1-10 motive sa pleci din Romania

Ideea mi-a venit citind subiectul "Dati-ne 1-10 motive sa ramanen in Romania". Si pentru ca asa cum si descintec a spus "si daca ramai si daca pleci ai ceva de pierdut si ceva de castigat", m-am gandit ca poate ar fi interesant de discutat.

cataghe spune:

Am sa incerc eu, cu mentiunea ca cele enumerate sunt chestiuni pur subiective.
1.dorinta de a avea perspective din toate punctele de vedere, de a sti ca fiecare zi pe care o muncesti este pentru ceva si se va vedea undeva, cindva;
2.dorinta de a trai intr-o societate civilizata cu tot ceea ce implica aceasta;
3.dorinta de a te valida profesional si de a-ti demonstra ca anii lungi de studiu care nu inseamna nimic in Romania au fost totusi buni la ceva;
4.dorinta de a avea acces la bucurii spirituale care aici iti sunt cu desavirsire prohibite prin pret;
5.dorinta de a asigura un nivel de trai bun pentru tine si ai tai;
6.dorinta de a ajunge intr-o zi sa faci celor lasati acasa toate bucuriile, mai mici sau mai mari, pe care raminind aici stii ca nu le vei putea face niciodata;
7.dorinta de a deschide copilului tau posibilitatea unui alt fel de educatie si a unui alt fel de viitor, in care nimeni sa nu-si bata joc de diplomele lui si nici sa nu-l puna sa si le "recunoasca";
8.dorinta de a beneficia de asistenta medicala eficienta intr-un mediu civilizat - aici poate ma repet, dat pentru mine e foarte important acest punct;
9.dorinta de a avea privilegiul unei batrinete cel putin decente, in care sa nu fii o povara pentru nimeni din ai tai;
10. dorinta de a vedea pur si simplu cum este si in alta parte decit in "ograda" ta si de a te putea bucura de frumusetile generate de Dumnezeu si de umanitate chiar daca sunt la mai mult de 1000 de km de ea.
Mai vreti???...
Pentru mine este suficient.
Numai bine,
Catalina.

P.S. Am uitat sa mentionez ca ordinea in care le-am enumerat este intimplatoare.


This is the first day of the rest of my life!

AlinaPopa spune:

Motivul cel mai important pt mine ar fi indeplinirea visului meu: sa vizitez lumea in lung si in lat! Dar nu pe vapor sau ca stewardeza intr-un avion! Ci in concediu! In Ro nu cred ca as putea face acest lucru!
La acest motiv se adauga lipsa de griji materiale, caci in viata apar oricum probleme uneori si nu vreau ca banii sa fie de vina!

Alina

simonaM spune:

si mie imi place mult sa vizitez.....asa ca acum la sfirsitul anului o sa merg prin irlanda,elvetia germania,ausrtia,franta,ungaria si pe urma la romania......abia astept.eu am fost in romania si abia asteptam sa ma intorc inapoi aici.e frumos dar in vizita de mers nu de stat acolo.asa ca inainte de sarbatori ne-am propus sa vizitam mai multe tari.mona78

Ira spune:

Imi permit sa reproduc aici un text care mi s-a parut f interesant...


"Studiile efectuate pe cazuri multicultural diferite, au concluzionat in diferite
lucrari care atesta factorii de stres psihologic extrem de complexi care sunt infruntati de imigranti.
Factorii traumatici ce influenteaza viata emigrantilor au fost gasiti similari cu traumele veteranilor sau victimelor abuzurilor. Ajungand la acest rezultat, psihoterapeutii si cercetatorii au inceput sa redefineasca fenomenul sub denumirea de "immigrant trauma"si sa stabileasca astfel o linie de referinta pentru a defini tulburarile mentale ale imigrantilor.

Au fost astfel stabilite stagii de migrare cu un potential semnificativ de trauma psihica: exerienta traumatica premigrare, trauma in timpul tranzitului, si reinstalarile temporare deseori rezultate cu repetate expuneri la amenintari vitale.

Aceste experiente sunt exacerbate de instalarea in tara gazda, de fiecare data cand immigrantul intampina factori de risc precum somajul, izolarea, exploatarea si lipsa de sprijin social.

Exista o ingrijorare crescanda unde persepctiva Occidentului de evaluare si testare a imigrantilor este pusa sub semnul indoielii.

Pe langa factorii de limba, comportamentul cultural sintonic, sentimentele si sistemul de incredere sunt afectate patologic de stresul psihologic.

Cu toate astea experienta imigrarii si a impactului intrapsihic si a functiilor
adaptive poate intrepatrunde intr-un mod benefic vechile si noile aspecte ale vietii, ducand chiar la o partiala integrare cu un potential pozitiv de a a transforma o trauma dureroasa intr-o experienta de crestere si inobilare personala.

