Barbatul care a vazut nasterea mai are chef de...?

Andreutza spune:

Mie mi-ar place sa stea pana la sfarsit(ca al meu a iesit singurel afara inainte de expulzie). Cred ca este un real sprijin pentru mama, si locul cel mai bun este la cap. S-ar putea sa-l chinuie imaginea cu "pitulicea" imensa cam multicel asa ca mai bine pentru noi sa fie scutit. Dar trebuie sa stie ce este suferinta si ce inseamna o nastere. Nu e ca la teatru dar e cel mai important eveniment si din viata lui, nu? Sau asa ar trebui sa fie. Cred ca data viitoare va sta si sotiorul meu alaturi de mine.
Cat despre sex...e mai bine ca inainte!
Trebuie sa priviti latura emotionala si nu sa va ganditi la clisme, urlete si ochi iesiti din orbite.
Oricum, am ras cu lacrimi citind mesajele voastre.
Cu drag,

ocebine spune:

Eu stiu ca dupa ce l-am vazut lesind (mai mult cazut ca un sac de cartofi) pe jos pe al meu sot nici prin cap nu mi-a mai trecut sa-l las sa asiste la fazele "tari". El practic nu rezista la asa ceva si n-avea rost sa incurc personalul din camera si cu el.

Am vrut-o pe mama mea sa stea cu mine pentru ca mi-am inchipuit ca stie mai bine prin ce trec si ma poate motiva mai bine (am avut 2 nasteri naturale dar cu epidurala).

Cu privire la clisma, depinde de doctor. La prima am n-am avut dar al doilea doctor mi-a recomandat-o. Nu vreau sa fiu foarte grafica dar in afara de bebe mai ies si altele si nu-ti dai seama asa ca in opinia mea e mai curat decit fara plus ca se face inca un pic de loc (si stim bine ca si un pic conteaza cind scoti pepenele).







Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/alex2.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/nick2.jpg

gio spune:

Inainte sa nasc,am vizionat toate nasterile de pe Discovery, Reality, asa ca sotul stia la ce sa se astepte...Si din contra, chiar nu a fost cum vazusem noi. El a stat la capul meu, nu a vazut nimic din ce facea dr, m-a ajutat enorm, si...a vazut-o primul pe bb, ca eu eram cu ochii inchisi. Iar bb arata super bine, fara sange pe ea, fara ochi umflati, fata aceea umflata, cum vazusem la tv. Cand l-am intrebat daca ii pare rau ca a asistat, mi-a raspuns ca i-ar fi parut rau daca nu ar fi asistat. Iar legatura dintre el si fi-sa..e una speciala, si bag mana in foc ca nu ar fi fost asa daca n-ar fi fost cu mine cand s-a nascut. Iar dupa...numai bine, no problem.
Si sunt tare bucuroasa ca am putut face asta in Ro, chiar daca asitentele se uitau crucis la sot si nu prea erau obisnuite cu asta.
Va pupam,
Gio si Taisia

ancuta06 spune:

Fetelor, eu toata sarcina am zis ca nu il las sa asiste. dar cand a venit momentul, nici nu-mi imaginam sa nasc fara el. Aveam nevoie sa stea cu mine, sa ma tina de mana. Si cand a completat formulare jos, am fost ingrozita ca nasc fara el, si speriata. M-am linistit numai dupa ce s-a intors.

M-a tinut de mana, m-a tinut de un picior sa imping, si o asistenta de altul, mi-a tinut capul si m-a lasat sa-i invinetesc bratele. A vazut si bebeul iesind, dar nu a comentat prea mult. Cand ne amintim, imi zice ca a iesit intr-o secunda, rapede de tot. Atat. oricum, avea o fata de tatic mandru si fericit pe care nu o voi uita. Iar dupa nastere, a avut grija de mine cat a putut. Acasa a facut tot ce trebuia pentru bebe. Cu viata sexuala....au fost probleme doar din lipsa anticonceptionalelor. Ca vrem sa mai asteptam cu bb2, dar imediat ce le-am inceput, totul a devenit ok.

Lui, asistarea la nastere i s-a parut ceva normal si firesc. Data viitoare cu siguranta ca va asista iar.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

delphin spune:

Cu noi nu avem pe nimeni aici si am vrut sa invatam singuri sa fim parinti, era clar ca va asista la nastere, ca nu ma va lasa singura,dar cu conditia sa stea la capul meu sa ma ajute sa imping si sa-mi promite ca nu se va uita la ....Mi-a promis si chiar il credeam, pe timpul sarcinii, pentru securitatea copilului (sunt purtatoare sanatoasa de hepatita b, adica nu o transmit in mod normal, dar cum o sarcina da milte peste cap in corpul unei femei...)preferam cezariana ca sa nu cumva sa regret dupa...ca mi-am infestat copilul, la bb poate cauza moartea. Am reusit sa facem un program impreuna cu doctorita mea, a facut rost de anti-corpi care pot fii injectati bb-ului imediat ca sa poata lupta contra bolii pana ce vaccinul pe care il primeste in momentul nasterii isi face efectul, asa ca in luna a 8-a de sarcina am decis sa nasc normal, mai bine zuis sotul si doctorita au reusit sa ma comvinga, argumentul sotului a fost ca nu se va uita. Totusi am rezervat sala de operatii pt.5 iunie,desi termenul era pt.17, asta era pt. cazul in care eu nu pot sa ma acomodez cu ideea de a naste normal.A trecut ziua de 5 iunie, pe 6 seara nu-l mai simteam pe bb miscand cum trebuie, pe 7 la 13h m-am dus la spital pt. o monitorizare, iar la 19h50 Sébastien s-a nascut prin cezariana in urgenta, iar tatal lui a fost primul(dintre noi doi, ceilalti nu conteaza) care l-a tinut in brate, care i-a murmurat cuvinte dulci, care i-a urat bun venit pe lume si din partea mea. Eu doar am apucat sa-l pup si sa-i spun ca este tare frumos, nu l-am putut atinge, dar stiam ca tatal lui o va face si pt. mine. Eu l-am vazut dupa aprox. o ora, eram super bucurosi ca este bine si ca a spulberat toate prezicerile medicale. Avea 3kg fix si nu 2,4 kg cum aproximase doctorul cu 30 min. inainte de nastere. Nu am avut clisma, eram pregatita insa cu supozitoare de glicerina. Sunt f. bune. Doctora imi spusese sa le cumpar si sa le am in casa.
In final, hotararea o luati impreuna. Sincera sa fiu si eu aveam aceleasi orori in cap,nu-mi doream sa ma vada astfel si ma bucur ca am avut cezariana chiar daca trag si acum de pe urma ei, la 10 luni de la nastere.
Curaj!

