la 3 m sub pamant

Patetic titlu, dar acolo ma simt acum pt acolo m-a aruncat iubirea vietii mele si tatal copilului meu
Poate unele dintre voi stiu o parte din povestea mea, dar va rog sa ma credeti ca scriind aceasta poveste nu astept nimic in schimb, nici consolare, nici mila - nimic!
O fac doar pt fetele care mi-au tot trimis PM si mail-uri intrebandu-ma ce se intampla cu mine, care si-au facut griji pt mine si pt copilul meu
Tocmai din acest motiv, care nu ma cunoasteti si nu va place ceea ce am scris si cum am scris, faceti abstractie de acest subiect!

Pe scurt ar fi ca Alex, tatal lui Danut cu care nu am fost casatoriti cu acte si nici religios, a plecat in iulie la CT cica pt a imbunatati situatia ns. materiala, pt o perioada de proba de 2-3 luni ca apoi, daca merge bine sa ne ia si pe noi acolo.
Continua sa vina cam o data la 1.5 - 2 luni cand ii expira asigurarea, de fiecare data spunandu-mi cat e de greu fara noi acolo si cat de mult ne simte lipsa si ne duce dorul, vorbeam mult la telefon, ne trimiteam sms-uri, il sunam de fiecare data cand Danzuc invata ceva nou sau pur si simplu cand vroiam sa-l aud.
De fiecare data cand venea, ne spunea cat de mult ne iubeste si cat e de greu sa stea departe de noi si mai ales de copil. Relatia in sine nu mai mergea chiar bine pana la plecarea lui, dar odata despartiti, simteam lipsa celuilalt nespus de mult. De fiecare data il tot intrebam cand ne ia la CT, pt ca nu mai puteam continua asa, sufeream toti 3 si in plus, ar fi cam cazul sa dau copilul la gradi si n-as fi vrut pt nimic in lume sa mearga la o gradi aici. Imi tot spunea ca ne ia imediat ce primim cetatenia. Ceva a aparut in noiembrie, cand a venit la ziua mea si a fost extrem de rece si distant, ca apoi sa-i gasesc in gentuta cu acte un set de cercei + pandantif de care imi luase mie cand relatia ns. mergea cum nu se poate de bine. Nu i-am spus atunci nimic, sperand totusi ca erau pt mine, pt ca ai mei se stricasera. Nopti nedormite, ganduri negre, imi tot spunea ca ma iubeste si ca nu m-ar insela pt nimeni.
Am rezistat pana la craciun, ca atunci cand am primit un alt cadou de la el decat cel sperat si asteptat, sa-l intreb. Mi-a zis ca i-a dat stapana apartamentului pe care il inchiria niste bani sa-i ia ceva din Ag pt fica-sa. Bun, l-am crezut, pt ca aveam o incredere oarba in el, mai ales ca modul in care mi-a spus-o mi-a sters orice urma de indoiala. Tot atunci la craciun mi-a luat un set de cercei + inel, si a mai luat inca un set de cercei cica pt aceeasi fata a stapanei. Am zis ca doar n-o fi chiar atat de nesimtit incat sa ia cadouri unei amante impreuna cu mine. Iarasi l-am crezut. A plecat linistit si fericit, la fel am ramas si eu, a mai inceput un an...un an care promitea sa fie mai bun, un an pt care am facut planuri impreuna, un an in care ne vedeam toti impreuna pe malul marii, eu la servici acolo, Danzuc la gradi. Au urmat iarasi numeroase telefoane, toate la fel de calme si pline de declaratii, ca