Sint acestea povesti pentru copii?
Raspunsuri - Pagina 2
iren spune:
&Bogdanelu nazdravanu
quote:
Originally posted by Catusha
"Singur pe lume" de Hector Malot parca.
Catusha
In mod sigur este a lui Hector Malot.
Iren
iren spune:
Gasiti si aici ceva despre povesti, in caz ca Andersen vi se pare prea trist -si chiar este...
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=19614
Iren
&Bogdanelu nazdravanu
petra spune:
Nu stiu de ce acum parinte fiind gasesc multe povesti triste pentru copii, dar acele povesti le-am ascultat cu mare placere in copilaria mea. Aici pot fii incluse: Capra cu trei iezi, Scufita Rosie etc. Si astea sunt primele povesti din viata unui copil la urma urmei, fara sa merg mai departe la unele povesti si basme pe care le-ati enumerat voi mai sus. Probabil in viziunea copilului tragicul nu ia niste amplori asa de mari cum le ia la adulti. Poate noi parintii gandim altfel decat micutii nostrii care fac ochii mari cand aud ca lupul a mancat-o pe scufita si pe bunica, si apoi ies tefere si nevatamate din burta lui.! Oricum eu ii spun fetitei mele povestea Scufita Rosie, in varianta personala , adica sar peste capitolul unde le manaca apoi vanatorul le scoate din burta, asta este varinta frumoasa, dar sotul meu nu a stiut si i-a zis fetitei noastre poveste asa cum este ea, si acum la noi in casa aceasta poveste are 2 variante, scufita Rosie, si scufita rosie cea urata! Si culmea ca fetita mea se distreaza cand aude varianta urata!
Despre poeziile Elenei Farago, eu imi aduc aminte ca in sufletul meu de copil starneau o adevarata compasiune si pentru orice frunica sau gandac. Un fel pozitiv de a vedea vietatile, prin impresionarea copilului. Eu una imi aduc aminte de aceste poezii nu ca infricosatoare sau triste, ci pline de sentimente bune pentru aceste vietati.Dar acum citind o poezie de asta, ma umple plansul nu alta.
Viziuni diferite , una de copil, fara prea mari implicatii filozofice, si una de adult cu mare incarcatura rupa din realitatea si intelepciunea noastra de oameni marturi care vedem altfel viata, decat un copil.
descintec spune:
petra, cam ceea ce ai spus tu ma pregateam si eu sa scriu. Credeti ca nu ar trebui sa citim copiilor aceste povesti si carti minunate? Pentru ca sint triste? Eu cred ca au rolul de a-i educa emotional, afectiv, invata empatia, le educa sensibilitatea.
Insa, spre deosebire de Petra, eu cred ca ei simt foarte acut, chiar daca dupa o jumatate de ora se catara in copaci sau se iau la trinta cu copiii din parc. Atat de acut incat isi aduc aminte si dupa treizeci de ani plansul cu suspine de cand au citit Puiul.
D.
conchita spune:
quote:
Originally posted by descintec
Credeti ca nu ar trebui sa citim copiilor aceste povesti si carti minunate? Pentru ca sint triste? Eu cred ca au rolul de a-i educa emotional, afectiv, invata empatia, le educa sensibilitatea.
asa cred si eu, ca nu trebuie eliminate. inteleg, pe de o parte, dorinta parintilor de a-si proteja puii, dar in viitor tuturor ni se intampla ca lui Buddha, o sa iesim in lume si o sa descoperim boala, saracia, tristetea si moartea...fara sa fim pregatiti macar emotional. nu militez pentru povesti violente, dar pentru cele sensibile da. calcaiul lui Ahile la mine a fost mereu Mica Sirena :)
mihaelabebe spune:
Nu stiu daca voi fi vreodata in stare sa-i citesc copilului meu "Puiul".Nu stiu daca eu voi fi vreodata in stare sa-l recitesc,atat de tare m-a marcat.Imi amintesc ca am plans multa vreme(ani) de fiecare data cand ma gandeam la acel pui cum striga disperat "nu ma lasati,nu ma lasati".
mihaelaH
amuleta spune:
Draga Ubi, cred ca te gindesti la "Printul fericit" de Oscar Wilde.
Dar de "Fat-frumos din lacrima" a lui Eminescu, ce ziceti ?
Versiunea moderna a basmelor pentru adulti ar fi desenele animate pentru adulti, de exemplu "The Simpsons" .
casandra spune:
Ma trec fiori cand imi amintesc de "Puiul", eram clasa a V-a, aveam 10 ani, cand l-am citit prima data. De n-am plans atunci ... Si fratele meu la fel.
petra spune:
Oh , sa nu ma intelegeti gresit, eu nu sunt contra acestor povesti, pentru ca la urma urmei, aceste povesti prin adevrarurile lor nu fac decat sa educe copii si sa-i pregateasca sa afle niste adevaruri indubitabile despre viata. Acum ca ne-a marcat sau nu pe noi vreo povestire asta este altceva. Sa remarcam ca pe nici un pici de 4-5 ani l-a ingrozit ca lupul cel rau si-a luat revansa de la capra, dar pe un copil de 10- 12 ani, l-a induiosat si tine minte o viata intreaga, ca a plans dupa ce a citi nuvela:Puiul!Deci fiind copilul mai mare si-a dat seama de tragedia situatiei, de posibilitatea crunta de a-ti pierde mama, dar atat de adevarata din pacate!
Parerea mea este ca povestile sunt pentru fiecare varsta si pentru fiecare etapa emotionala din viata unui copil, asa cum sunt si pentru adulti romanele de dragoste, politiste sau filosofice.
Eu zic sa le citim copiilor povestile potrivite varstei lor si totul v-a fii OK, chiar daca mai tarziu vor avea si ei vreun text care sa-i induioseze!
SimonaR spune:
Mea culpa, cu "Singur pe lume"
...
Daca puteti, iertati-ma, daca nu, dati cu pietre... O merit.
Eram si eu dupa o noapte nedormita din cauza bb-ului meu de doua luni.
Simona