Se distinge clar o tendinta a imigrantilor de a convietui in parte sau numai cu semeni din aceasi etnie in stransoarea ambivalenta a dorintei de a fi acasa si in acelasi timp a dorintei de a se integra, a face parte din noua sa tara.

Factorii cei mai insemnati care determina gradul de impact al imigrarii ii constituie varsta in momentul imigrarii, starea originala a sanatatii emotionale a individului, daca imigrarea a fost o alegere libera sau fortata de imprejurari, prelungirea raspunsului de primire a tarii gazda si masura continuitatii legaturilor cu tara de origine.

Imigrantul este dealtfel intr-un stres continuu in lupta cu diversi factori ce ii
ameninta identitatea.
Concetrandu-se asupra factorilor ce l-au determinat sa paraseasca tara de origine si maniera adaptarii acestei enorme schimbari poate minimiza intr-un anume procent impactul acestui eveniment "life-altering".

Din moment ce imigrararea cauzeaza cu certitudine un soc cultural provocand durere si suferinti si asigurand o stare psihica si interpsihica de tulburare ne reaminteste de evocatoarea individuare a procesului de adolescenta cu ecouri in procesele de separari individuale ale copilarii.

Impotriva acestor caderi se pot descrie patru directii de dezvoltare interconectate, directii de schimbare a identitatii.

Prima directie e constituita de mobilitate si afecteaza miscarea imigrantului de la dragoste ori ura la ambivalenta in procesul de adaptare la noul mediu. Imigrantul e vulnerabil in impartirea proprie si o reprezinta
ca pe o lupta pentru asi diferentia sentimentele despre tara lui si oamenii de acolo si noua tara si oamenii de aici. Pe masura ce adaptarea se desfasoara cu o preponderenta de sentimente pozitive, se vor creea sinteze auto-reprezentative cu o capacitate ambivalenta fata de tara de origine si cea adoptiva.

Cea de-a doua directie are de-a face cu spatiul interpersonal si psihic cu
reverberatiile dezvoltarii temelor optime distantei relatate pana la procesul de separare individuala. Imigrantul este ajutat in procesul de adaptare la noua lui tara de catre legaturile homoetnice cu tara de origine via muzica, mancare, relatii de prietenie cu alti imigranti si daca e posibil cu telefoane si chiar vizite. Toate acestea servesc ca obiecte de tranzitie, ajutand imigrantul sa aduca ceea ce devenise exterior prea indepartat cumva aproape. La nivel intern imigrantul schimba intre extremele distantelor dintre nativa auto-reprezentare si noua dezvoltata auto-reprezentare ca rezident in noua tara.

Cea de-a treia linie este una a temporalitatii, mutandu-se de ieri sau maine in prezent. Imigrantul poate supraexagera o memorie idealizata asupa trecutului colorat astfel ca un "paradis pierdut", cu o dominare puternica a trecutului asupra prezentului.

Ultima linie este cea a asocierilor sociale, mutandu-si privirea de la tara de
origine ca fiind "a mea" si noua tara ca fiind "a vostra" catre noua privire catre tara adoptata ca fiind "a noastra".

Concluzia finala este ca se incurajeaza psihoterapia, viatza cosmopolita imbogatita cu relatii cu persoane de diferite culturi cu scopul de a minimiza agresiunea interna si efectul apararii paranoice maximizand neutralitatea culturala."

cu drag, I.

ruxij spune:

Pai da, asa este, experienta emigrarii este una traumatizanta.Chiar foarte. Iti dai seama cat de disperat trebuie sa fii ca sa poti trece prin ea? Cui ii e bine acolo unde este nu va emigra. Punct.

Lia

ruxij

Rayuela spune:

Ira,foarte interesant ce ai scris!!

georgianab spune:

ruxij, nu te supara dar nu sunt de acord. Si stii de ce ? Pentru ca intotdeauna e loc de mai bine si intotdeauna (ca asa e firea omului) vrei mai mult. Mie imi era bine in tara si cu toate astea am emigrat. Pe de o parte am castigat, pe de alta parte am pierdut, asa e viata.
Ira, foarte bun textul!
Cata, din lista ta cu punctul trei nu sunt de acord.E greu in strainatate sa-ti faci recunoscute studiile de acasa si sa fii la fel de apreciat. Poate dura ani de zile sau niciodata. Unii au noroc poate dar cei mai multi trag din greu. Vorbesc din experienta personala. Eu timp de 5 ani de zile nu am drept de munca in Franta. Iar cand am incercat sa-mi echivalez diploma de inginer s-au gasit destui care sa-mi spuna sa stau in banca mea ca are Franta destui ingineri someri. Nu disper, pentru ca altfel n-am ce cauta aici, dar nici usor nu este.
Cu restul sunt de acord

cataghe spune:

Georgiana, aspectul mentionat de tine depinde de 2 lucruri:
1.ce profesie ai;
2.unde te duci.
Noi am vrut foarte mult sa plecam in Franta, din pacate insa am ajuns la concluzia ca acolo eu ca medic strain am un statut foarte incert, pentru ca nu exista o legislatie clara in acest sens. Ar fi putut sa treaca si 10 ani pina sa ajung sa practic legal si oficial. Rezultatul acestei constatari a fost ca ne-am schimbat destinatia, desi am fi vrut sa tintim catre o tara europeana. Cred insa ca atunci cind trebuie sa iei o hotarire atit de importanta cum este cea a emigrarii trebuie sa-ti cintaresti foarte bine sansele. Eu am colegi care in SUA au reusit sa-si echivaleze diploma intr-un an, un an si jumatate. Nu zic ca este usor, este foarte greu mai ales daca ai inceput aici ceva si trebuie sa lasi balta si s-o iei de la zero... tine de fiecare insa sa aprecieze ce doreste de la viata si ce eforturi este dispus sa faca pentru a obtine ceea ce doreste.
In postarea mea am mentionat de la inceput ca aspectele enumerate de mine sunt pur subiective. Prin aceasta inteleg si faptul ca m-am referit implicit la profesia mea si locul unde vreau eu sa merg, chiar daca nu le-am mentionat.
Pupici si numai succese,
Catalina.

This is the first day of the rest of my life!

georgianab spune:

Catalina, nu cunosc mai nimic din legislatiile celorlalte tari si mai ales ale celor de peste ocean. Dar cunosc ceva din Franta si iti dau dreptate. Din pacate (pentru mine) noi am fost putin fortati sa alegem Franta.Pentru ca eu nu mi-am propus sa emigrez si abia apoi sa pun degetul pe harta. S-a ivit o ocazie de a pleca, ocazie greu de refuzat, si care era in Franta. Asa ca nu prea am avut de ales.
Apoi, eu am fost a 5a roata la caruta. Sotului i s-a propus servici iar eu l-am urmat. Si din punct de vedere profesional n-am avut decat de pierdut.
Abia dupa ce pleci si ajungi sa te instalezi incepi sa te lovesti concret in viata de zi cu zi de tot felul de piedici. De la banala inchiriere de locuinta pana la chichite mai complicate de legislatie.
Repet, nu cunosc foarte bine legile imigratiei. Dar cred ca peste ocean ai macar drept de munca. In Franta ca imigrant nu ai drept de munca, trebuie cerut de la directia de munca. Dar pentru asta trebuie sa ai un contract sau o promisiune de contract.Iar cel ce te angajeaza trebuie sa justifice foarte bine de ce te vrea pe tine si de ce nu a gasit un bastinas. Apoi chiar cu toate indeplinite, legea spune ca poti fi refuzat fie si numai invocandu-se rata somajului.
Nu ai dreptul sa-ti cauti decat anume tipuri de contract de munca, nu ai dreptul la nici o formatiune, la nici un ajutor, si cel mai amarat curs de 3 zile costa 1000 de euro.
Mai merge cum mai merge daca macar unul din doi lucreaza (cum e cazul nostru), dar ia gandeste-te cum e cand ajungi intr-o tara straina, amandoi fara servici si s-o iei de la zero.
Nu vreau sa descurajez pe nimeni ci doar prin prisma experientei traite vreau sa atrag atentia ca inainte de plecare, din tara, toate se vad mult mai usoare decat sunt in realitate.
In rest, curaj, iti doresc sa reusesti si sa ne scrii de acolo.
Georgiana.

kim222 spune:

Cataghe, in US nu poti sa-ti recunosti diploma intr-un an ,un an si jumatate ori cit ai vrea tu...
Poti fi superdestept , sa studiezi 24 de ore din 24 si tot nu vei reusi. Numai pina esti programata si pina primesti raspunsul si toto nu te poti incadra. NU ai cum!
Stii bine ca sint step I, II, testul de limba , examenul parctic care se dadea intr-un simgur loc (acum in doua). Apoi aplicarea pentru bord, pentru rezidentiat.
De la 2 ani si jumatate in sus , da te cred. Si mai este un aspect ori cit de mare ai avea punctajul daca vrei o un oras civilizat si nu uitat de lume nu poti primi ca imigrant decit, medicina de familie, pediatrie , medicina interna si psihiatrie. Daca exact asta vrei este super!
Si daca vi cu gindul la o medicina de calitate uita! Totul este condus de companiile de asigurari...ei dicteaza....si daca ti se pare normal ca pe un TSH de 0,004 sa -ti puna diagnostic de hipotiroidie....sa nu crezi ca sistemul este perfect....sa nu crezi ca nu exista birfa si capra vecinului. ....Ca-i mai bin din multe puncte de vedere , da este. Dar nu porni de ideea ca este perfect....o sa fi dezamagita....
Numai bine,
Olivia