Despre Paste!!

Ouale rosii
Cu 2000 ani inainte de Cristos chinezii foloseau oua colorate. Cercetari etnografice descriu obiceiuri ale oualelor colorate in Ucraina (asemanatoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franta, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt si Anglia (unde ouale colorate au fost inlocuite cu oua de ciocolata).
Dar de ce oua rosii de Pasti ? Legendele crestine leaga simbolul oualelor rosii de patimile lui Isus. Rastignirea si invierea reprezinta reinvierea naturii primavara si cu reluarea ciclurilor vietii. Oul, el insusi purtator de viata, devine un simbol al regenerarii, al purificarii si al vesniciei. Legenda spune ca atunci cand Isus a fost batut cu pietre, acestea atingandu-l s-au transformat in oua rosii. O alta traditie afirma ca Sf.Maria, venind sa-si vada Fiul rastignit, i-a adus oua, care s-au insangerat sub cruce. Alta legenda afirma ca dupa ce Isus a fost rastignit, carturarii saducei si rabinii farisei au facut un ospat de bucurie. Unul dintre ei a spus: 'Cand va invia cocosul pe care-l mancam si ouale fierte vor deveni rosii, atunci va invia si Isus'. Nici nu si-a terminat acela spusele si ouale s-au si facut rosii, iar cocosul a inceput sa bata din aripi. In traditia populara romaneasca ouale de Pasti sunt purtatoare de puteri miraculoase: vindeca boli, protejeaza animalele din gospodarie, sunt benefice in felurite situatii etc.
Culoarea rosie este simbol al focului purificator. O credinta din Bucovina afirma ca oul rosu este aparator de diavol. Acesta se intereseaza daca oamenii fac oua rosii si umbla cu colinda, caci doar atunci cand aceste obiceiuri vor inceta, el va iesi in lume. Alta poveste a oualelor rosii: 'Sase surori maritate au vrut sa ucida pe a saptea sora a lor, care facea ochi dulci celor sase cumnati ai sai. Pietrele insa cu care au cautat sa arunce intr-insa s-au colorat in diferite chipuri. Sora aceasta a ramas neucisa, dar in aceasta amintire poporul a inceput sa coloreze ouale in duminica Pastilor, cand s-a intamplat aceasta'. Una dintre cele mai vechi marturii privind ouale colorate de la romani este a secretarului florentin al lui Constantin Brancoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a oualelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean.
Culorile folosite corespund unei anumite simbolistici:


Rosu = simbol al sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.
Negru = absolutism, statornicie, eternitate.
Galben = lumina, tinerete, fericire, recolta, ospitalitate.
Verde = reinnoirea naturii, prospetime, rodnicie, speranta.
Albastru = cer, sanatate, vitalitate.
Violet = stapanire de sine, rabdare, increderea in dreptate.
Mai demult, ouale erau vopsite in culori vegetale, astazi se folosesc mai mult cele sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate dupa retete stravechi, transmise din generatie in generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele, in functie de momentul cand erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul in care erau combinate, ofereau o gama extrem de variata de nuante. Extrem de diversificate si ingenioase sunt materialele si instrumentele folosite la decorarea oualelor. In functie de regiunile tarii, exista procedee specifice pentru realizarea oualelor decorative. In unele parti sunt folosite oua fierte, in alte zone cele golite de continut. Oua decorative se mai fac cu vopselele in relief (Vrancea, Putna Sucevei), impodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamt), din lut (Corund-Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina).
Ornamentica oualelor decorative este extrem de variata, ea cuprinzand simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de munca) si religioase. Astfel, numai in ornamentarea geometrica deosebim simboluri si semnificatii precum:

linia dreapta verticala = viata
linia dreapta orizontala = moartea
linia dubla dreapta = eternitatea
linia cu dreptunghiuri = gandirea si cunoasterea
linia usor ondulata = apa, purificarea
spirala = timpul, eternitatea
dubla spirala = legatura dintre viata si moarte.