apoi sa primesc un telefon la sf. de februarie de la el: plangea si spunea ca nu mai poate fara noi. A doua zi, cand tocmai ne pregateam de culcare suna la usa, era destul de tarziu, si culmea era Alex, care a spus ca nu mai suporta distanta si despartirea. Atunci, la sf. de februarie au fost 5 zile de paradis pe pamant. Declaratii, pasiune, planuri, deja imi spuena sa vand apartamentul aici ca el pleaca si incearca sa caute gradi pt pui si un servici pt mine ca sa ne mutam pana in vara. Nu-mi venea sa cred ce auzeam, or el mi-a spus tot ce-si doreste sa auda o femeie, ba chiar i-am si spus-o ca mi-i frica sa cred ca nu cumva sa urmeze ceva dureros care sa ma deceptioneze. Mi-a zis sa cred pt ca asa va fi viata ns., pt ca vom fi fericiti toti trei impreuna, pt ca el s-a schimbat mult. Mi-a spus ca "acasa" pt el e acolo unde stau eu si puiutul ns. si ca vrea sa mai facem un copil, la fel de frumusel si destept ca Danut. A plecat indragostit, fericit, calm, la fel m-a lasat si pe mine. In ziua in care a plecat m-a sunat de 5 ori ca sa-mi zica ca deja ne simte lipsa si ar da orice din lume ca sa se intoarca inapoi sa mai stea cu noi ca la doar doua saptamani de atunci sa-mi spune la telefon ca a luat marea hotarare din viata lui si anume acea de a ne desparti. A fost un soc extrem de dureros, nu-mi venea sa cred, l-am sunat in ziua respectiva de cel putin 3 ori pt ca nu puteam crede, mai ales dupa ultima lui venire acasa, dupa comportamentul lui, dupa ce numai cu 2 zile inainte de asta ma sunase si-mi spusese aceleasi cuvinte de dragoste...Am zis ca poate-i o clipa de ratacire, poate are probleme la servici si l-am sunat sambata trecuta sa-i vb, mi-a raspuns o tipa care cand i-am zis ca sunt sotia lui, mi-a raspuns cu mult tupeu si trufie "tu nu mai esti sotia lui, eu sunt prietena lui acum." Mi-a cazut cerul in cap. Culmea e ca si soacra-mea era la mine atunci si a auzit si ea ce a spus tipa. Nu am putut inchide un ochi, cuvintele tipei imi sunau in cap incontinuu. Mai tarziu cand am vb cu el, mi-a mai jurat de cateva ori ca nu are nimic cu tipa respectiva, ca e doar o prietena, ca nu m-a inselat bla-bla...A doua zi, adica duminica intr-o clipa de disperare, dar si din instinctul de a-mi apara casnicia, am luat autobusul si am plecat la CT, sa vad cu ochii mei ce se intampla. Nu va pot spune ce chinuri tot drumul, plans, nu stiam bine ce fac si incotro merg, unde il voi gasi, pt ca nu aveam nici adresa si nici nu cunoasteam orasul. Totusi, luni la 7 fara 10 dimineata ii bateam la usa, a ramas mut atat el cat si tipa care mi-a deschis usa. Tipa avea toate lucrurile sale mutate la el, prin urmare nu era de o zi de doua. Am stat cu el toata ziua, incercand sa inteleg ce l-a facut sa ia o astfel de hotare atat de brusc, incercand sa inteleg de cand dureaza relatia aia, sa inteleg ce a fost dar tot show-ul ala de acu 2-3 saptamani cand fusese acasa, pt ca in cei 7 ani de cand stam impreuna aveam pretentia de a-l cunoaste. intotdeauna