Nepasarea. Cum o vindecam, oameni buni?

……………
Nu-mi place sa aduc astfel de subiecte aici, dar sunt inca indignata si ce ma doare cel mai tare este gandul ca sansele ca situatia sa se schimbe intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat sunt greu de gasit.
Am sa intreb, doar: de ce/de unde atata nepasare? Si intreb astfel pentru a vorbi “elegant” fiindca modul in care in tot vad eu o buna prietena, insarcinata in 7 luni, stand sprijinita, obosita si transpirata, langa scaunele unor “domni” care nu mai stiu ce coltisor al ziarului sa citeasca, ei bine, asta ma supara cum nu am cuvinte sa exprim!! Parca in ultimii ani chestia asta a devenit din ce in ce mai alarmanta, pur si simplu oamenii isi pierd sentimente de care avem nevoie sa ne putem continua drumul...Unde sunt intelegerea, respectul, bunavointa, politetea?

Nu vreau sa schimb subiectul, dar nu inteleg: de opt martie, majoritatea scaunelor erau pline de barbati care isi inghesuiau umerii unii intr-altii, sa incapa mai bine.:) Pe 01.03. la fel. (metroul nou are scaunele mai micute). Pai cate doamne am vazut eu agatate de curelusele acelea de sustinere in timp ce dumnealor motaiau sau citeau un ziar foaaaaaarte linistiti, sau se jucau pe mobil…o-hooooo..sa fim noi sanatosi.

Sa fie clar: eu nu generalizez. Nu ma supar pe toti barbatii , nu acuz, pot sa pun prinsoare ca tot cei care trec pe aici sunt oameni deosebiti, insa ridic un semn mare de intrebare, pentru acest “de ce acum lucrurile stau astfel la noi?”

Eu nu stiu cum este in strainatate, poate chiar ar fi o lectie de invatat si lucruri de aflat, poate romanii nostri de afara ne vor spune mai multe..
Cred insa ca la noi asta este o problema de civilizatie si de buna educatie si uite ca nu le gasim intotdeauna desi ni le dorim din tot sufletul.

Imi amintesc ca atunci cand eram eu in scoala generala, batranii stateau pe scaune si se puteau urca pe usa din fata a autobuzului fara sa fie inghesuiti de unii elevi de liceu, grabiti sa se arunce unii peste altii pe scaunele rezervate, apoi, femeile insarcinate nici nu se punea problema sa stea si sa sufle greu langa vreo bara in autobuz, ci aveau aceleasi locuri rezervate special, cu desen...

Iata, saptamana trecuta am vazut in autobuz un barbat in carje, tinandu-se cu greu de bara si mai tarziu injurat ca nu se da mai repede la o parte pentru ca persoana in cauza sa coboare rapid la statie.Cum luam atitudine, fiindca eu m-am mai burzuluit de cateva ori, de multe ori in zadar, dar unii oameni in varsta sunt bolnavi si pentru ei un loc chiat si pentru doua statii inseamna mult…
Problema este ca nici macar asa, avand un cuvant de spus, nu rezolvi mai nimic. Ce facem? Cum sa facem? De multe ori, nepasarea este in floare si repet, este trist!
:(
are undeva, candva, se intrevad ceva sanse ca situatia asta sa se schimbe?

Ingandurata,


…Sa nu fiu rea: e drept ca am vazut si oameni saritori…Dar am facut si constatarea ca femeile se ridica mult mai rapid decat barbatii cand e vorba sa ofere un loc.De ce?

mamicaluitheo spune:

Andrada vreau sa-ti zic ca si mie mi s-a intamplat sa ma aflu cu ditai burtoiul in autobuz langa nepasatori.
Dar eu daca aveam un loc pe scaun fiind cu burta mare/ vreau sa-ti zic ca ma ridicam si-l cedam persoanelor in varsta sau celor cu copilasi, desi eu de-abia ma tineam pe picioare.
Da asta-i treaba, cred ca asa este peste tot.

Andreea si puii

http://community.webshots.com/user/mamicaluitheo

mamicaluitheo spune:

a si inca ceva, nu stiu daca nepasare cat NESIMITIRE.
Sau sa le bagam pe acelasi calapod?

tot mamica de theo si florin

frunzaverde2 spune:

La Paris nu am vazut prea multe lume sa ofere scaunul cuiva. Dar femeile insarcinate au curajul de a cere direct un loc, in autobuz sau in metrou,chiar daca asta deranjeaza vizibil pe cel caruia i se adreseaza.Precizeaza simplu : "sint insarcinata, ma lasati sa stau pe scaun ?"
Cind scaunele sint cite patru (doua alaturate fata in fata cu alte doua alaturate)sa vezi insa cum asteapta fiecare ca vecinul sa se ridice.