Despre Spovedanie

Spovedania este Taina prin care credinciosul primeste de la Dumnezeu iertarea pacatelor marturisite duhovnicului cu zdrobire de inima si cu hotararea de a nu le mai face.


Taina Spovedaniei se mai numeste si Taina pocaintei sau a Marturisirii.


Ea a fost fagaduita de Mantuitorul prin urmatoarele cuvinte, adresate apostolilor: 'Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer' (Matei 18.18).


Asezarea Tainei Pocaintei a avut loc, insa, dupa Inviere, cand Domnul a zis ucenicilor: Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, se vor ierta lor, si carora le veti tine, vor fi tinute' (Ioan 20,22-23).


Sf. Efrem Sirul asemana Pocainta cu 'un mare cuptor care primeste intr-ansul arama si o preface in aur, ia plumb si da argint'.


Iar Sf. Isaac Sirul scrie: 'Dupa Botez este Pocainta; ea este a doua nastere din Dumnezeu'.


Spovedania are in mod deosebit doua efecte. Primul efect al Pocaintei este iertarea pacatelor si reasezarea celui ce s-a spovedit in starea harica din care cazuse, iar al doilea este usurarea si linistea sufleteasca


Pentru ca Taina sa aiba aceste efecte, cel care se spovedeste trebuie sa faca o marturisire sincera, sa ia hotararea de a nu mai pacatui, sa aiba nadejde in mila si bunatatea lui Dumnezeu si sa-si indeplineasca epitimia sau canonul dat de duhovnic.


Orice pacat se poate ierta prin pocainta, oricat ar fi el de grav, dar si intoarcerea trebuie sa fie pe masura greselii.


Pacatul este un act de revolta impotriva cerului, este un act de mandrie, in timp ce marturisirea cere smerenie.


In Cuvantarea despre Puskin, Dostoievski scria astfel: 'Smereste-te, om mandru, si inainte de toate frange-ti mandria... De te vei birui, te vei smeri si vei deveni liber, cum nici nu te-ai fi inchipuit vreodata. Si vei incepe o lucrare mareata si-i vei face liberi si pe altii si vei vedea fericirea, caci viata ti se va umple'.


Mantuitorul si-a inceput activitatea cu o chemare catre cei cazuti: 'Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor' (Matei 3,2). Plecand de la aceste cuvinte, Sf. Parinti invata ca 'a-ti recunoaste pacatul este un mare dar al cerului, mai mare decat vederea ingerilor'.


Pocainta este, de asemenea, singura posibilitate de a primi Revelatia dumnezeiasca si de a intelege cum a fost gandit omul, mai inainte de crearea lumii, in sfatul cel mai inainte de veci al Sfintei Treimi.


Un om care se caieste cu adevarat se poate ridica chiar pana la desavarsire, adica pana la 'imparatia Luminii necreate', caci cei care sunt in Lumina, au trecut nu prin 'usile groazei', ci prin 'usile pocaintei'.


Intr-adevar, marturisirea pacatelor este insotita de o anumita doza de rusine. Dar tocmai aceasta rusine, care pe multi ii retine de la Spovedanie, are darul sa ne impace cu Dumnezeu.


Taina Pocaintei este Judecata milostiva a lui Dumnezeu ce o face cu noi atunci cand mergem de bunavoie, ca sa ne marturisim pacatele.


Daca noi nu facem aceasta, atunci ne prinde dreptatea dumnezeiasca, si deci ne pasc primejdii.


E bine sa se spovedeasca omul de la tinerete, nu doar la anii batranetii.


Dumnezeu iarta nestiinta, dar viclenia nu. Iar omul cu ganduri viclene e acela care-si da cu toata voia tineretea dracilor, ramanand ca lui Dumnezeu sa-i dea o batranete distrusa.


Fericitul Augustin invata ca pocainta adevarata se cuprinde in doua miscari opuse ale inimii: una de ura fata de pacat si alta de iubire fata de Dumnezeu.


