Timiditatea-ce facem cu ea?
Raspunsuri - Pagina 2
Ortansa spune:
iubita,Maria mea e timida foarte.Tot de pe la 3 ani a inceput sa se manifeste.Eu am facut greseala sa o scuz spunand oamenilor care o intrebau cate ceva ca este timida.Mi-am dat seama ca am gresit si m-am corectat.Adica nu mai aduc scuza asta cand oamenii sunt f mirati ca nu vorbeste.Pur si simplu nu zic nimic sau vorbesc eu in locul ei si nu mai fac atata caz de asta.Acum,la 5 ani a inceput sa-si mai dea drumul la limba.Vorbeste dar asa ca o pisicuta miorlaita si raaaaar de tot,abia silabiseste.Cand ne ducem in vizita sau avem musafiri cu copii ii trebuiesc 10-15 minute pana sa se acomodeze si sa inceapa sa se joace cu copiii,dar dupa aia nu o mai pot opri.
A,la gradinita anul trecut am suferit o maaaaare deziluzie.Pregatisera o sceneta,cantecele,dansuri si mai multe.Inainte de serbare,vine acasa si-mi recita sceneta de la cap la coada cu intonatie,miscari tot ce trebuie,ca o adevarata artista.Bucuroasa nevoie mare o intreb ce rol are si-mi zice ca nici unul.M-am dus la edu s-o intreb ce si cum si mi-a zis ca nu i-a incredintat un rol pt ca e timida si cand o sa vada lume multa o sa clacheze.Normal,m-am bonsumflat dar pana la urma i-am dat dreptate(aici serbarea are loc intr-o sala speciala de teatru,deci tot tacamul).Spre satisfactia mea rautacioasa,la serbare ,un copil,cunoscut ca f istet si dezghetat ,a refuzat sa-si spuna rolul.Heheheh:-)
La noi stiu de unde vine timiditatea asta:seamana cu ma-sa,adica cu mine.Sufar la fel ca si tine,dar sper ca pana la urma totul va fi bine.
Eu am mai vorbit si cu eductoarea si i-am spus sa lucreze cu ea mai mult,sa o stimuleze,sa o incurajeze,e f isteata insa nu iese deloc in evidenta.la lectia deschisa de acum fo 2 sapt sa stii ca s-a descurcat f bine si eram f mandar de ea.
Te pup ca plange ala micu-nu ti-am dat solutii dar ti-am zis cum e la noi.
Pappapa
Ortansa-de
X mamica
Marina spune:
mey yabadabadoo mama frumoasa pana nu o sa vada la tine exemplu nu prea o sa se schimbe. La tine tb sa muncesti intai cu timiditatea pt ca Ancutza e oglinda ta...si cand o sa vada ca mami e expansiva si vorbareata...sa te tii!
karmen spune:
Incerc sa ma gandesc la problema ta cu cea mai mare seriozitate. Te intreb: e primul an cand merge la gradinita? S-a schimbat in vreu fel viata ei de cand merge la gradinita? A avut probleme de adaptare? A refuzat sa mearga, sau a plans continuu in diferite cazuri? Incerc sa-mi dau seama daca comportamentul ei este consecinta intrarii intr-un alt mediu, care este diferit de familie, care are alte reguli si norme de comportament.In anumite limite fetita ta se comporta normal, adica ea trece printr-o faza specifica varstei, in care copilul este inca dependent de mama, manifesta o anxietate fireasca fata de mediul social, este circumspect, analizeaza atent pe orice strain. Acestea sunt manifestari care pot sa apara la orice copil atunci cand intra intr-un alt mediu social. Pe de alta parte temperamentul, personalitatea in formare poate sa accentueze aceasta timiditate, si asta iti dai seama daca inca de cand era bebelus se comporta la fel cu persoanele straine,adica plangea, se inhiba in prezenta lor, pleca in alta camera,etc. De exemplu, copilul meu este extrem de sociabil, inca de cand a inceput sa zambeasca, rade si vorbeste cu toata lumea, inclusiv cu cei de pe strada care ii acorda atentie. In speranta ca vom descalci aceasta problema, te astept cu vesti.
Carmen si bb Calin
vilma spune:
Ortansa,
, saru'mana pentru incurajari, parca nu mai sunt singura, pupici la bulinutele mici.
Marinuca, pai io zic sa ne iei de crescut pe amandoua!!!
Esti o dulce!
Karmen:
quote:
Te intreb: e primul an cand merge la gradinita? S-a schimbat in vreu fel viata ei de cand merge la gradinita? A avut probleme de adaptare? A refuzat sa mearga, sau a plans continuu in diferite cazuri?
