Despre emigrare, pe sleau ! (fara perdea)

ina_nz spune:

Dinu mai mi-a dat peste nas o data cand am spus ca e posibil sa ai bani in Romania shi tot sa vrei pleci. I se parea ca mint cand spun ca am plecat de la un venit lunar decent cautand insa civilizatie. Shi mai aberant i se parea cand ii spuneam ca am shi gasit ce am cautat.
Tot insishti cu emigrarea asta pe shleau....tot acuzi romanii plecatzi ca mint......adica daca tu ai avut o experientza proasta inseamna ca toti suntem la fel?
Uite o dovada de civilizatie traita de mine zilele trecute (sincera sa fiu nici acuma nu-mi vine sa cred ca poate exista asha ceva....sechelele Romaniei): M-am ashezat pe o banca shi mi-am hranit copilul iar cand am plecat mi-am uitat acolo pe banca punga in care aveam o pereche de pantofi abia cumparati (shi nu pantofi de doi lei ci de 150$). Cand mi-am dat seama dupa o jumatate de ora cat de cascata am fost m-am intors intr-o doara, nu mai speram intr-o minune. Am intrebat la un magazin din apropiere daca au vazut sacosha, am mai intrebat nishte pushtoaice care ereau pe acolo, nimeni nu vazuse nimic dar m-au indrumat catre Informatzii. Bomba: am gasit pantofii dushi la informatzii de un trecator care ii gasise pe banca!!
Cand o sa imi spuna cineva ca asha ceva se intampla shi in Romania eu ma intorc!!! Deocamdata plec acolo in vizita shi totzi prietenii imi ureaza drum bun shi sa am grija la geanta!

Ina

Adela P spune:

Ina, un lucru similar l-am patit si eu aici la un mall. M-am oprit cu niste prietene la o cafea si mi-am uitat poseta agatata pe spatarul scaunului. Mai aveam si alte cumparaturi asa ca nu mi-am dat seama imediat ca am uitat-o. M-am intors dupa cateva ore, nu mai era. Am intrebat si eu la coffee shopul respectiv, mi-au spus ca ei nu stiu nimic dar sa merg la lost and found care era la un etaj mai jos. M-am dus intr-o doara si cu putine sperante....stupoare, cineva o gasise si a dus-o acolo. Si aveam bani, acte, etc. As mai fi gasit-o oare daca eram in Ro?

Adela
http://community.webshots.com/user/adela23_1999

Laura _Oprescu spune:

Eu personal am gasit in cosul de cumparaturi acolo pe locul copilului, un portofel...cand am luat cosul de cumparaturi nu am realizat,eram tot cu ochii pe rafturi...cert este caatunci cand am ajuns la casa,am vrut sa imi scot portofelul si mi-am aruncat ochii in cos si m-am speriat vazand ca mi-am lasat portofelul acolo.M-am speriat de neglijenta mea, insa cand m-am uitat atent nu era al meu...
L-am deschis ,am vazut ca e al unui barbai si l-am intrebat pe Adi ce facem ,cum dam de omul respectiv...Ei insa mult mai pragmatic,mi-a spus ca il lasam la magazin la casiera si atat...(lui ii era teama sa nu fie el acuzat de cien stie ce disparitii de bani de pe creditul omului respectiv)...asa am si facut..eu una insa l-as fi cautat pe omul respectiv si m-as fi bucurat cu el de norocul de a-i fi fost returnat..insa eu sunt mai naiva...

aida_o spune:

si eu, si eu mi-am lasat geanta la intimplareee... intr-un local unde se cinta live blues... ne-am mutat la alta masa, de unde se vedea mai bine scena, si nu mi-am mai luat geanta de pe scaunul de la masa dinainte... ce sa va spun? aveam in ea banii, cardurile, ID-ul, drivers licence-ul... tot! cind am realizat ca imi lipseste, am intrebat o chelnerita de geanta. m-a indrumat la bar, unde am fost intrebata de cum arata geanta, si ce am in ea. si... mi-am recuperat-o! jos palaria! de-atunci, am stiut ca vreau sa locuiesc aici eram la al doua vizita in SUA.


oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani...
http://community.webshots.com/user/atomskin-date

nelia spune:

Va citesc, dar nu am ce sa scriu pentru ca mi-au luat-o inainte Ruxij si Laura. O sau o ... cum doriti, doamnelor, ca mare adevar ati grait.

Dinule, de data asta imi placi, ai inceput cu dreptul acest subiect, pe cit de interesant pe atit de periculos, cel putin pentru temperamentul nostru de romani. Numai ca, nu stiu de ce, citind titlul – Despre emigrare, pe sleau! (fara perdea) – mi-am adus aminte de literatura de sertar... Va ma aduceti aminte cum in '90, se tot auzea mai pe soptite, mai pe urlate, ca exista o anumita literatura de sertar, adica vezi doamne, ai nostri intelectuali nu au stat chiar degeaba, facindu-se frate cu dracu' ca sa treaca puntea, ci si-au scris of-urile prin caiete bine ascunse dupa ce cinau cu mai marii zilelor de atunci... lucru care s-a dovedit a fi fals, pentru ca nimeni (sau ma rog aproape nimeni) nu scrisese nimic si poate ca nu din rea-vointa si pentru ca toti, dar absolut toti, erau prea ocupati sa supravietuiasca si sa mai si ramina ceva din ei. Poate ca e putin fortata comparatia, dar de ce toata lumea crede ca daca nu toti vorbesc despre emigrare sau nu chiar tot timpul, acest lucru inseamna ca ne este neaparat rau si greu si ca mincam orez cu lapte in fiecare seara sau ca dormim pe o saltea amarita!?! Oau, acum imi dau seama ca eu chiar dorm pe o saltea, amarita... dar daruita!

Cornelia, mamica Agatei

voljena spune:

ce aveti bai cu orezul cu lapte ca mie tare-mi place da' n-am voie ca-s la regim... mmm...

dans spune:

Lamuriri asupra structurii mesajului meu. O sa imi expun gindurile si opiniile pt fiecare mesaj interesant (pt mine, desigur) in ordine cronologica incepind cu:

aida_o: sint absolut de acord ca experienta ta din Romania este tragica. Si este regretabil ca s-a ajuns la o asemenea situatie in care oamenii sint insesibili la suferinta celor din jurul lor. pe de alta parte, grijile supravietuirii de zi cu zi pot face pe oricine sa fie insensibil.

Sper ca nu iti faci iluzii ca in societatile "civilizate" asa ceva nu se intimpla! Am fost martor la situatii similare in Helsinki (ce-i drept persoanele in cauza erau doar facute pulbere - ca de, alcoolul este sport national pe acolo). Si Finlanda este o tara civilizata chiar comparativ cu multe alte tari. Am vazut ceva similar si in New York.

In general cred ca toate metropolele sufera, mai mult sau mai putin, de acest sindrom al nepasarii. Cred ca este una din tarele marilor aglomerari urbane.

cataghe: cred ca afirmatiile tale sint facute dpdv logic. Dar situatia este cu totul alta daca te gindesti la modul cum rationalizeaza o persoana experietele prin care trece.

Cred ca majoritatea celor care pleaca sint in cunostinta de cauza (din auzite, citite, discutate) ca nu este usor cind emigrezi. Pe de alta parte, cind ti-a fost greu in tara si nu ai reusit sa iti realizezi visele, daca iti este la fel de greu (sau poate chiar mai greu) in postura de imigrant, atunci dezamagirea tinde sa se amplifice. In final depinde de taria fiecaruia de a rezista adversitatilor si in hotarirea de a-ti implini visele cu orice pret.

Pe de alta parte, din experienta proprie pot spune ca am fost exploatat in Romania si sint exploatat in SUA. Muncim cu spor pentru construirea capitalismului NOT! Mi s-a pus in vedere de la inceput (cind am ajuns in SUA) ca sefii se asteapta sa muncesc minim 8 ore (cit este trecut in contract) dar nu mai mult de cit este necesar pt a face ceea ce mi se pune in spinare. Si asta a insemnat de multe ori 12 pina la 16 ore pe zi. Si fara plata orelor suplimentare pt ca sint angajat permanent, nu consultant platit la ora.

Uneori am impresia ca singurul drept pe care il am este acela de a munci. Oare de ce acum imi vine in minte ingrozitoarea sintagma "Arbeit macht Frei"? Cu toate conotatiile pe care le are.

Am ajuns la concluzia ca si in Romania si in SUA, si oriunde in lume sintem mercenari si ca atare sintem priviti ca niste resurse si sefii nu au nici un scrupul in a ne exploata la singe. Pe cit mai putini bani posibil, desigur! Eu inca nu am intilnit exceptia de la regula, dar speranta moarte n-are.

Danutza Mamaruta: cred ca ai dreptate intr-o anumita masura in ceea ce afirmi. Este o viziune extrem de cinica dar ce este mai cinic in societatea umana decit realitatea?

Societati precum cea americana sau canadiana sint orientate predominant spre aspectul material al existentei. Din acest motiv la nivel de "business" orice individ este vazut doar ca o resursa de venituri pt cei ce furnizeaza niste servicii. Din pacate totul este cit se poate de impersonal.