mi-a spus ca ceea ce are in suflet e si pe fata si credeti-ma parea atat de sincer in declaratiile sale. In cele 12 ore de mers cu autubusul am trecut de la o stare la alta, de la furie, la disperare, de la ura la durere, facandu-mi tot felul de planuri de razbunare, pe care pana la urma nu le-am pus in aplicare din simplul motiv ca il iubesc inca, ca este tatal copilului meu, ca am visat sa imbatranesc alaturi de el, ca am facut planuri impreuna, ca ma vrut sa mai facem un copil impreuna. Dupa o zi de discutii, mi-a zis ca se simte de 10 ori mai kk pt ca mi-a facut ce mi-a facut si pt ca tot eu eram acea care ii mai dadea o sansa, mi-a spus ca odata ce m-a vazut la usa se astepta sa-i fac orice, sa-i fac ceva tipei, sa-i fac scandal unde lucreaza, sa-i distrug masina, in schimb eu am fost fff calma, indurerata, dar calma... or nu l-am vazut niciodata mai hotarat decat era atunci, mai hotarat sa rupa totul cu mine si sa ramana cu tarfa aia, care intr-adevar era fata proprietaresei asa cum a banuit. Cred ca acum e moda la CT sa dai un apartament in chirie si sa-ti oferi si fata pe tava pt distractia turistului pt numai 100$. Cata moralitate din partea mamei, dar si a fetei!!!! Sa stii ca distrugi un camin, ca lasi un copil fara tata si totusi sa nu-ti pese...Cum poti crede ca poti sa-ti faci o relatie si sa fii fericit cand distrugi doua suflete odata? Il invinuiesc deopotriva si pe el pt toata inselaciunea asta dar si pe ea, pt ca pt mine, la fel cum pt orice persoana integra si cu o educatie minima, un cuplu, o familie, mai ales cu un copil este un teritoriu tabu..., mai ales ca ea statea cu maica-sa cu un etaj mai jos si daca nu era sa-i faca avansuri nu se intampla nimic.
Acum sunt mai mult moarta decat vie, pt ca nu mai am acele sperante, pt ca nu mai pot visa, pt ca mi-a omorat dintr-o singura lovitura toate iluziile, pt ca m-a distrus si ca om, ca femeie, batandu-si joc de corpul meu si ca mama, pt ca nu mai pot sa am grija de Danut, nu mai pot sa-i zambesc copilului si nu pot sa nu plang cand il aud intreband de taica-sau la fiecare pas, cand jucandu-se spune ca masina aia merge la tata la constanta...
Ma doare nespus de mult ca aceleasi cuvinte i-a spus si copilului si ca acum din toata tarasenia asta Danut are de suferit cel mai mult. Culmea e ca a spus aceleasi cuvinte la toata lumea: mamei sale, parintilor mei, mie, prietenilor, puiului ca acum sa-mi zica ca comportamentul lui de la ultima venire acasa a fost un test pt el, ca a vrut sa vada daca mai poate repara in el ceva...
Nu stiu cum sa fac sa nu ma mai gandesc la el, sa nu astept sa ma sune, sa nu mai aud acele cuvinte...Nu stiu cum sa fac sa pot dormi noaptea fara sa-l visez, fara sa ma doara ca e acum langaalta, ca nu eu sunt cea pe care o cuprinde si o saruta...Nu stiu cum sa ma uit in ochii copilului si nici nu stiu ce sa-i spun copilului ca sa nu-si piarda increderea nici in taica-sau si nici in viata.
E prea mult pt un singur om sa treca prin asa ceva...

Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz
Poze>:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Povestea+de+Craciun&mid=1214&cid=3759
http://www.yamafoto.com/?ref=6599
http://www.yamafoto.com/?ref=14353
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Danza

Marina spune:

Danutza...imi pare rau sa aud ca treci prin asa ceva. Usor nu iti este sunt convinsa. Nu prea stiu ce sa-ti zic si ce sfat sa-ti dau atata doar fii puternica!
si un de la noi si fruntea sus!

ellaalba spune:

Draga mea draga,
ma rog la Dumnezeu sa-ti fie bine si sa fii puternica. Oooofff se pare ca barbatii sunt neterminati si fara nici un fel de onoare! Gandeste-te la puiul tau. Atat!

Te sarut

bibi spune:

ti-am citit cumplita poveste si am oftat. Cand l-am vazut pe micutul Danut m-au apucat furiile pe ticaloasa asta de viata. Nu stiu cum sa te incurajez. Ce as putea sa-ti spun ca sa nu-l mai visezi, ca sa invii?

Yasmine spune:

Chiar daca nu ashteptai nici un raspuns la povestea ta, o sa-tzi spun ca ai toata compasiunea mea, shi ca sper ca sufletul tau sa-shi revina cit mai repede din amortzeala asta cruda.
Sigur ca acum tzi-e greu sa crezi ca potzi infrunta singura toata durerea asta, dar intr-o buna dimineatza te vei trezi shi apasarea de pe inima ta nu va mai fi la fel de grea, shi o sa incerci sa-i zambeshti lui Danutz, pur shi simplu pt. ca asta este ceea ce merita el, ca mama lui sa-i dea lui toata dragostea ei, shi sa fie senina pt. el. Shi poate intr-o buna zi ... cine shtie ...
Corinna, Andreas, Alexandru shi Noah Alexander (inca pe drum) http://www.rhp.ro/Andreasn/

teo1970 spune:

Adela spune:

Capul sus! Nu te lasa doborata ca doar n-o pierit samanta barbatilor!

Pupicei la prejdinte.

Adela si Julia

bidiloi spune:

E greu sa dai sfaturi in aceasta situatie!E dureros sa stiu ca alte femei trec prin astfel de momente, care te fac sa-ti pierzi identitatea,mindria, si sa ajungi sa speri ,..trecind peste aceste lucruri dureroase in speranta ca ea-situatia ,se va rezolva in timp si ca totul va reveni la acel normal de alta data!Depinde de tine daca tu vei putea sa treci peste,sa uiti si sa ierti totul!Ptr. ca asta va trebui sa faci (in cazul in care el va dori sa se intoarca la tine)va trebui sa uiti,vei reusi ?Eu nu !L-as ierta dar nu as putea uita, si asta m-ar obliga sa iau o hotarire.Asta as face eu!Dar desigur tu hotarasti ce e mai bine ptr. tine si ce cale vei urma.Sper sa nu te superi ca am fost poate mai directa -transanta cu tine.Am facut-o ptr. ca am simtit ca ai nevoie de cineva care sa te scuture putin si sa te ajute sa privesti aceasta situatie si din alt unghi-si sa te faca sa realizezi ca nu e sfirsitul lumii...e dureros dar poti sa treci peste, esti femeie, nu uita si mama pe deasupra, si poti sa fii tare poti sa rezolvi problema.Trebuie doar sa ai incredere in tine si vei reusi sa treci peste.Bafta multa.

lily spune:

Draga Dana,

desi e tatal copilului tau, pare de neimaginat ce ti-a facut ! si totusi nu e primul care face asa...De ce ???
De ce nu a avut curaj sa iti spuna ca a cunoscut-o pe "ea" si sint impreuna ? Lasitate, egoism, nehotarire...
Orice ar fi fost, poti sa speri ca intr-o zi te va cauta ?
Poate ca da, dar vei mai fi la fel de ingaduitoare cu el, la fel de dulce si iubitoare ?
Orice suferinta te face mai puternic.

Iti doresc sa ai rabdare si sa lasi timpul sa vindece ranile.
Sa iti traiasca minunea de Danutz !

Cu drag,
Lili

ralucami spune:

Draga Dana! Mult curaj, incearca sa fii tare!!! Si daca in adancul sufletului tau o sa cautzi si nu o sa gasesti putere , uita-te la puiutzul tau si gandeste-te ca el are nevoie de o mamica curajoasa, care sa il ocroteasca!

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

iubibubi spune:

Dana,
banuiesc ca-ti este tare greu, banuiesc ca e oribil ce ti se intampla, dar esti tanara, esti frumoasa si ai un copil minunat. n-ai ce cauta "six feet under" :)! te cred ca acum nu vezi nici o solutie, ca totul pare ca s-a sfarsit, dar intotdeauna Dumnezeu si timpul le rezolva pe toate. trebuie sa fii puternica, pentru tine si pentru Danut.

si s-auzim de bine!


http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi