AVORT - crima convenabila sau legitima aparare?

Stim exact care este momentul in care embrionul inceteaza sa mai fie o "masa de celule" si devine fiintza, mai mult, o fiintza umana? Suntem oare indreptatiti sa hotarim cine are dreptul sa moara si cine sa traiasca?

DARAEL spune:

Da ! Stim clar acel moment, doar ca unii se fac ca nu au auzit pentru a-si scuza gesturile si faptele !
Cum au spus toti initiatii si clarvazatorii din toate timpurile, BB este viu din prima secunda si, ca toate sa fie si mai clare, sufletul copilului respectiv se afla langa mama cu mult timp inainte (in general cu mai mult de 7 luni !) de momentul CONCEPTIEI adica a contactului sexual necesar…
Cine vrea sa inteleaga, bine, cine nu… cine il poate convinge ?

Multa sanatate,
DARAEL & Maria-Daria (3 saptamani)

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

lai spune:

Nu stiu. Stiu ca daca as ramane insarcinata in momentul acesta as pastra copilul chiar daca nu as avea sprijinul partenerului, chiar daca financiar si din alte puncte de vedere ar fi foarte greu. Dar stiu si ca nu pot eu sa judec pentru altii, este o solutie dureroasa din toate punctele de vedere si ar fi ideal daca nimeni nu ar trebui sa apeleze la ea, dar cred ca sunt femei care se afla in situatii in care sunt nevoite sa apeleze la aceasta solutie, si eu nu pot sa le judec.

Lai

canuta-om-sucit spune:

CIne suntem noi sa condamnam anumite femei pentru faptul ca au facut avort? Se face avort si la cererea medicului si in cazul ala omori un suflet. Vrei sa aduci pe lume un mutant? Nu. Asa ca recurgem la metoda asta. Nu as dori la nimeni sa treaca printr-un avort e un dezechilibru atat fizic cat si psihic pentru femei si aici ma refer la cele cu constiinta. Iar noi nu avem nici un drept sa aratam cu degetul. Nu uita ti se poate intampla si tie.

aura

luipetra spune:

Problema are, dupa parerea mea, multe fatete. In nici un caz nu mai judec pe nimeni si nu mai spun ca sunt pro sau contra avortului. Fiecare situatie e unica si fiecare decizie e unica, indiferent daca e pentru a pastra copilul sau pentru a renunta la el.
Daca m-ati fi intrebat cu un an in urma ce cred despre avort, as fi raspuns cu siguranta ca e o crima. Intamplarile din ultimul an m-au facut sa privesc mai nuantat problema. Mai intai am ramas eu insarcinata. Era o sarcina dorita, care venea intr-un moment potrivit pentru familia noastra. Ne-am bucurat imens, am facut tot ce depindea de mine ca lucrurile sa mearga bine. Si totusi nu a fost sa fie. Sarcina s-a oprit in evolutie la numai 5 saptamani, fara cel mai mic semn. La 12 saptamani am mers la echo si dr. mi-a spus ca bebe nu mai traia deja de 6-7 saptamani. Era evident ca trebuia sa mi se faca chiuretaj si, desi eram constienta si sigura ca bebelusul meu nu mai traia, m-am simtit ingrozitor de vinovata. Mi se parea groaznic de nedrept, caci era prima data cand ramaneam insarcinata si eu chiar ma straduisem sa fac totul cum trebuie.
Inainte de a ramane insarcinata, am visat intr-o noapte un bebelus grozav de frumos, care statea de vorba cu mine (nu-mi mai amintesc exact ce-mi spunea) si care m-a lasat sa-l iau in brate si sa-l legan. Dupa ce sarcina mea s-a oprit in evolutie, dar inainte ca medicul sa-mi spuna asta, am visat acelasi bebelus care plangea tacut si ma mangaia pe obraji. Dupa vreo saptamana de la visul asta am aflat ca bebe -ul murise in mine. Deci cred ca bebe-ul devine suflet cu ceva timp inainte de a fi conceput. In perioada de dupa chiuretaj cel mai mult le-am invidiat pe femeile care puteau crede ca in primele luni de sarcina nu poarta in pantece un copil, ci o aglomerare de celule. M-ar fi ajutat atat de mult sa cred si eu asta!
Vreme de vreo 7 luni m-am socotit cea mai nefericita faptura de pe lume; mi se parea nedrept ca alte femei renunta atat de usor la o sarcina, iar eu care imi dorisem atat de mult copilul, il pierdusem. Asta pana cand a nascut prietena mea. Ramasese insarcinata odata cu mine, sarcina ei evoluase normal, sau cel putin asa ii spusese medicul la echo. Din pacate, dr. care o supraveghease s-a dovedit de o rara incompetenta. Bebelusa pe care ea a nascut-o nu are picioare si chestia asta a "scapat" la vreo 6 echo. Atunci nu m-am mai gandit ca avortul e o crima. Ar fi fost bine, in primul rand pentru copil, ca mama sa renunte la sarcina. Oricat de dureros ar fi fost, nu se compara cu suferinta care pentru aceasta fetita va insemna viata de zi cu zi.
Asa ca de asta zic eu ca depinde tare mult. Ma revolta in continuare cand aud, din partea unor femei uneori educate, "2 nasteri si 10 avorturi". Dar uneori e mai bine sa te hotarasti sa renunti. Si, cum spunea cineva aici, nu-i bine sa judeci. Ti se poate intampla si tie. Desigur, nu de 10 ori.