Atunci cand regele David a ucis pe Urie si a luat de sotie pe Batseba, femeia celui ucis, Dumnezeu a trimis la el pe proorocul Natan. Acesta i-a spus regelui pilda cu bogatul care in loc sa taie din turmele sale, a rapit saracului singura-i oaie si a pregatit-o oaspetilor sai. David auzind intamplarea a zis de bogat ca 'e vrednic de moarte'. Dar Natan i-a raspuns: 'Tu esti acela'.


Indata regele s-a rusinat si cu o adanca ura de pacatul facut a zis: 'Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta... Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut...' (Psalmul 50). Fara pocainta nu poate exista autocunoastere si nici descoperirea imparatiei din noi.


Cat este sub pacat, omul, ca si David, nu mai are puterea de a deosebi binele de rau. El are nevoie de cineva care sa-l trezeasca si sa-i mijloceasca vindecarea ce vine de la Dumnezeu. Si acesta este duhovnicul.


Pe langa ura fata de pacat, pocainta adevarata trezeste in om si sentimentul iubirii fata de Dumnezeu, atat pentru indelunga Sa rabdare, cat si pentru bunatatea Sa pe care ne-o arata.


Imparatul Teodosie al Bizantului avea uneori obiceiul sa judece pe cei care complotau impotriva lui.


Dupa ce le aducea in fata toate dovezile vinovatiei lor si-i facea sa-si marturiseasca faradelegile ei se asteptau sa fie osanditi la moarte.


Dar imparatul lua o alta hotarare si in loc sa-i omoare, ii lasa liberi, fara nici o pedeapsa.


Sf. Ambrozie, care istoriseste despre aceste lucruri, spune ca 'Imparatul voia sa biruiasca prin dragoste, nu sa pedepseasca'.


Asa si noi avem datoria de a iubi pe Dumnezeu, caci in loc sa ne pedepseasca si sa ne piarda, ne iubeste si ne iarta.

Obiecte simbolice ale patimilor lui Isus
- Punga cu 30 arginti: simbolul tradarii lui Iuda-Ischariot.
- Lampasul aprodului Malchus din Gradina Gethsemane si urechea lui Malchus taiata de Sf.Petru (Luca 22,50-51, Ioan 8,10).
- Cocos: simbolul negarii de 3 ori a lui Isus de catre Petru.
- Treptele din fortareata Antonina pe care Isus le-a urcat, spre a fi judecat de Pilat din Pont.
- Obiectele cu care Pilat din Pont s-a spalat pe maini dupa judecata (cana de apa, lighean, stergar).
- Stalpul biciuirii lui Isus, in curtea fortaretei Antonina.
- Biciul roman flagrum, pus in mana lui Isus ca sceptru dupa biciuire (Marcu 15,19).
- Capul unui soldat roman ce-l scuipa in timpul biciuirii.
- Mana unui soldat ce-l palia o pauzaste in curtea fortaretei.
- Coroana de spini asezata in mod ironic pe cap.
- Haina de purpura rosie asezata lui Isus pe umeri, ca unui rege de carnaval la serbarile hibernale romane Saturnalii (Ioan 19,19).
- Crucea purtata de Isus pe Via Dolorosa.
- Naframa lui Veronica (in lb. greaca vera ikon = adevaratul chip) cu care aceasta i-ar fi sters lui Isus pe Via Dolorosa sudoarea de pe fata (chipul lui Isus ar fi ramas imprimat pe aceasta naframa).
- Tablita din gips (lemnul era in acel timp prea scump in Palestina) cu gravura ironica INRI (Iesus Nazarenus Rex Iudaerorum = Isus Nazarenianul Regele Iudeilor) fixata pe cruce deasupra capului lui Isus (Ioan 19,19).
- Ciocanul folosit la fixarea cuielor in maini si in picioare, precum si la fixarea tablitei cu inscriptia INRI.
. - Cuiele (piroanele) cu care a fost fixat pe cruce.
. - Zarul cu care soldatii romani ar fi tras la sorti pe Golgota Camasa lui Isus (Marcu 15,23).
- Bat de isop (Hyssopus officinalis, arbust originar din Asia Mica) cu un burete inmuiat cu o bautura narcotizanta (vin cu smirna).
- Lancea cu care ar fi fost intepat in piept (langa inima) de catre soldatul Longinus (Ioan 19,34).
- Scara si cearceaful cu care a fost coborat de pe cruce.
- Clestele utilizat la scoaterea cuielor din maini si din picioare.
- Cele 5 rani: 2 in palmi, 2 la picioare si una la inima.
- Giulgiul impregnat cu smirna (rasina parfumata a arbustului Balsamodendron commiphora myrrha din sudul Arabiei; amestecata cu vin, era folosita pentru anestezia partiala a crucificatilor, spre a le reduce durerile; in forma de praf, amestecata cu aloe, servea la imbalsamarea mortilor la evrei; pentru imbalsamarea lui Isus s-au folosit cca 100 pfunzi romani din acest amestec; un pfund roman = 327,45 g; 100 pfunzi romani = 33 kg) si aloe (produs rasinos bine mirositor al unui copac din familia Thymelacee, endemic in India; a nu se confunda cu specia botanica propriu-zisa de Aloe!).

