Poveste fara sfirsit!
Eu sunt Elena. Zi de zi am fost alaturi de voi, am citit, m-am bucurat, chiar am plins si" v-am tinut pumnii".Am intervenit mai rar, dar nu inseamna ca am lipsit macar o zi,am semnat condica in fiecare dimineata; am invatat de la voi enorm de multe,am reusit cu ajutorul vostru sa ma cunosc mult mai bine...mi-ati fost de mare ajutor si multumesc tuturor.
A venit momentul sa-mi iau "la revedere" de la voi.Va urez sa vi se implineasca toate dorintele!
Aproape 2 ani de chin, fara rezultat.Am facut tot ce era omenste posibil, 1000 de vizite la medic, stimulari,ecografii...etc
Ultima vizita la medic, ieri,singura solutie inseminarea...
Nici nu se pune problema, sotul meu nici nu vrea sa auda, considera ca este impotriva naturii.Poate este o scuza, dar eu il cunosc, este foarte sensibil si in acesti 2 ani l-am chinuit si la propriu si la figurat.Dupa ce a facut spermograma s-a schimbat total desi rezultatul a fost"spectaculos", nu mai este acelasi,nu mai ride, este tot timpul trist si are probleme cind facem dragoste.
Am stricat tot ce era frumos intre noi,ne lipseste prietenia,nu mai putem discuta, nu ne mai sfatuim unul pe altul si mi-e frica sa nu fisuram si dragostea care ne uneste. Nu-l condamnati, eu il inteleg, este scorpion, nu suporta esecurile si nu poate concepe ca lui i se intimpla asta.Capitolul "Copil" este incheiat.Oare mai pot recupera ce am distrus si pierdut?Mi-e atit de dor de o noapte de dragoste neplanificata de la care sa nu astept decit satisfactia si linistea de dupa... Un capitol al vietii mele incheiat care a lasat urme adinci si poate nevindecabile!
Raspunsuri
diana2004 spune:
Costi, hotarirea este a voastra si numai a voastra dar nu inteleg de ce consideri ca el e cel "chinuit" .Intr-un cuplu e nevoie de 2 ca sa mergeti mai departe si mai ales e nevoie ca nici unul sa nu fie considerat vinovat.Lasa-l putin sa-si revina si discutati cu calm ,sinceritate si mai ales dragoste ;conteaza si dorintele tale nu numai ale lui.
Tia spune:
e o perioada grea prin care toti cei de aici am trecut (si nu exclud si sotii).. toti am trecut prin clipe de disperare, de panica, de deznadejde, frica, renuntare.. dar uite ca pana la urma ne-am refacut puterile si ne-am intors mai puternici, mai increzatori, mai optimisti... e o perioada grea pentru voi. lasa-i timp sotului tau sa accepte situatia, nu-i e nici lui usor sa inteleaga ca toate acum sunt pe dos decat si-a planificat. mergeti undeva departe doar voi 2, intr-o mini-vacanta unde sa aveti timp sa va regasiti.. pana la urma, timpul cerne si alege, dar voi decideti directia.
va doresc putere si speranta si nu ne uita, mai treci pe aici.. it's not over, until is over..
Monica-Elena spune:
Elena imi pare tare rau. Desi tu spui ca este un capitol inchis in viata ta, in sufletul si in inima ta nu va fi niciodata un capitol inchis(asta o stiu pe propria mea piele dupa 10 ani de incercari.....cand totusi mai sper).
Sper din tot sufletul sa iti regasesti linistea alaturi de omul iubit si visul tau tainic sa se implineasca odata.
Monica
camisv spune:
Eu zic ca nu trebuie sa disperi. Luati-va "vacanta" o perioada, in care sa nu va mai ganditi la copil, fiti voi cu voi si pentru voi si o sa vezi ca zambetul va reveni pe buzele sotului tau. Nu ne dam seama cat de mult ii stresam cu "programarile" noastre, cu graficele si "momentele" prielnice. Capitolul nu este incheiat, asa cum spui tu ci trebuie doar pus deoparte. Nu-i mai aminti o perioada de dorinta ta de a avea un copil si nici de reusitele prietenelor tale (care sa-i aminteasca de nereusita voastra), fii sotia lui, fa-l sa simta ca nu a ajuns pe planul doi si lasa timpul sa mai stearga din tristite.
Va doresc din tot sufletul sa nu va dati batuti si sa va traiti cu bucurie fiecare moment din viata.