Da, Anca merge la gradinita din noiembrie, avea atunci 2,6 ani. Pregatirea pt. gradi s-a facut din timp, astfel incat nu a privit cu teama acest lucru. Desigur, am mers in vizita impreuna acolo, s-a adaptat foarte repede si bine, a avut o saptamana (a doua) in care a plans si a spus ca nu vrea sa mearga, dar pana la urma am descoperit ca era din cauza uneia din educatoare (care se rotesc saptamanal). Acum recent vad ca a inceput s-o accepte fara probleme si pe aceasta si este dornica sa mearga la gradi. Invata multe lucruri (pe care le observ acasa: cantecele, poezii, joculete, deseneaza frumos). Acum, desi o sa mai povestesc in continuare in legatura cu ce m-ai intrebat, trebuie sa spun ca acest comportament s-a diferentiat oarecum dupa inceperea gradinitei, dar el se manifesta inca dinainte.
Acum, asa cum povestea si Ortansa mai sus, dupa ce se "dezgheata" se joaca de nu se mai satura si observ ca preia comportamente straine (tipat, glumite neasteptate si oarecum peste varsta ei- aici mentionez ca daca spune o poezie, schimba unele cuvinte intentionat si se amuza de efect sau compune din mintea ei melodii pentru fraze pe care le aude in casa, inventeaza cuvinte noi- bate cu ceva in parchet sau usa, etc..)
Viata ei s-a schimbat in decembrie cand in familia noastra a venit un nou membru-Tudor, fratiorul ei. Eveniment care de asemeni a fost pregatit cu grija. Adaptarea a fost parca mai simpla in ceea ce o priveste pe Anca, pentru mine a fost cel mai greu. Insa sunt sigura ca nu o sa stiu niciodata TOT ceea ce a simtit/simte fetita mea cand ma vede cu celalalt in brate, dar binenteles ca daca imi solicita atentia il las pe bebe si ma ocup cat de repede posibil de ea, ii arat la fel de mult cat o iubesc si nu neglijez sa-i repet asta.
Repet: timiditatea s-a manifestat inca dinainte, primele manifestari au aparut cam de pe la 1,4 ani.
quote:
Pe de alta parte temperamentul, personalitatea in formare poate sa accentueze aceasta timiditate, si asta iti dai seama daca inca de cand era bebelus se comporta la fel cu persoanele straine,adica plangea, se inhiba in prezenta lor, pleca in alta camera,etc.
In general, cand era bebe obisnuia sa rada foarte mult, chiar ii spuneam "hlizita". A trecut si prin perioada de anxietate fata de straini, in general statea deoparte pana isi dadea seama din comportamentul nostru, al parintilor, care e treaba.
Asa, si acum ca mi-am mai dat seama de ceva, sa spun: este o persoana sociabila, foarte placuta dar are probleme de a se integra usor si firesc intr-o situatie noua, nefamiliara. Imi imaginez ca-si trage capul intr-o carapace...
Abia astept sa mai vorbim, intrebandu-ma diverse lucruri parca descopar ceva ce-mi statea chiar in fata ochilor, dar nu realizam.
PS: pana la urma se pot face sedinte de psihoterapie online...
Va multumesc tuturor ca v-ati oprit sa-mi raspundeti
Cu drag,
Vilma, Anca si Tudor
alba spune:
Draga Vilma,
"Lupul isi schimba parul,dar naravul ba"
Mult adevar graieste acest proverb..uite acum citeva zile am citit un articol referitor la timiditate ...s-au facut niste teste, cu niste copii timizi, care au fost urmariti pina la virsta maturitatii,o parte buna din ei au facut si o terapie speciala impotriva timiditatii.
Concluzia acestui test,care a durat 4 decenii, este ca copii care sunt timizi ramin si ca adulti tot timizi,deci nu exista nici un remediu impotriva timiditatii!
Eu mai degraba, ti-as recomanda un psihoastrolog,ce zici ?
Voi aveti in familie o combinatie tare nostima:
Mama- scorpion,Tata- berbec,Ancutza -taur si bebe Tudor- sagetator
Deci sunt 2 semne introvertite(scorpionul si taurul) si 2 semne extrovertite(berbecul si sagetatorul)
Cel mai "extrovertit scorpion" pe care l-am intilnit vreodata este membru DC, pe nume Camelia Daniela ![]()
Deci exceptiile confirma regula,dar se pare ca Ancutza e un taurash de ala tipic,incapatinat si timid!