Ce este postul
A vorbi despre post si chiar a-i da o definitie pare foarte simplu deoarece postul este cunoscut in toata lumea, in toate traditiile si culturile lumii. Stim, de asemenea, ca se refera la un anumit set de reguli restrictive din punct de vedere, mai ales, alimentar.


Iata in ce fel au inteles si au definit postul unii dintre cei mai mari asceti ai crestinismului, de la care ni s-au pastrat fie cuvinte de invatatura, fie simple sfaturi sau cugetari sub forma de sentinte:


'Fratilor, imbuibarea pantecelui este maica desfranarii, iar postul si infranarea este bogatia sufletului; deci aceasta sa ne silim sa o castigam cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si lauda oamenilor care este maica tuturor rautatilor.'


'Fiilor, bine este a-l satura pe cel sarac si flamand si asa sa postesti.'


'A intrebat avva Iosif pe avva Pimen cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen lui: eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se sature...'


'Acolo e adevarata sarbatoare, acolo unde e mantuirea sufletelor, unde e pace si intelegere, unde e alungat orice gand lumesc, unde e izgonit strigatul, zgomotul, umbletele bucatarilor, taierile de animale; unde in locul acelora salasluieste linistea, pacea, dragostea, bucuria, bunatatea si alte nenumarate bunatati... Postul este hrana sufletului; si, dupa cum hrana trupeasca ingrasa trupul, tot asa si postul face mai puternic sufletul, il face mai usor, ii da aripi, il face sa stea la inaltime, sa se gandeasca la cele de sus si sa se ridice mai presus de placerile si dulcetile acestei vieti.'


Desi exemplele pot continua, ne oprim la aceste cateva cugetari alese dupa un singur criteriu: in cuvinte putine si simple, autorii lor surprind problema postului in profunzime. Dupa cum am semnalat deja si dupa cum constatam din spusele sfintilor citati, avem impresia ca postul se refera, mai ales, la mancare sau asa cum intelegem foarte multi dintre noi, numai la mancare. Postul nu poate fi limitat la mancare, ci are un aspect material si un aspect spiritual, el reprezentand un mijloc si o cale de desavarsire a omului, care este si trupesc, dar si sufletesc. Din punct de vedere material, se refera, intr-adevar la hrana omului si, in general, la 'miscarea trupului', iar din punct de vedere spiritual la hrana sufletului si la miscarea sufletului, avand in vedere desavarsirea trupeasca si sufleteasca.