R.R. spune:
Buna Elena! Eu sint un membru vechi al acestui forum, chiar daca raspund foarte rar, din cauza serviciului, dar zilnic il citesc, pentru ca acum 3 ani cind am aflat de diagnosticul sotului: "oligo-azoospermie" eram cu moralul la pamint, nu stiam pe ce drum sa apuc, dar cu ajutorul fetelor de pe acest site am invatat sa sper, si vezi si tu ca in fiecare zi apare cite o minune, deci nu lua chiar de bun ce spun doctorii, verdictul lor nu este batut in cuie, or fi ei oameni minunati, dar Dumnezeu este mai presus de verdicte, pentru ca el stie cind este timpul sa ne trimita un ingeras. Ce inseamna asta: "Un capitol al vietii mele incheiat care a lasat urme adinci si poate nevindecabile!". Elena am fost la "N" medici foarte renumiti, si mi-au spus in fata: "Nu aveti nici o sansa...." decit FIV+ICSI sau inseminare donator... usor pentru ei, greu pentru noi.... Dupa trei ani de tratamente, analize, am gasit un medic care spera alaturi de mine ca voi invinge.... eu n-am sa ma lasa invinsa niciodata, niciodata... Cred in Dumnezeu, ma rog Lui, si voi reusi.... Am trecut si eu prin ce treci tu cu sotul tau, acorda-i putin timp, si luati-o de la capat.... sint sigura ca veti reusi....
Maria spune ca noi cei care ne dorim cu atita ardoare un copil, vom fi niste parinti speciali.... pentru ca Dumnezeu ne pune la incercare...
Elena nu te da batuta...., nu inchide nici un capitol....., incepe alt capitol al vietii tale...
Te pup,
aime spune:
Draga Elena,
as putea spune ca e aproape normal sa te simti asa. Si spun asta din experienta. Am asteptat 7 ani ptr ca Domnul sa vada ca suntem pregatiti, am facut 3 inseminari, fel si fel de tratamente si mereu spuneam ca e impotriva naturii si ca lui Dumnezeu nu-i va place. Si asa si era...oricat ne-am fi straduit, nimic nu ne reusea. eram dezarmata si ma simteam invinsa cu fiece luna care trecea. am luat si pauze, sperand ca vor fi benefice...si sa stii ca au fost...minunea a venit cand nici nu gandeam (de sperat insa am sperat intotdeauna)...dupa o pauza de aproape un an, am luat iar taurul de coarne si dupa doar 2 luni...am descoperit ca visul s-a implinit, in sfarsit.
Dragostea voastra nu poate fi umbrita de aceasta inca neimplinire, pe noi ne-a apropiat f tare, am suferi impreuna si ne-am bucurat impreuna...e o problema ce trebuie rezolvata in cuplu.
Fetele au dreptate, nu considera povestea incheiata, dupa doar 2 ani, povestea abia incepe...de voi depinde succesul ei.
Va urez sa gasiti puterea de a merge mai departe, lasati sa treaca o vreme, sa sedimenteze toate gandurile negre, si porniti iar cu incredere...nu se poate sa nu reusiti. Curaj si sa va ajute Dumnezeu!
aime 5 saptamani si 1 zi
Costi spune:
Multumesc pentru incurajari!
Sinteti tare dragute dar eu nu am omis ceva,am 35 de ani, la toamna implinesc 36,acesti 2 ani nu pot un inceput de lupta nicidecum.
Stiu ca minuni se intimpla in fiecare zi,si cred in ele si in BUNUL DUMNEZEU,dar eu am vrut sa spun ca renunt sa-i fortez mina, daca el vrea...
qsar spune:
Draga Elena,
Cred ca este prima oara cand raspund la "Asteptand...", insa titlul subiectului tau m-a atras. Stiu ca acum iti este foarte greu... va este... Am trecut si noi prin astfel de momente cumplite. Nici noi nu mai eram tineri cand am aflat verdictul. Si totusi, ca in orice poveste fara sfarsit, intr-o buna zi am "gasit" continuarea. Avem un baietel care ne face mai fericiti decat ne-am fi putut visa. Si, uitandu-ne la el cum creste, descoperim cat de mult a inceput sa semene cu noi. Ochii, expresiile, gesturile... si uitam cu desavarsire ca nu eu l-am nascut.
Cu drag,
Q
Jasmine spune:
Elena,nici nu banuiesti cat de bine te inteleg.Am avut si eu exact aceleasi trairi ca si tine.N-o sa repet acum.Important e sa regasesti bucuria de a fi cu sotul tau.Uita de dorinta (obsesia) de a ramane insarcinata.Considera ca problema asta nu exista.Uitat-te bine la sotul tau,aminteste-ti de ce-l iubesti,de ce v-ati casatorit.Relaxeaza atmosfera,nu mai calcula zilele,nu te mai duce la nici un doctor,nu mai face nici o analiza,nu mai lua nici un medicament.Viata inseamna mult mai mult decat jalea de a nu putea sa ramanem insarcinate.
Si stii ceva?Eu sunt sigura ca daca te vei detasa de problema asta care nu va mai lasa sa traiti linistiti....intr-o buna zi.....cand nu te astepti....cand te gandesti la cu totul altceva....o sa zici "dar parca trebuia sa-mi vina rusii"....o sa faci un test.....si o sa ramai muta de uimire.....
Asta e parerea mea.Considera (asa cum ai zis) un capitol incheiat.Incheiata sa fie zbaterea.Lasa-l pe Dumnezeu sa ia o decizie.Fii sigura ca te vei bucura.