Realizare profesionala versus familie implinita
Raspunsuri - Pagina 2
Anamaria-Livia spune:
Si eu cred ca ambele parti ar trebui sa aiba bucatica lor de "prim loc". Prin "realizare profesionala" cred ca ar trebui sa intelegem nu neaparata o cariera brilianta, stralucitoare de Top 50 Capital, ci realizarile pe care fiecare le putem avea la un loc de munca unde sa te duci si sa muncesti cu placere. In acest caz, sigur vin si satisfactiile.
Familia este oricum pe primul plan, iar daca exista ocazii in care serviciul, profesia trebuie sa primeze, acestea sunt, in mod sigur temporare si nu afecteaza (sau nu ar trebui) climatul din familie.
Eu una, am revenit la birou dupa 3 luni (fortata de imprejurari, ce-i drept - insa nici nu ma gāndeam sa ramin mai mult acasa) si nu cred ca copilul a avut de pierdut. Il las la bunici de dimineata, dar dupa-amiaza il luam si ne ocupam de el, sāmbata si duminica mergem in parc, la circ, la gradina zoologica.
In concluzie, nu cred ca a avea un copil trebuie sa duca la o "plafonare" intelectuala si de activitate, pentruo femeie si sunt convinsa ca si serviciul si familia se pot imbina in cel mai armonios mod.
gabibarta spune:
Si la mine e vorba de un compromis. Nu am cine stie ce cariera, dar lucrez, imi place locul unde lucrez, dar totusi familia este pe locul I
Gabi+Robert 20.05.1997+Lili 17.05.2002
luipetra spune:
Depinde de familie si depinde de cariera.
Daca ai o familie numeroasa, dispusa sa te sustina, sigur ca-i usor sa te dedici mai mult construirii unei cariere. Daca esti singura in lupta cu dintii, colicile, pampers, baita etc., e tare-tare greu. Ce sa mai zic daca Doamne-fereste ai un copil bolnavicios, nu cred ca vreo mama din lume ar zice lasa-l sa faca febra ca eu am deadline la un articol...
In ceea ce priveste cariera, daca ai un serviciu bun, care-ti aduce satisfactii materiale si intelectuale (nu neaparat pe amandoua), nu vad de ce l-ai abandona, doar ca sa te dedici fierberii biberoanelor si schimbatului de pampers.
Eu cred ca sunt solutii pentru a le imbina cumva pe amandoua. Eu am o profesie care ma solicita foarte mult intelectual, emotional si fizic. Am investit insa in ea doar pana acum vreo 10 ani de munca si mai am drum lung, asa ca nu cred ca as fi vreodata fericita daca as renunta la ea. Si sunt sigura ca nefericirea si frustrarea mea s-ar rasfrange intr-un mod neplacut asupra familiei mele. De asta cred ca va trebui sa le fac pe amandoua; un copil fericit este cel crescut de parinti fericiti, iar eu nu as putea fi implinita decat daca as profesa.
sorana spune:
Hi! Hi! - Eu fiind "imprejurarea" care a fortat-o pe Anamaria sa se intoarca (adica eu trebuia sa nasc si ea trebuia sa vina in locul meu la birou) - nu pot decat sa fiu de acord cu ea.
Fara a exista concurenta intre ele (nu cred ca pot fi considerate "Locui I" si "Locul II") cele doua pot coexista. As fi nefericita daca ar lipsi una, adica daca ar trebui sa aleg.
Monica si Sorana
Leona spune:
Pentru moment am ales cariera,dar ma preocupa foarte mult si intemeierea unei familii!Cred ca pe rand se pot face toate,si nu asi renunta la nici una din ele in favoarea celeilalte!M-as simti neimplinita fara una din ele si cred ca mi-ar parea rau.Asa ca mai bine amandoua!
ymellda spune:
Bineinteles ca am si slujba si imi si place, dar, daca cele doua s-ar ciocni, aleg cu tarie familia. Oricum, e o combinatie intre primul si ultimul raspuns.
Alina si 
Andra - 2 ani !!
Chuny spune:
Le-as prefera pe amāndoua. Acum am familia iar cariera am cam
lasat-o balta. De fapt nu, ca tot pt o cariera īnvat si sper sa le am pe amāndoua. Si de fapt ce īnseamna cariera??? Sa ai o pozitie f buna acolo unde lucrezi sau sa īti placa ceea ce faci?
Sibylle
AAM spune:
Eu vreau intai cariera si apoi copil.
Vreau sa imi fac o viata frumoasa inainte de a avea un bebe si asta pentru ca asa am fost crescuta.Vreau sa am ce sa ii ofer copilului , sa nu ies cu el in oras si sa imi ceara ceva ce eu nu ii pot oferi.
Aici in Olanda cam toata lumea gandeste asa iar copii se fac dupa 25 de ani .Nu cred ca cele care aleg sa aiba copilul intai gresesc.Deloc chiar,poate e mai bine ca in 10 ani le vor avea pe amandoua .
Pupici!
corinag spune:
Ilinca s-a nascut cand eu implinisem 33 ani, terminasem de ceva timp studiile, aveam un job bun, satisfactii profesionale si materiale pe masura.
Dupa cele 10 luni cat am stat acasa, nu am mai fost motivata in nici un fel la serviciu si numai cred, bunul simt ma facea sa nu trag chiulul ori de cate ori am ocazia. Acum situatia s-a mai remediat dar abordarea sarcinilor de serviciu nu o mai fac cu aceleasi entuziasm.
Si acum cand vad ca mamicile cu care stateam de vorba in parc inca stau acasa cu bb lor, ma apuca nostalgia.
Sustin ideea unui compromis, in cazul meu incerc sa nu exclud cariera, dar intaietate o au clipele petrecute cu fetita mea.Intre optiunea sacrificarii unor momente de tandrete petrecute cu Ilinca pentri o avansare in ierarhie, aleg serile petrecute in familie.
Corina si bb Ilinca 1,1 ani
http://community.webshots.com/album/102112374prZfDZ
jojo spune:
Consider ca a alege una din doua este putin cam unilateral si nu face parte din ceea ce ma reprezinta:persoana care reuseste peste tot.Pina acum m-a preocupat doar cariera dar,odata cu venirea pe lume a bb imi mai trag sufletul si de la anul revin pe pozitii.Deci consider ca intradevar daca este dorinta reusesti in ambele parti.