Vrei un imprumut ipotecar ca sa iti cumperi casa? Perfect, banca iti da cu draga inima. Cu conditia sa indeplinesti criteriile lor. Istorie de credit, scor FICO peste o anumita valoare, etc, etc. Nu le ai? Ghinion! Ce importanta are ca fara imprumutul asta esti home-less? Nu este problema lor. Urmatorul client, va rog!

Din acest punct de vedere pur materialistic, intr-adevar nu mai este nimic dincolo de amanetarea viitorului pt satisfacerea nevoilor prezentului. Mai ales daca ne gindim la exemplul pietii imobiliare in zonele fierbiniti din SUA - cele doua coaste, de est si de vest, unde preturile au explodat intr-un asemenea hal incit ajungi sa cumperi o "cocioaba" cu 400+ kUSD, pt care platest 30 de ani si in final, cind ajungi proprietarul pe bune al zisei cocioabe, constati ca defapt ai cumparat-o cu 1000000+ USD. Si singurul cistigator in aceasta combinatie este banca.

Daca lucrurile s-ar opri aici, atunci am putea spune ca sintem pusi in fata unei tragedii la nivel de sistem social. Din pacate, mai intra in ecuatie si factori precum aspiratii personale de realizare pe plan material, intelectual, social, etc, etc. Ceea ce face ca tragedia sa aiba un aspect dureros de personal. Asta din cauza naturii societailor din tarile vestice: materialiste (chiar materialism ad absurdum), individualiste, unde notiunea de comunitate este pe cale de disparitie si unde nepasarea este o calitate (pt ca la urma urmei te fereste de probleme nedorite) Ca sa nu spun ca relatiile inter-umane ajung sa fie doar de forma si fara prea mult continut.

Ca un ultim comentariu, sint absolut de acord cu scrisoarea D-lui Nistorescu, pe care il admir profund pt profesionalismul si intelegerea naturii umane de care da dovada in articolele pe care le scrie.

Si parerea mea pur personala este ca succesul in fata adversitatilor este de admirat indiferent de situatie. Dar admir mai mult pe cineva care reuseste (pe bune si fara sa recurga la practici ilegale si imorale) in Romania decit admir pe cineva care reuseste, de exemplu, in SUA. Asta pt ca o societate precum cea americana este deja formata si bine definita si structurile statale sint deja functionale. Deci este mai usor sa folosesti sitemul pt a "reusi" mai ales daca nu iti doresti decit un loc caldut in rindul clasei mijlocii.

voljena: Sint de acord ca este tragic faptul ca multi sint nevoiti sa aleaga calea pribegiei pt a-si indeplini visele si pt a se realiza.

Dar nu sint de acord cu analogia intre Romania si corabia care sta sa se scufunde. Nu este deloc asa. Pur si simplu societatea romaneasca este foarte dura, competitiva si foarte brutala. Pe bune ca in Romania se aplica teoria evolutionista a lui Darwin "survival of the fittest". Dar la fel de bine se aplica si in SUA. Numai ca din alte puncte de vedere (desi unele sint comune).

conchita: Parerea mea este ca iti faci iluzii referitor la natura umana si la natura societatilor umane. Nu uita ca nu exista animal mai feroce in lumea asta decit "homo sapiens sapiens". Si asta pur si simplu pt ca avem cea mai puternica arma existenta in natura - "the brain". Sintem feroce si distrugatori atit in relatia cu semenii nostri cit si in relatia cu natura.

Apoi, desi la nivel individual sint o fiinta inteligenta, care are aspiratii si vise si dorinte si nevoi, aceste considerente se aplica numai si numai la nivel individual. La nivel de societate, statistic vorbind un individ are o contributie foarte mica. Desi nici mie nu imi place deloc modul in care este vazut individul in societatile "moderne" (cel putin asa percep eu situatia), totusi realitatea este ca dpdv al statului eu conteaz doar in masura in care imi platesc taxele; dpdv al companiei pt care lucrez eu contez doar in masura in care imi fac treaba si produc mai mult decit consum; dpdv al comerciantilor eu contez doar in masura in care imi cheltuiesc banii pt produsele lor, si cu cit cheltuiesc mai mult, sau cu cit potentialul meu de a cheltui este mai mare, cu atit ma curteaza mai mult. Si tot asa!

Ce-i drept, unele aspecte ale interactiunii cu organizatiie statale imi furnizeaza si anumite drepturi, mai ales daca sint cetatean al acelui stat. Dar ca imigrant situatia poate fi foarte diferita, in functie de statul la care ne referim (Finlanda si SUA in cazul meu)

Dar in final este esential, pt propria sanatate mentala, sa poti face abstractie cit mai mult de toate aceste aspecte si sa iti vezi de viata.