Cind am ajuns aici acum zece ani imi aminteam si eu ce educatie ni se daduse la scoala si care aici parea inexistenta.

Dar acum ma surprinde sa vad ca imediat ce autobuzul se opreste in statie, persoanele mai in virsta (la 65-70 de ani au vigoarea celor de 50-55 de la noi)se calca in picioare alergind sa prinda un loc. Si daca nu e nici unul liber nu ar spune politicos cuiva : "sint in virsta, sint bolnava, sint obosita... ma lasati sa stau pe scaun ?". Nu, sta in picioare, da ghionturi, bufneste si bodoganeste cit dureaza traseul. La unii ca astia parca nici nu-ti vine sa le dai locul.

reclama mascata

anemona spune:

Asta imi aminteste de prietena mea careia, insarcinata fiind in luna a 8-a, intr-un autobuz aglomerat, vara, i s-a facut rau si... nimeni nu "a observat. La un moment dat s-a ridicat o femeie care avea burta si mai mare ca a ei si i-a zis: va e rau? stati aici...
Am inteles-o si mai bine de curand, cand am iesit, fiind in luna a 6-a, la un magazin prin apropiere, unde mi s-a facut rau. Am iesit, m-am asezat pe un postament de beton si eram aproape lesinata, dar nimeni nu a bagat de seama... Iar cand mi-am mai revenit putin, am zarit in fata mea, pe treptele magazinului, 3 barbati care se uitau la mine si... se amuzau...
Trist...

Eryka spune:

Da sa stii ca si in Japonia este tot cam la fel .Mi sa intamplat sa stau in picioare kiar in fatza scaunelor rezervate ,insa domnii se faceau ca dorm sau ca citesc ,deci erau taaare ocupati.Si eu cred ca peste tot e cam la fel.

Eu una sincera sa fiu ,parca sa zic ca in Japonia nu ma asteptam la atata nepasare,deoarece inca mai exista cat de cat respectul pe aici,insa se pare ca nu si in mijloacele de transport in comun. Acum fiind gravida,am aflat-o si pe asta ,sunt dezamagita.Oare poate unde atunci aveam doar o burtica de 4 luni si ceva ??MMhhh .....si totusi eram in haine de gravida iar burtica nu era kiar atat de nevizibila.

Eryka & sufletzica din burtica (32 sapt.)

Andrada34 spune:

Eu n-am vreut sa spun "nesimtire", am ales varianta mai ingaduitoare, sa las un loc pentru "poate se mai schimba ceva", desi greu m-am abtinut sa nu spun tot ce imi vine in minte cind sunt martora la astfel de situatii...

Andrada 34

Andrada34 spune:

Cat despre persoanele in varsta, eu ma refer exact la cazurile celor bolnavi sau cu probleme.Pe acestia ii vedem fara sa fie cazul ca ei sa deschida gura sa se planga...sunt deja destul de amarati..Unii abia se tin pe picioare...



Carmen H

Andrada34 spune:

Cat despre persoanele in varsta, eu ma refer exact la cazurile celor bolnavi sau cu probleme.Pe acestia ii vedem fara sa fie cazul ca ei sa deschida gura sa se planga...sunt deja destul de amarati..Unii abia se tin pe picioare...

mamicaluitheo spune:

Scumpa mea Andrada,
Dar chiar asta este. De ce sa nu spunem lucrurilor pe nume?
NESIMTIRE si nu proasta crestere, ca parintii ne invata pe fiecare cate ceva despre bunul simt, dar depinde de fiecare in parte cum il si aplica.

Peste tot este absolut la fel.

Andreea si puii ei muciosi

http://community.webshots.com/user/mamicaluitheo

anemona spune:

Din pacate, cat despre batrani, se pare ca unii au intr-adevar o rautate iesita din comun. Poate varsta, greutatile i-au inrait, nu stiu.
Am avut de doua ori sindrom vestibular si ma cam ia ameteala in autobuze, de aceea prefer sa merg cu fata in directia de mers a masinii si, daca se poate, cat mai in fata (locul preferat, in picioare, in spatele cabinei soferului). Dar mi s-a intamplat sa vina un batran furios care, desi avea loc, se impingea in mine ostentativ, ca si cum il incomodam tare. L-am rugat sa nu se mai impinga, pt ca e loc destul, la care el mi-a replicat ca... ce caut colo, vreau sa-l... pe sofer? Aproape ca era sa mananc bataie de la el. Uneori nu prea inteleg ce se intampla cu oamenii astia, zau!