea?" -Eu:"Ce parere ai avea daca ti-as spune:DA?"...Si uite asa ne-am casatorit si sintem fericiti avem deja 7 ani si o fetita cu fundita...si nu regret nici o secunda ca am facut atunci acea alegere .Sper ca va placut si povestea mea, am incercat sa fac reduceri multe ca sa nu va plictisesc , mai erau multe de povesti! pupicei!
SMART spune:
Noi ne-am cunoscut in ...gara. De obicei rideam de cei care s-au intilnit prin imprejurari mai putzin "clasice" dar dupa ce mi s-a intimplat si mie, cred in dragoste la prima vedere!
Am fost trimisa de "firma" sa-l astept pe noul sef de proiect, englez abia debarcat la Ro, care nu avea nici un habar unde se duce, in ce tren se afla si cind trebuie sa coboare. Eu la capat de linie asteptam un barbat pe care nu-l vazusem nici macar intr-o fotografie.
Asa ca trenul a ajuns, am asteptat sa coboare toata lumea,nici urma de englez si cind mai-mai sa ma las pagubasa a aparut in usa, speriat ca cineva ajuns in vestul salbatec. Nimeni nu-i spusese ca in Ro inca mai puteai vedea ciobani pe cimp cu oile si ca 350km se fac in 8 ore cu trenul, asa ca nu era sigur daca era tot in Ro sau ajunsese in Kazahstan (caciulile de blana ale ciobanilor, in luna mai, l-au derutat). Si de aici pornind, am inceput o foarte serioasa relatzie profesionala sef-subaltern,care calca pe toata lumea pe nervi. Eram asistenta personala, translator, faceam impreuna cumparaturile, mincam impreuna, mergeam la film impreuna si totul se oprea aici. Pina cind 6 luni mai tirziu faceam scola de soferi si nu prea mergea treaba si s-a oferit sa ma ajute simbata, sa conduc prin parcari. Am reusit inca o luna sa pastram distanta dupa care eu m-am pregatit sa-mi dau demisia fiindca am realizat ca era intr-adevar omul perfect, ca simteam ca mor de dragul lui si ca imi era frica sa mai lucrez cu el stiind ca pot sa sufar...
Asa ca i-am dus demisia si atunci mi-a spus sa nu plec, ca era indragostit de mine si ca nu indraznea sa-mi spuna nimic din cauza diferentzei de virsta si a seviciului. Dupa care am crezut ca am trecut pe o alta lume nu puteam crede ca mi se intimpla mie!
Asa inceput povestea noastra de dragoste, acum 10 ani si continua si astazi la fel de plina de surprize.
FELICIA
AlinaPopa spune:
Eu l-am cunoscut la facultate. Eram colegi de grupa, dar nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca voi fi impreuna cu el. Cert e ca a insistat sa fim impreuna timp de 1 an jumate si pana la urma am cedat. Si nu imi pare rau.
Alina