De asemenea, postul nu a intervenit in viata omului dupa caderea in pacat, ci a fost dintr-u inceput o dimensiune ontologica a omului si, in consecinta, nu trebuie raportat la caderea omului, ci la desavarsirea lui. Ce inseamna acestea? Ca omul a fost creat de Dumnezeu trup si suflet intr-o stare de desavarsire relativa, cu posibilitatea de a ajunge la desavarsirea absoluta, dupa har, prin lucrare, prin efort personal. Desavarsirea la care era chemat omul, subliniata de Scriptura prin sintagma 'dupa asemenarea cu Dumnezeu' (Facerea 1,26) viza atat trupul cat si sufletul, care erau in armonie, lucrand impreuna, neantagonist. Asadar, daca partea spirituala a omului era prin fire inclinata spre comuniunea cu Dumnezeu, fiind rationala, partea trupeasca, materiala a omului colabora cu acesta prin intermediul simturilor care prin supunere de bunavoie fata de voia dumnezeiasca si prin renuntare, prin jertfa, urmau sa fie eliberate si ele (simturile) de greutatea materiei si spiritualizate, conducandu-l pe om la comuniunea cu Dumnezeu. Comuniunea cu Dumnezeu putea fi deci realizata atat in plan material, cat si in plan spiritual.


Datorita faptului ca desavarsirea tinea de libertatea omului si de efortul lui personal, Dumnezeu l-a supus unui test, unei incercari , in fata careia sa-si poata exercita libertatea: l-a asezat in rai, spunandu-i: 'Iata, va dau toata iarba, ce face samanta , de pe toata fata pamantului si tot pomul, ce are rod cu samanta intr-insul. Acestea vor fi hrana voastra' (Facerea 1,29) si 'Din toti pomii din rai poti sa mananci. Iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit!' (Facerea 2,16-17). Asa cum era creat , in starea edenica, omul apare ca o persoana flamanda si insetata, iar raiul, universul, ca o masa bogata, din care urma sa se infrupte in anumite conditii, stabilite de Creator si pe care el le putea respecta sau nu, fiind liber deplin. Deci, viata era data de Dumnezeu, iar hrana este permisa mentinerii vietii, insa nu e datatoare de viata. Omul trebuia sa fie constient si convins de aceasta si prin renuntare sa transforme foamea si setea materiala intr-o foame si sete spirituala - dupa Dumnezeu, urmand a trai in Imparatia Lui ca ingerii din ceruri, unde nu se mananca, nu se bea. Insa, omul s-a inselat gandind ca prin mancare poate sa ajunga asemenea lui Dumnezeu - 'in ziua in care veti manca din el (pomul cunostintei binelui si raului) vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul' (Facerea 3,5) si nu prin ascultare si renuntare de bunavoie. cu alte cuvinte, omul nu l-a mai vazut pe Dumnezeu ca singurul izvor al vietii, inlocuindu-l cu ceva din ordinea creatului, cu mancarea. Aceasta logica inoculata de diavol va fi dezmintita de Dumnezeu, Care i-a hranit pe iudei in chip minunat in pustie: 'Te-a smerit si te-a pedepsit cu foamea si te-a hranit cu mana... ca sa-ti arate ca nu numai cu paine traieste omul, ci cu tot cuvantul ce iese din gura Domnului' (Deuteronomul 8,3) si de Hristos, confruntat cu foamea si cu setea materiala si ispitit de diavol cu aceeasi logica a lui, aratand falsitatea acestuia: 'Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu' (Matei 4,4).


Deci, daca in rai postul consta in primirea cu bucurie si cu multumire din cele ingaduite de Dumnezeu, si avea menirea de a-l spiritualiza pe om si de a-l conduce la comuniunea deplina cu Dumnezeu, el va avea acelasi rol si dupa caderea in pacat , cu o singura diferenta: in urma pacatului, omul a dobandit o si mai mare pondere materiala, devenind carnal, inclinat spre placere, spre patima si in consecinta, postul va avea menirea de a converti patimile in acte creatoare, spirituale. Din acest motiv, revenind la ideea initiala si la afirmatiile Sfintilor Parinti citati, postul alimentar este doar prima etapa, dupa care urmeaza cel spiritual si deprinderea virtutilor. Una din cantarile bisericesti din Postul Mare spune: 'De bucate postind, suflete al meu, si de pofte necuratandu-te, in desert te lauzi cu mancarea; ca de nu ti se va face tie pricina de indreptare, ca un mincinos vei fi urat de Dumnezeu si demonilor cei mai rai te vei asemana, care niciodata nu mananca. Deci, cauta sa nu faci netrebnic postul pacatuind; ci nemiscat sa ramai spre poruncile cele fara cale, parandu-ti ca stai inaintea Mantuitorului Celui Ce s-a rastignit si, mai ales, ca te rastignesti impreuna cu Cel Ce s-a rastignit pentru tine, strigand catre El: 'Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intr-u Imparatia Ta'.