Cristina_C spune:

N-ar trebui sa se ajunga asa de usor la avort tocmai acum cand exista atatea metode contraceptive. E o problema de educatie si de simt de raspundere. Cand sarcina trebuie intrerupta din motive medicale este cu totul si cu totul altceva.

Cristina

anca tanasica spune:

Militez pentru dreptul fiecaruia de a decide!
E o problema de libertate individuala.

Anca si bebelina Alexandra

korinna spune:

luipetra..are cea mai mare dreptate!!Si eu avut o sarcina oprita in evolutie..ma simteam de parca s-ar fi sfarsit pamantul!!!
Insa sunt si situatii cand viata o cere..de exemplu nu poti da nastere unei fiinte deja bolnava si chinuita....desi medicii se pot insela.
Eu ,dupa ce am pierdut respectiva sarcina,la 3 luni am ramas iarasi insarcinata..evident ca miam dorit asta cu toata ardoarea.Sarcina a mers relativ bine..si cand aveam 7 luni am facut o ecografie unde medicul a spus ca bb are rinichii polichistici..au urmat lungi..2 luni foarte lungi in care nu ma gandeam decat ca bb va muri.,.ca o sa tb sa-l operez..de unde bani..si toate celelalte..am nascut....am facut ecografie direct la bb:CONCLUZIA bb perfect sanatos....
Acum are 9 luni jumate si e bucuria vietii mele...
Asa ca Dumnezeu sa mai inteleaga medicii///si priceperea lor!

KORINNA mamika x 2


http://community.webshots.com/user/korinnay

louisea spune:

quote:

---

Originally posted by anca tanasica

Militez pentru dreptul fiecaruia de a decide!
E o problema de libertate individuala.

Anca si bebelina Alexandra

---

aceasi opinie si eu .....

ralucami spune:

Nu sunt de acord cu parerile de genul :"dom'le e ALB" sau "e asa cum spun eu :NEGRU". Viatza mi-a aratat de mai multe ori ca sunt situatzii care capata nuatza de gri. Si am invatzat ca orice om e liber sa decida pt viatza sa. Nimeni nu are nevoie de arbitri care sa dea note, sau comentatori . Cateodata sunt momente cand luam o decizie pt binele altcuiva, cu toate ca pe noi nu ne avantajeaza si ne doare sufletul.

Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

Marina spune:

Fiecare dintre noi are dreptul sa decida pentru sine si ceilalti trebuie sa respecte acea decizie!