tatal vitreg
Raspunsuri - Pagina 2
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by bidiloi
Draga mea ADELA99,Eu i-am raspuns fetei din inima si sincer, iar faptul ca tu nu crezi ca pe mine si fratele meu acest om ne iubeste ca pe copii lui, ...este treaba ta dar eu in locul tau m-as abtine in astfel de afirmatii, care nu-si au rostul.Ar trebui sa ai putin respect ptr.altii, care nu fac altceva decit raspund la o intrebare, sau dau un sfat.Parca am citit ca pe aici se dezbat diverse teme si nu persoane.Plus ca ceea ce am afirmat eu, repet e un fapt real trait de mine personal, tu nu ai nici un drept sa ma contrazici ptr. ca nu ai de unde sa cunosti situatia.Daca era vorba de combaterea unei idei, da jos palaria ...aceptam si parerea ta .
simona
Te rog foarte mult sa ma scuzi, nu m-am gandit de loc sa te supar, sau sa nu te cred (m-a luat gura pe dinainte, e o parare pe care n-ar fi trebuit sa mi-o exprim), nu ma refeream la un caz particular. Sper sa-mi accepti scuzele si sa ma ierti. N-am facut-o cu intentie, am fost doar necugetata.
"Un om nehotarat ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adica in situatia de a vedea ca este intr-adevar o fiinta libera. Un om hotarat este lipsit de acest neajuns."
Lucian Blaga
ocebine spune:
Tata vitreg sau biologic nu are nici-o importanta. Ceea ce este esential este ca sa ajungeti la o intelegere cum trebuie crescut baiatul. Poate parintii vitregi sint mai nepregatiti pentru ca nu au fost alaturi de copil de cind s-a nascut. Nu au fost martori la primii pasi, prima febra, primul suris. Aproprierea se va produce in timp.
Parerea mea este sa discutii foarte serios cu viitorul sot si tu sa fii cea care dai tonul educatiei. Instinctul matern nu trebuie inlaturat.
Este foarte greu pentru un copil, in special un baiat o asemenea schimbare. Trebuie sa-l intelegi si pe copil, in special daca este mai sensibil, ca eventual va intervenii si un pic de gelozie. Este natural ca dupa atita time care el nu te-a impartit cu nimeni, cineva sa vina si sa-i ocupe din timpul mamei.
Cauta sa fii (cel putin la inceput pina cind viitorul sot prinde dinamica familiei) principala disciplinatoare. Nu lasa acest rol pe seama lui de la inceput. Fa-i loc viitorului sot sa-ti invete bine psihologia baiatului tau.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
bidiloi spune:
Draga Adela99,nu sint deloc suparata..am spus ce aveam de spus, dar eu nu ma supar asa cu una cu doua.Deci, te astept pe viitor sa ne mai duelam in opinii.O.K.? Pupicei dulci
Mirunda spune:
"pt orice nazbatie, pt orice neascultare este certat, amenintat ca nu i se mai cumpara nimic, ca nu va mai merge in parc etc etc.. plus ca daca afla ca eu incalc "pedeapsa",automat ne certam. vine cu argumente de genul: cand va creste mai mare va face ce vrea din mine etc"
Draga Crisa,
si eu am fost o mamica singura pana acum 4 ani, deci fetita mea are un "tata vitreg" deja de 4 ani,(ea avand 8) si toate merg bine...Insa...la noi eu sunt ce ce educa, in proportie de, sa zicem, 80%. Andreas, prietenul meu, are o relatie tare prietneasca cu ea, mai mult de frate mai mare decat de tata...Sigur ca si el o educa, are multe de zis, dar el din fire este un om extrem de bland si tolerant, si pe copilul lui propriu si personal l-ar lasa sa i se urce in cap, asa ca poate comparatia nu e buna...Eu iti spun insa ce simt eu: citind ce ai scris tu-vezi mai sus-pe mine personal m-a luat cu frig un pic, mie mi se pare un pic exagerat sa pedepsesti un copil pentru ORICE nazbitie...e normal ca l-ai rasfatat un pic, are si o boala tare neplacuta, are, desigur, nevoie de echilibru si siguranta, si , cred eu, multa MULTA dragoste---Eu iti spun sincer, nu as accepta asa ceva de la prietenul meu, oricat m-ar durea, copilul e pe primul plan, si nu as putea sa accept o metoda ATAT de diferita de educatie decat a mea...Tu insa trebuie sa cantaresti totul, si...oare chiar e necesar sa va casatoriti? Nu ar fi, poate-zic si eu-mai bine sa stati o vreme impreuna, toti 3, sa traiti ca o famile sub acelasi acoperis, si pe urma sa te hotarasti? Asa ai vedea mai exact daca e bine sau nu ce vrei sa faci...ce sa iti zic, iti urez din suflet sa fie bine!