Ella spune:

quote:

---

Originally posted by delphin

ma bucur ca am avut cezariana chiar daca trag si acum de pe urma ei, la 10 luni de la nastere.
Curaj!

---

..si eu am avut cezariana..dar de ce tragi de pe urma ei?? ce fel de probleme ai??

Ella

camiT spune:

Draga Lauraa, nu ai de ce sa fi stresata( parerea mea). Iar treaba cu inhibatul nu tine. Draga cand nasti nasti Nu te mai opreste nimeni caci asta este mersul lucrurilor.
Cand l-am nascut pe David, care cand s-a hotarat sa vina nu a mai stat atata pe ganduri,sotul meu a fost cu mine tot timpul. El si-a dorit sa fie langa mine cand se va naste bebeul. Este foarte adevarat ca sprijinul lui m-a intarit in acele momente dar situatia a fost si comica totodata si ma refer la faptul ca doctorul imi da dea explicatii ce sa fac in engleza si sotul imi spunea in romana desi eu intelegeam tot ce zice doctorul. Imi venea sa si rad dar nu puteam ca de, nu ma lasau contractiile. El a stat in dreapta mea si l-a vazut pe bebeu cand a iesit si s-a speriat putin. Dar pe urma si-a revenit ca si-a dat seama ca nu avea de ce sa sperie. Este vorba de momentul in care a iesit copilul cu capul afara. Ei asta chiar nu stiu s-o explic, scuzati-ma. Cred ca cei care au terminat medicina stiu mai bine. Inca o data miii de scuze. Vreau sa zic ca totul a fost bine cu bebeul doar ca al meu sot s-a speriat ca nu a mai asistat la o nastere. Nu i s-a facut rau din cauza sangelui care l-a vazut, si a fost foarte puternic. Ei, dar zic ca si eu am fost, ca sa nu fie numai el. Sotul meu este de parere ca poate ar fi bine daca si in Romania ar putea asista barbatii la nasterea bebelasilor. Cunoaste barbati care isi doresc asta dar din pacate nu se poate.
Legat de treaba cu trilu-lilu eu cred ca fiecare barbat care asista la o nastere isi face o parere personala si cand vine momentul de iubit mult de tot el poate privi cu seninatate acest aspect sau fugeeeeeeeee.
In cazul nostru toul este supeeeeeeeeeer

Cami si bebeul David

francesca spune:

Nici prin gind nu mi-a trecut sa asiste la nastere fetitei noastre desi el el si-ar fi dorit a stat ore intregi in sala de asteptare si tot trimetea din 5 in 5 minute o asistenta sa ma intrebe daca am nevoie de el,personal consider ca nun sant niste momente in care sotul ar trebui sa asiste ,a fost imediat dupa nastere si mi-a fost deajuns emotiile intense pe care le traieste zi de zi alaturi demine si copilul nostrum.

anapharm spune:

S-a oferit sigur sa stea. Pai cum sa-i rapesc eu aceasta dorinta???
Lasa sa stea, sa vada si el cat e de "usor" sa dai nastere unui copil. Uite asa am cu ce sa-i "reprosez" sau sa-i amintesc daca spune ca nasterea e un fleac.
M-as simti mai bine sa stiu ca e alturi de mine, sa am mana cui sa strang de dureri si emotii.
Nu pot sa fiu atat de egoista si sa-l tin la usa ca pe un caine, iar el sa patruleze ore. Nu nu nu, trebuie sa-si vada gagalicea din primele secunde de viata.
E copilul nostru si-l asteptam impreuna. Cum sa-mi alung sotul din sala de nastere??? cand il iubec atat de mult... il vreau alaturi de mine, indiferent de conjunctura.
Pupici si sanatate tuturor
Ana 21+ saptamani

"Cand iti ploua in suflet, fa-ti umbrela dintr-o bucurie".
Ana Burtch

Andreutza spune:

Copilul este conceput impreuna si mi se pare firesc sa fie si nascut impreuna. Unii barbati au impresia ca, copii se fac in pat cu o mare placere. Asa ca ar trebui sa cunoasca toate datele problemei. In plus este un moment foarte intens si pentru ei, asa ca este pacat sa piarda. Cred ca atunci cand spun ca nu vor sa asiste, ori nu sunt in cunostinta de cauza, ori sunt lasi(adica dupa ce ca tu nasti, el nu poate nici sa te sprijine moral?). Dar nu am vazut vreunul sa regrete dupa aceea. Este ceva ce nu se poate pune in cuvinte, este maret! Lasati-i sa traiasca momentul pentru ca nici un alt eveniment din viata nu te va mai face sa te simti asa!
Cu drag,