Si te rog sa termini cu autoacuzatiile,nu e vina nimanui,nici a ta ,nici a mea.. e "vina" stelelor..
Si Darian al meu(fecioara) e la fel de timid si chestia cu musafirii si ascunsul dupa usa,mi-e tare cunoscuta...
Cit despre incapatinare,puh,no comment...
Deci, draga mami, nu ma fi ingrijorata,ai o fetita frumoasa foc,sanatoasa tun si ...un picutz timida,ei si ?
vezi tu ce "smecheros" va fi bebe Tudor
,de n-o sa-ti vina sa crezi ca a fost educat de aceeasi mama ![]()
& 
Corina & Darian,tot mai nazdravan...(4 ani si 6 luni)
vilma spune:
Draga Corina, scumpa mea, cum reusesti tu de fiecare data sa pui balsam pe rana.....iti multumesc
!!!!!!
quote:
Eu mai degraba, ti-as recomanda un psihoastrolog,ce zici ?
Zic ca as incerca orice, sunt deschisa la orice "terapie" de bun simt. Da-mi un indiciu, n-am auzit de combinatia psihologie-astrologie pana acum.
Cat despre faptul ca ramanem timizi pe viata, cred ca ai dreptate, dar stii cum suna titlul filmului ala vechi: "sunt timid, dar ma tratez"....
Cu drag,
Vilma, Anca si Tudor
karmen spune:
Sigur, ceea ce este innascut, adica temperamentul introvertit nu poate fi schimbat prin educatie in totalitate, dar comportamentul in totalitate si mai tarziu personalitatea care abia la 16-18 ani se finalizeaza poate fi influentata de educatie. Asta este o certitudine. Stimularea increderii in sine, incepand de foarte devreme este foarte buna pentru dezvoltarea ulterioara in viata, pentru asigurarea succesului. Am vazut copii care te fac sa plangi cand ii vezi,ca ei s-au nascut poate cu tot ce le trebuie, dar parintii le-au retezat orice speranta de a reusi ceva. Asa ca, continua sa faci ceea ce faci deja, ca e bine si se vor rezolva toate pana la urma.
Vilma, uita-te si pe http://reclamailegalala alt site = avertizare/site1/educatie/timiditate.html
Poate te ajuta.
Carmen si bb Calin
vilma spune:
Excelent articolul. Ramane sa ma gandesc (tema de casa) unde am gresit fata de ea (mai mult cu vorba cred...) ca sa nu repet aceeasi greseala cu Tudor.
Multumesc.
Vilma, Anca si Tudor
GabrielaG spune:
Din intamplare astazi mi-au cazut ochii pe un articol despre timiditate si l-am citit. Ideea este ca nu trebuie niciodata sa il compari cu alti copii si sa-i spui: "Nu mai fi asa timid, uite...cutare cum face ...", pt ca asta il va inhiba si mai tare si il va considera un repros. Iar in momentul in care discuti cu el nu e bine sa intrebi DE CE..ci CE SIMTI... sau CUM VEZI tu lucrurile...(bine asta in momentul in care vei putea discuta cu printesa astfel, adica peste vreo 2-3 anisori).
Am citit tot ce ti-au scris fetele, la mine problema este ca baiatul cel mare (6 ani in aprilie) nu are deloc incredere in el...(si aici ma recunosc pe mine pana acum un an sau doi). Incearca ceva, dar porneste din start cu ideea ca nu poate, nu reuseste si imi spune: "vezi, ti-am spus ca nu pot", apoi incepe sa planga... Si asta ma doare cel mai tare, nu reusesc sa-l conving sa mai incerce. De exemplu aseara a inceput sa planga pt ca la gradinita copii pot sa pocneasca din degete si sa fluiere, iar el nu poate

. Sau la fel, el nu reuseste sa faca baloane din guma...si daca ar fi sa-ti enumar toate, cred ca termin eu pagina a doua.
Si asa sensibil a fost de cand e el, nu s-a intamplat acum (1 ani si 8 luni) dupa nasterea celui de-al doilea baietel. La cea mai mica jignire sau daca unii copii nu-l primesc sa se joace cu ei, imediat plange...of. Problema mea este ce va face cand va fi mai mare, cum va razbate?
Pupici la puiuti si sa speram ca totul va merge spre bine. Adica trebuie sa mearga spre bine.
Gabriela si baietii
Adela spune:
Nu stiu unde am citit ca timiditatea este un caracter mostenit. (ereditatea jucand un rol important)
Hm...
~Adela & Julia~