Cu drag, Mirunda
"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".
helbi spune:
"pt orice nazbatie, pt orice neascultare este certat, amenintat ca nu i se mai cumpara nimic, ca nu va mai merge in parc etc etc.. plus ca daca afla ca eu incalc "pedeapsa",automat ne certam. vine cu argumente de genul: cand va creste mai mare va face ce vrea din mine etc"
Draga mea,
ca si Mirunda, iti spun si eu: CINTARESTE f. bine TOTUL.
Eu inca nu sunt in aceeasi situatie, in sensul ca, desi despaartita, nu m-am gindit sa-mi fac pe altcineva, sperind pina in ultima clipa ca tatal fetitei mele nu va divorta totusi, iar fetita nu va ajunge sa aibe un "tata vitreg". Daca totusi se va intimpla asta, sa stii ca pt mine pe primul rind ar fi fetita si nu as accepta sub nici o forma un tratament asa cum aplica prietenul tau. Gindeste-te ca acum inca nu sunteti casatoriti si deja se impune mult, dar dupa casatorie??? Si eu sunt de parerea ca daca mi-am refacut viata si omul de linga mine m-a accpetat cu un copil, atunci sa se implice si el in cresterea si educarea lui, dar nu cred ca as accepta ca din orice sa fie mustruluita, sa i se interzica una si alta.......I-l apreciez mult pe prietenul/sotul Mirundei, care chiar a creat o legatura intre el si fetita ei. Asa ceva imi doresc si pt mine si fetita mea, si apupra aceluiasi apsect ar fi bine sa reflectezi si tu. Eu nu cred ca as putea sa fiu linistita, stiind ca ei doi sunt acasa, ca copilul poate face o nazbitie - ca doar e copil - si el l-ar pedepsi, poate chiar ar da in el, iar la intoarcerea mea acasa nu as putea sa zic mai nimic, ca am avea discutii, etc. Cine crezi ca ar suferi???
Copilul tau are nevoie in primul rind de dragoste, de incurajare, de caldura!
Zic si eu ca fetele, nu te grabi cu casatoria. Mai traiti o perioada toti 3 ca o familie, dar fara acte. Si vezi cum e si apoi, ia decizia cea mai buna pt. tine si copilul tau.
Mult succes si bafta in tot ceea ce decizi sa faci!
Ralu
ocebine spune:
Si eu sint de acord cu Mirunda si Helbi.
Ia-o incet si zi cu zi. Nu te grabi si tine haturile ferm in miinile tale.
Copilul este cel mai important.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/alex2.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/nick2.jpg
Reliana spune:
E greu de dat un sfat in astfel de situatii, insa important e sa nu se uite faptul ca si tatal, indiferent ca e vitreg sau natural ar trebui sa aiba un cuvant de spus in educatia copilului. El isi asuma o anumita responsabilitate in momentul cand accepta un copil care nu este genetic al lui. Fiecare are un alt fel de a gandi si de a vedea educatia copilului, unii sunt mai drastici altii sunt mai moi, insa asta nu inseamna ca nu are respect sau sentimente pt copil. Am auzit de multe ori spunandu-se ca "nu e tata cel care-l face, ci cel care-l creste" si e foarte adevarata chestia. Sfatul meu ar fi sa analizezi bine ce vrei si sa incerci sa observi daca prietenul tau are cat de cat sentimente pentru copil, in rest e usor de criticat...
Zic sa te asezi cu el la un "pahar de vorba" si sa incerci sa vezi cum vede el relatia el-copil si invers.
It is better to have loved and lost than never to have loved at all!
http://www.yamafoto.com/?ref=12560
crisa_txt spune:
va multumesc tuturor pentru sfaturi/pareri..vom avea o discutie cat de curand vis-a-vis de aceasta problema si voi reveni cu concluziile.
numai bine tuturor