Cand incep sa vorbeasca?
Raspunsuri - Pagina 2
mihnuta spune:
La noi parca e mai rau. baietelul meu face 1 an si 3 luni si pur si simplu refuza sa vorbeasca. Pe la 9 luni a inceput sa zica tata, mama si baba. Acum nu mai vrea sa zica nimic. Daca il pun sa zica mama se enerveaza si incepe sa tipe, daca continui sa-i repet alte cuvinte simple (tata, apa, papa) incepe sa rada. Imi este tare grau sa pricep de ce procedeaza asa, fiindca niciodata nu l-am stresat cu treaba asta, niciodata nu am stat sa-l toc la cap sa repete cuvinte dupa mine. Am vorbit cu medici si mi-au zis sa-l las in pace ca o sa vorbesca cand o sa aibe chef, dar pentru mine tot ramane un mare semn de intrebare de ce reactioneaza asa.
sorana spune:
Mihnuta, eu zic ca-i bine daca se distreaza. De cate ori zic un cuvand strambandu-ma si Monica rade - sigur l-a retinut. Il va spune (cum poate ea, stalcit, cum o fi) atunci cand va vrea. Daca ii spun un cuvant si n-are nici o reactie - uita imediat, dar daca rade - retinut, placut, va fi folosit.
Am ajuns sa mimez de cred ca s-ar tavali de ras oricine m-ar vedea, doar-doar e distractiv si retinem.
Monica si Sorana
Andreutza spune:
Noi avem aceeasi problema cu bb Octavian care are 1 an si 10 luni. A inceput la 7 luni si jumatate sa spuna mama si apoi alte cateva cuvinte. Putin dupa 1 an a facut liniste si abia dupa 1 an si jumatate a inceput sa vorbeasca dar neinteligibil. Stie multe cuvinte (arata lucrurile pe care le denumesc) dar nu le rosteste. Am fost asigurata ca este sanatos si ca-si va da drumul la gurita.
Am inteles ca exista o etapa cand bb-ii acumuleaza cunostinte noi si mai apoi incep sa le foloseasca.
Asteptam sa fim asurziti de gurita lui!
Cu drag,
roxanak spune:
Nu cred ca e cazul sa te ingrijorezi. Mama mea mi-a povestit ca eu am vorbit foarte tarziu, dupa trei ani si din cauza asta erau sa ma dea inapoi acasa de la gradinita. Stiind lucrul asta despre mine, m-am asteptat ca fetita me a sa vorbeasca tarziu, ei bine, nu a fost asa. Am ramas surprinsa ca a spus primele cuvinte de pe la vreo noua-zece luni, dar si ele se rezumau la mama, tata, nana si inca vreo doua. Dupa aceea a urma tperioada vorbitului in limba inteleasa doar de ea. Statea si ma uitam ca vitica la poarta noua incercand sa inteleg ceva, dar nici o sansa, turuia si-mi arata obiecte si asa am inceput sa deduc ce vrea. Mi-am dat seama ca ea de fapt se chinuia sa pronunte cuvintele, numai ca literele erau cam varza in capusorul ei. Acum a inceput sa le pronunte corect (cu mici exceptii) si leaga chiar si doua trei cuvinte itnr-o propozitie, dar de cantat canta tot in limba ei. Eu nu imi fac delco griji, cand va veni vremea il va spune si pe "r" sau "h",... . Eu zic sa stai linistita si sa vorbesti cat mai corect cu ea, nu incerca sa-i imiti limba proprie (cea de genul gulu gulu, cuci cuci).
O sa te rogi mai tarziu de ea sa-si tina cinic minute gurita ca sa poti duce si tu o conversatie cu o a terta persoana la bun sfarsit.
Multa sanatate si mai tine-n ela curent de evolutia vocabularului.
Pupici