Singurul lucru care ma dezamageste profund este ca existenta intr-o asemenea societate este sterila, cu foarte putine satisfactii si ca in cele din urma sintem tragic de singuri pe lume, mai ales intr-o societate asa zis "moderna".

Ca fapt divers, stii ce imi evoca experienta mea din SUA anului 2004? O combinatie intre "1984" si "A Brave New World".

Inchei cu un citat partial din Biblie: "Fericiti cei saraci cu duhul", pe care eu il interpretez astfel:

Cel mai de pret dar pe care ni l-a facut natura este inteligenta si capacitatea de a rationaliza. Dar in acelasi timp este si cel mai blestemat dar pt ca in momentul in care am devenit constienti de propria natura, viata a devenit un sir nesfirsit de tragedii si de durere.

Respecte,
Dan

Lauraa spune:

quote:

---

Originally posted by Adela P


.stupoare, cineva o gasise si a dus-o acolo. Si aveam bani, acte, etc. As mai fi gasit-o oare daca eram in Ro?

---

Adela, eu nu am mai gasit-o... Si o lasasem in masina mea,incuiata,in miezul zilei,in loc luminat,loc cu verdeata... Si nici casetofonul din Dacie nu l-am mai gasit...

Laura si papusica din burtik (31+ saptamani)

lucamatei spune:

voljena....nu ai inteles nimic din mesajul meu...dar, asta e, se pare ca nu era pentru tine...
Romanii din Romania au dreptul la credit, sa stii, multi dintre ei.
Si ma refeream la cei care vin prin strainatate si vor de toate si cad prada imprumuturilor, caci aici asa se traieste, daca nu stiai. Cei din Romania nu stiu ca nimeni nu da 25 de mii de dolari pe o masina noua banii jos, ci platesti de-ti vine acru...de afara se vede altfel, iar pentru unii masinile lucioase sunt mai importante decit cit timp platesc la ele...

oana olson

lucamatei spune:

Dan,
Mai scrie ca imi mergi la suflet...experiente proaste avem cu totii..eu mi-am gasit poseta la Carrefour si mi-o gasesc si aici... Dar sa va dau exemplu de civilizatie a la America de Nord..Am mers simbata in parc cu copiii la un barbecue...Sotul statuse cu copiii la leagan si era rindul meu sa ii pazesc .Pentru 2 minute ne-am indepartat de ei, desi i-am avut in cimpul vizual tot timpul. La un moment dat il vad pe Luca, ca sta linga un leagan si o doamna se apropie de acelasi leagan cu un copilas mai mic ca Luca . Il aud pe Luca ca o roaga sa il puna sus , ea a luat leaganul si isi pune propriul copil, si il si impinge putin ca sa nu il loveasca cu leaganul. Luca se indreapta spre mine urlind, iar eu care vazusem exact ce s-a intimplat, il aud pe sotul ei ca ii spune ei ca sa il lase pe Luca ca era primul...apoi ea ii raspunde ca sa aud eu, nu ca ea era acolo prima. Eu i-am spus fara accent ca nu este adevarat,si ca nu are dreptul sa faca nici un copil sa plinga in parc. Foarte calma...spre uimirea mea.Imi spune apoi ca, de fapt, Matei ii daduse copilul la o parte de la leganul alaturat si ea s-a razbunat pe Luca...si imi arunca si un ...SIC... pe limba ei. Sotul ei disparuse, apoi s-a inrosit s-a enervat si si-a luat copilul cu ea si mi-am pus eu baiatul...cert este ca tot ea s-a enervat si a plecat .Acelasi lucru mi s-a intimplat si la Bucuresti dar intr-un MacDonalds...ce vreau sa va spun, insa, este ca nu ii mai iert. Inainte mi-era rusine sa ma iau de ei, ca ,de, nu suntem in Romania iar ei nu sunt obisnuti cu scandal ca acasa, dar eu cu accent sau fara, tot le spun ceva asa ca sa simta ca nu suntem numai...obiecte de munca pentru ridicare lor ca natiune. Si sa stiti ca nu am intilnit unul care sa replice, tac milc...de parca i-a mutit pamintul, cred ca nu sunt obisnuiti cu replici cum sunt cei din Romania...sorry, cretinismul exista peste tot.
VOLJENA, cu munca titanica in Romania se poate, degeaba spui tu ca nu, am si mentionat, mai greu, dar se poate. Multi insa renunta inainte de a reusi ca, deh, e mai usor in Occident unde toate sunt"puse la punct".

oana olson