De aceea, putem concluziona ca postul este renuntarea, de bunavoie, a omului la placeri si primirea cu multumire si cu bucurie a tot ceea ce-i da Dumnezeu in viata, avand ca motivatie dragostea de Dumnezeu Care-l vrea curat si neprihanit.

Cary spune:

Multe mai invata omul si toata viata invatam.
De multe ori ma intreb daca vom invata si in CEALALTA LUME???

Am si eu o intrebare,va rog:
Cand cade Pastele Catolic anul acesta,saptamana viitoare???
Multumesc frumos pentru raspuns,SARBATORI FERICITE!

louisea spune:

meriti un premiu...... dar pt moment multe, multe....

louisea spune:

"Cu 2000 ani inainte de Cristos chinezii foloseau oua colorate. Cercetari etnografice descriu obiceiuri ale oualelor colorate in Ucraina (asemanatoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franta, Spania, Austria, Germania, Elvetia, Belgia, Olanda, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt si Anglia (unde ouale colorate au fost inlocuite cu oua de ciocolata). "

dar nu si in Dk..

Elena spune:

Idora

quote:

---

avem impresia ca postul se refera, mai ales, la mancare sau asa cum intelegem foarte multi dintre noi, numai la mancare. Postul nu poate fi limitat la mancare, ci are un aspect material si un aspect spiritual, el reprezentand un mijloc si o cale de desavarsire a omului, care este si trupesc, dar si sufletesc.

---

Asa este, postul fara infrinare si rugaciune e doar cura de slabire !

Cary, anul asta Pastele catolic este tot pe 11 aprilie.

Cu drag,

Elena&Laura

Elena spune:

Si tot despre Paste, dar fara nici o legatura cu crestinismul:

Iepurasul de Paste

"Iepurasul de Paste isi are originea in ritul precrestin al fertilitatii. Atit iepurele salbatic, cit si cel domestic, erau cele mai fertile animale cunoscute, si reprezentau simbolul unei noi vieti, odata cu venirea primaverii.
Ca simbol de Paste, se pare ca iepurasul isi are originea in Germania, mentionat pentru prima data, in anii 1500, in scrierile germane.
Primii iepurasi de Paste buni de mincat au fost realizati in Germania, la inceputul anilor 1800, fiind facuti din aluat dulce.
In SUA, traditia iepurasului de Paste s-a raspindit prin intermediul colonistilor germani, care au sosit in Pennsylvania, pe la 1700. Sarbatoarea era considerata drept cea mai mare bucurie a celor mici. Copiii erau convinsi ca, daca fusesera cuminti, urmau sa primeasca in dar un ou de Paste.
Pentru aceasta, ei isi construiau singuri un fel de cosulet, pe care il ascundeau in casa, in hambar sau in gradina. In general, baietii isi foloseau sepcile, iar fetitele bonetele. Abia mai tirziu impodobirea cosuletelor a devenit mai complexa, odata cu raspindirea traditiei in toata tara."

Elena&Laura

Idora spune:

Si pentru voi fetelor si mai multe

Cristina_C spune:

quote:

---

Originally posted by Cary


Am si eu o intrebare,va rog:
Cand cade Pastele Catolic anul acesta,saptamana viitoare???
Multumesc frumos pentru raspuns,SARBATORI FERICITE!

---

Anul asta Pastele Catolic e in aceeasi zi cu cel ortodox, adica pe 10 aprilie.

Un Paste Fericit!

Cristina